64,416 matches
-
va fi preluat, prin detașare, de autorul însuși, care se va apropia de cititor și îi va șopti: deși am pornit de la realitate nu uita că ai de-a face totuși cu fictivul. Cu toate acestea, schimbarea este explicabilă: acest personaj nu a fost decât un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par să fie puse pe seama personajului, de fapt nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul capitol în care acesta "dispare". Prin urmare intenția autorului depășește planul intrigii, tinzând să-și transforme narațiunea într-
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par să fie puse pe seama personajului, de fapt nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul capitol în care acesta "dispare". Prin urmare intenția autorului depășește planul intrigii, tinzând să-și transforme narațiunea într-un studiu glumeț de mentalitate. Henri Zalis consideră că Liviu Timbus "ar putea semna o rubrică de umor performant
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
sanatoriu, le redase vlaga cine știe cărui dictator sud-american, vreunui tycoon japonez, unui rege al industriei constructoare de mașini din America sau Germania, vreunui prinț arab sau cine știe cărui cineast italian, vreunei doamne din decadenta aristocrație engleză, ca să nu mai vorbim de vetustele personaje ce conduc lumea socialistă; și așa au devenit cunoscute faptele care, neîndoios, reprezentau o binecuvîntare destinată muritorilor de rînd și nu aveau să rămînă privilegiul unor happy fews, al unui beautiful people. Spre satisfacția tuturor s-a aflat că tratamentul
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră de draci. Chefuiam și râdeam cu toții, în ritmul dictat de gesticulația funambulescă a poetului. Eram personajele unui infern vesel, eram România însăși.
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
e mai degrabă o ramă, un pretext, pentru a prezenta într-un anume fel viața de dinainte. Tehnica e cea a flashback-ului. Cucharadita e o mică vrăjitoare româncă, o prietenă din copilărie, revenită în gîndurile Otiliei, emigrantă în Austalia, personaj al uneia dintre povestiri. De amintirea Cucharaditei, nume luat de pe ambalajul unei cutii de cacao cumpărată de la Alimentara, se leagă cumplita temere de a fi fost complice la o crimă comisă prin vrăjitorie. Obsedată de imaginea tatălui mort, sculptor proletcultist
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
sine pe calea căutării cuvintelor ( coșmarul cuvintelor care nu încap în idei, al ideilor care nu încap în cuvinte, și al sinelui care nu încape în nimic)... Doi scenariști ( Charlie Kaufman și Donald Kaufman) au scris un scenariu în care personajele principale sînt... Charlie Kaufman și Donald Kaufman, doi scenariști hollywoodieni, doi frați gemeni, dar cît se poate de "neidentici", deși jucați de același actor ( Nicolas Cage, în dublu rol). Unul e artistul adevărat, talentul, prin definiție neadaptat, chinuit, contorsionat, dar
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere. Amîndoi, deși pe partituri diferite, compun, în fond, o singură voce, vocea Autorului, care e scenariul însuși Cu o autoironie dusă pînă în pînzele disperării, scenariul transformă în personaj principal tocmai the voice over, adică defectul major al unui scenariu ( conform "regulilor" de creație din manualele de scenaristică, inspirate, firește, nu din 8 și jumătate, ci din succesele de public ale industriei filmului; Nu spune industrie", îi spune fratele
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
orhidee și mai apoi de hoțul de orhidee, Meryl Streep iradiază, parcă, și ea, ceva din stranietatea unei orhidee; în plus, are tristețea unei făpturi care ar vrea să simtă ce e aceea "o pasiune nemărginită", dar are resurse limitate... Personajul i-a adus Globul de aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar, așa cum "hoțului de orhidee", lui Chris Cooper, curajosul știrb și seducător, i-a adus un Glob de aur și un Oscar pentru cel mai bun actor
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
ia în serios", iese din zona relativităților, a fantasmelor, a jocului și intră în zona filmului de acțiune, cultivînd tocmai ceea ce ironizase pînă atunci: aventura, drogul, sexul, urmărirea, situația limită... Lipsa de umor ( sau curajul?) merge pînă acolo încît două personaje foarte simpatice mor la sfîrșit. Or, o comedie în care se moare la sfîrșit rămîne un gen hibrid, oricît talent s-ar arunca în joc.
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
de acum prestigioasă a "Caietelor culturale" coordonate de Geo Șerban, a fost conceput de Iulia Blaga ca o carte-scenariu, urmărind "panorama unei vieți și a unei creații": "Am amestecat viața cu filmul și cu literatura, am amestecat ani și epoci, personaje cu persoane"; montajul autoarei combină inteligent și inspirat fragmente de dialog ( fabulos) cu Mircea Săucan, cu comentarii critice, de la noi și din străinătate, cu extrase de proză, cu fragmente de memorialistică. Totul se citește ca un roman polițist fantastic, absurd
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
proză, cu fragmente de memorialistică. Totul se citește ca un roman polițist fantastic, absurd, sentimental, politic, halucinant , totul seamănă, în fond, cu Mircea Săucan. Este performanța Iuliei Blaga. Căci nu e deloc ușor, e de bănuit, "să prinzi" un asemenea personaj, a cărui condiție a fost, întotdeauna, tocmai aceea de a nu se lăsa prins. Mircea Săucan a ajuns, cum el însuși spunea, "la sfîrșitul unei perioade care se numește provizoriu viață". A încheiat-o. A fost "un dezastru fericit" ( formula
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Bifurcații (Recoins) e chiar titlul unei dintre primele partituri incluse în acest ciclu, pentru 4 piane sau pentru un pian și dispozitiv electroacustic... - Așa este și e dedicată unui criminal, care a dispărut în mod criminal. Era în Franța un personaj care producea frică tuturor, chiar și polițiștilor. Dar, pentru că polițiștii erau incapabili să-l aresteze au hotărât să-l execute. Și, aflând unde locuiește, au construit un fel de capcană în acel perimetru, cu poliție camuflată, iar când a apărut
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Trilogia se încheie cu Par ce fil d’Or. Aurul - simbol alchimic, metalul perfect, iar firul - linia de aur care trece peste tot și care leagă o multitudine de elemente. Aici intervine și o reflecție asupra iubirii, unde sunt și personaje: Lorenzo de Medicis (poet tânăr, care scrie poeme și canzone, care se recită liber - sunt indicații precise), și Elegia de la Marienbad a lui Goethe, pe care Goethe a compus-o într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l și reorganizându-l în zig-zag. - E vorba probabil despre acea "nouă coerență" la care vreți să ajungeți... -...da, exact, iar personajele apar permanent, după cum apare și un copil, care însă nu vorbește. E un percuționist. Deci sunt 3 momente ale vieții: copilul, Lorenzo de Medicis și Goethe. În filigran există și Don Juan. Numai că, la mine, Don Juan nu refuză
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
fiecare în parte" ( Sangria, pp. 68-69). Viața este pentru Ioan Morar o înșiruire de fapte banale, la capătul căreia se află, inexorabil, moartea. Mai devreme sau mai tîrziu toți și toate sfîrșesc în moarte: eroii și lașii, geniile literaturii și personajele zămislite de ele, războinicii și oamenii banali care își duc zilele de azi pe mîine, îndrăgostiții și farsorii, înțelepții și ignarii, credincioșii și cei care nu cred, bogații și săracii. Omul este dezarmat în fața acestei fatalități. De aceea, poate, o
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
și sarcastici, în numele cărora îmi permit să spun: să fie primit!" l De la Sibiu, dl Mircea Tomuș ne trimite CAIETELE LUI MOPETE, publicație de cultură, nr. 1, anul 1. Pentru cei care nu știu sau au uitat, Mopete este un "personaj" celebru din poezia unui poet celebru, Mircea Ivănescu. Fiecare număr al revistei va găzdui o scrisoare către Mopete a unui tînăr ("pentru care literatura este coincidentă cu spațiul în care Dv. trăiți"). În acest prim număr, sînt și alte lucruri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
o anumită cheie de lectură revelată în ultimele pagini ale romanului lui Nabokov. În egală măsură romanul lui Mihai Zamfir ar putea fi o rescriere a Luceafărului sau, cu semn schimbat, a Enigmei Otiliei ( dispariția Ralucăi cu un tînăr în detrimentul personajului mai matur) ori a mult mai recentului roman al Norei Iuga, Sexagenara și tînărul ( amestecul de iubire, nevoie de comunicare, teamă de singurătate la persoana matură și prezența mai degrabă decorativă, pretext de meditații, fără cine știe ce implicare intelectuală, necum erotică
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
și faptul că teatrele frecventate erau în special cel evreiesc din Praga și cel din Varșovia, caracteristică pentru spectacolele lor fiind tocmai expresivitatea exagerată, chiar și nota de caricatură în exces. Comparând descrierile lui Kafka referitoare la îmbrăcămintea și gesticulația personajelor cu cele ale unor autori care practică pe îndelete astfel de descrieri, ca de pildă Balzac, Thomas Mann, Huysmans, Hermann Hesse, constatăm la Kafka un repertoriu de detalii care ies cu totul din funcția lor descriptivă, dobândind o vizualitate agresivă
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
compuse ca pentru o reprezentație. În același timp acest repertoriu se repetă, parțial, în mai multe din romanele și povestirile lui. Unul din aceste scenarii este cel al luminii, rolul și jocurile ei în semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
din romanele și povestirile lui. Unul din aceste scenarii este cel al luminii, rolul și jocurile ei în semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos, o bucată de carne flască și grea, care tremura puternic". Este o viziune de film expresionist
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos, o bucată de carne flască și grea, care tremura puternic". Este o viziune de film expresionist german, cu similitudini în filmele lui Murnau, cu personajele lui fioros caricaturale. O adevărată prezicere vizuală, prefigurând deformările fiziognomice, de fapt scenografice, ale lui Francis Bacon, apare adesea în notațiile kafkiene: "Lui Karl i se opri privirea asupra bărbiei duble pe care o avea femeia și care se rostogolise
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
cu o funcție bine precizată pentru angajarea la castel, ca "măsurător de terenuri", nu va reuși niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante sunt cele două personaje ale "ajutoarelor servitori", care îl însoțesc pe K. și în Castelul, și în America. Sunt personaje caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante sunt cele două personaje ale "ajutoarelor servitori", care îl însoțesc pe K. și în Castelul, și în America. Sunt personaje caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]