3,143 matches
-
zori cu expresul Howrah-Madras și ajungeam înainte de prânz pe șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sigur că i-aș fi spus lucruri minunate. S-a întîmplat să întîlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele când mă întorceam ― ars de soare și cu o poftă nebună de mâncare ― de la Tamluk. L-am întîlnit pe peron, în timp ce așteptam ca servitorul să-mi găsească ua taxi (venise tocmai expresul de Bombay, și era o afluență neobișnuită). Pe Lucien îl cunoscusem cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu mă coborâsem acolo pentru câteva ceasuri, ― în drum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și rotunzi - o pojghiță de luciu fără adâncime sunt ochii lui galbeni, plutind în orbitoarea lumină albă a zilei - și doar vârful cozii i se mișcă printre frunze, lejer. Și deodată, motanul zdupăie din păr, pierzându-se în iarba înaltă. Peronul, acum. Cele trei trepte de la intrare. Felinarele de fier forjat, gustul Sophiei care a patronat renovarea. Deloc potrivite cu restul clădirii și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt îmbogățiți, susține Profesorul... Cu mintea golită dinadins de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te salvezi în al doișpelea ceas ? Nu pentru acest motiv i-a fost dată omului rațiunea ? Sigur că n-are rost să mai suni a doua oară ! Nu mai sta pe gânduri și coboară cele trei trepte de la intrare ! Peronul, acum... Pasărea țupăie prin iarbă, când colo, când colo, mecanic, ca o jucărie întoarsă cu cheia, și capul motanului se mișcă și el cu ea, în spatele tufișului de păducel. Fiecare pasăre deci pe limba ei piere, pietrișul scârțâindu-i sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vrea să îți smulgă după câteva rendez-vous-uri ? Ai și trecut dincolo de jumătatea aleii și, cu pași mari și repezi, nemaipăsându-ți că îți stropești pantalonul -, cu gesturile bruște, care atât de bine mimează energia, te îndrepți spre ușa de la intrare. Peronul, acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie nevoie să întorci capul înspre ea deloc, ai văzut-o cum se îndreaptă, în fine !, spre cișmea, să oprească apa care a inundat grădina. Apoi, cum s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar eu nu sunt pregătit, nici ca vestimentație, nici ca dispoziție, să primesc acum o vizită neanunțată ! Am ajuns în mijlocul salonului și mă opresc ca să ascult încă și mai atent. Toate simțurile mi s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
închipuite. Ca de obicei, nu sunt sigur pe simțurile mele și, cum am mai spus, foarte bine fac că mă îndoiesc de ele. Așa și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea, ca și rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre grădină și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ele. Așa și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea, ca și rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre grădină și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar ea, chiar Sophie, cu toate că abia am recunoscut-o ! Parcă s-ar fi travestit în grădinăreasă ! Nu s-ar putea spune că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dulce de afară, ce infinite nuanțe capătă ! Oare și junele amic să aibă o secretă înțelegere cu mersul aștrilor, cu natura ? Pentru că iată-l de atâta vreme postat lângă ușa dinspre terasă, strecurând mereu o privire afară, ca să vadă ce ? Peronul ? Strada ? Grădina ? — ...Așa că toată bine cunoscuta mea iubire pentru poporul de jos nu are să mă orbească într atât încât să fac precum acei înalți funcționari care, la vizita oricărui străin, nu le scot nimic altceva înainte decât veșnicii călușari, de parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fărâmița privirea ? Cum se putea naște un suflet colectiv din trupuri atât de diferite ? Iată mirarea mea, aceeași ce mi-o trezesc lucrurile cele mai simple ! Și totuși, ceva mai mult decât întâmplarea ne unea pe toți (am simțit pe peron, acolo), nu numai destinul, ci și resorturile unei mentalități, pulsând în noi cu aceeași viclenie discretă, dar și cu aceeași putere ca foamea, ca dorința de împe rechere... Să las însă divagațiunile la o parte ! Trenurile militare erau arhipline, iar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
militare erau arhipline, iar altceva nu mai circula ; pe liniile din cap erau trase două trenuri sanitare, cu acoperișul vopsit în alb, și pe acoperiș o uriașă cruce roșie - probabil pentru a fi văzute și ocolite de avioane. în lungul peronului, madame Nicolaid și Margot au trecut pe sub ferestrele trenului, întinzând țigări și pachete de alimente soldaților : în urma lor venea servitoarea cu coșurile, iar noi le acompaniam, de la o anumită distanță. Cum pachetele doamnei Nicolaid s-au sfârșit mai devreme, ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spiridon. Atâta s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
firea mea, am tăcut, ba chiar am privit în altă parte. Muti, în schimb, i-a răspuns sec : lasă, ai primit oricum mai mult decât ai avut. Sau ceva de acest gen. La foarte puțin timp după ce pusese piciorul pe peronul Gării de Nord, Larisa se acomodase perfect ! Soțul ei refuza orice invitație, pretextând că sănătatea nu-i permite să se obosească, așa că nenea Sandu și Margot o luau pe Larisa cu ei peste tot : la petreceri, la restaurante, la grădini de vară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
succes în roluri antreprenoriale și sunt orientați către ocupații din mediul de afaceri considerate prestigioase în cadrul clasei sociale din care fac parte (persoanele din clasa de mijloc aspiră la ocupații mai puțin prestigioase, cum este cel de achizitor, comparativ cu peroanele din clasa "superioară" care aspiră la ocupații mai prestigioase cum este cea de cercetător științific). Caracteristicile persoanelor cu nevoia de afiliere dominantă sunt: caută aprobarea celor din jur; își aleg prieteni, nu experți, pentru îndeplinirea unei sarcini dificile; doresc dezvoltarea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ce coase și probabil că În curînd, din cauza luminii slabe a Înserării și a frigului, o să ne coasem Între ele degetele țepene ca niște vreascuri, pline de mici infecții cauzate de igiena precară. Cineva Începe iubită care așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și de gîtuit Încît ai senzația că nu cîntă un vlăjgan, ci un fluture de noapte, amețit de foame și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru o clipă sînt vedetele gării. Dar mie Îmi e foame și frig și am nevoie de un adăpost pentru o oră, pînă la următorul tren, o să mă distrez altă dată. După ce-mi cumpăr bilet, pornesc de-a lungul peronului, unde mă fac mic pînă Îmi vine trenul. Fondul sonor al Întregului episod e asigurat de Siouxsie & The Banshees, care susură: Dear prudence... look around around around... Ce e acolo? Ce e dincolo de ușile enorme de fier și de sticlă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai bine sînt oameni de treabă. Îmi face semn să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt prin mulțimea de țărani și de oameni simpli și veseli, așa că-mi găsesc refugiu Într-o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede cum mă sui În primul tren
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată. Exista însă chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se oprea, lucrătorul învârtea la loc brațul pompei, din gura căruia se scurgeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se oprea, lucrătorul învârtea la loc brațul pompei, din gura căruia se scurgeau ultimele picături, readucându-l în lungul peronului, unde rămânea încremenit până la următoarea alimentare cu apă. Opreau acolo, pe una din linii, locomotivele trenurilor care se îndreptau spre București. Iar pe cealaltă linie, de partea cealaltă a peronului, deservită de aceeași pompă, al cărei braț era rotit în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gura căruia se scurgeau ultimele picături, readucându-l în lungul peronului, unde rămânea încremenit până la următoarea alimentare cu apă. Opreau acolo, pe una din linii, locomotivele trenurilor care se îndreptau spre București. Iar pe cealaltă linie, de partea cealaltă a peronului, deservită de aceeași pompă, al cărei braț era rotit în sens invers, opreau trenurile ce se îndreptau spre misterioasa Transilvanie, pe care la vremea aceea încă n-o cunoșteam decât din auzite. Eram însă mândru că, indiferent de destinația spre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]