7,838 matches
-
bacoviană, conștiința identității alunecând în zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent trăsăturile specifice ale liricii optzeciste. SCRIERI: Mișcare browniană, Chișinău, 1993; Personajul din poezie, Chișinău, 1997; Poezia generației ’80, Chișinău, 2000; Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, Chișinău, 2001; Eratokritikon. Eseu ludic, Iași, 2001. Ediții: Literatura din Basarabia în secolul
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
anilor ’60, presiunea ideologică asupra materialelor care apar în revistă se simte tot mai mult. Unele texte apelează la metodele critice sociologice de nuanță pronunțat stângistă sau cel puțin la titluri care trimit într-acolo. Analizele în sine rămân totuși pertinente, iar revista nu abandonează în esență calitatea. După 1964 structura sumarului și profilul se mențin, dar se produce o schimbare de atitudine: dispar alunecările ideologice și se apelează la un inventar de teme și instrumente proprii istoriei și teoriei literare
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
Mihai Mocanu gratifică întreaga societate omenească de la începuturile ei și până astăzi, descoperi un autor ce și-a trimis spiritul în Republica lui Platon și de unde s-a întors pe drumul accidentat al istoriei cu un bagaj impresionant de observații pertinente și surprinzător pigmentate la tot pasul cu o eseistică de excepție. Oprindu-se asupra momentelor cruciale din devenirea societății omenești, el le trece prin furcile caudine ale judecății sale nemiloase: demiurgul din Vechiul Testament, gândit și inventat de rabini este impulsiv
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
sub titlul Omul care a trecut. Aici sunt incluse trei nuvele având ca subiect evenimente din trecutul familiei Hallipa și necuprinse în forma definitivă a ciclului romanesc, dar revizuite în vederea tipăririi. Prefața, intitulată Eros și psihologie, se remarcă prin disocierile pertinente ale unui studiu de „caz” literar, ilustrat cu textele antologate. În ultimii ani de viață S. era preocupat de editarea celor mai importante romane bengesciene în versiuni definitivate de autoare. Publică astfel, în 1997, o ediție din Logodnicul, iar în
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
îi aparține de drept, în timp ce opera este abordată în relație cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Țiganiadei, comentat într-o manieră modernă care revitalizează calitatea textului, e fixat în „autohtonizarea prin folclor a parodiei clasicului”, de o analiză pertinentă având parte și funcția parodiei eroi-comice și a ironiei, precum și strategia narativă. O lucrare de sinteză, Introducere în istoria literaturii române (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prezintă originile literaturii române într-un demers critic integrator, urmărind să dea relief
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
William Styron, Mary Flannery O’Connor, Tennessee Williams și William Faulkner -, configurate monografic, cu aplicată metodă interpretativă a principalelor opere ale acestora. Și în alte eseuri și articole S. abordează teme din literatura engleză și americană, făcând adesea demersuri comparatiste pertinente. Ca traducător, optează pentru valorile consacrate ale literaturii engleze și americane, pe care le transpune în românește cu o grijă deosebită pentru acuratețea stilului, găsind echivalențe adecvate individualității fiecărui autor. SCRIERI: Orientări în literatura Sudului american, Cluj-Napoca, 1977. Traduceri: Charles
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza documentelor olografe, grafologia, paleografia și arheologia. Profesor la Școala Superioară de Război
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
întotdeauna binevoitoare, pentru euergesia sa. Versiunea de față a beneficiat din plin de observațiile făcute de membrii comisiei la momentul susținerii tezei, 10 iulie 2002. Mulțumesc domnilor Enrico Norelli, Jean‑Noël Guinot, Olivier Munnich și Jean‑Claude Fredouille pentru intervențiile pertinente și substanțiale. Recunoștința mea se îndreaptă de asemenea către Lorenzo Perrone, Jean‑Michel Poinsotte, Giovanni Filoramo, Toader Paleologu, Virgil Nemoianu, Natale Spineto, Salvatore Taranto, Cristian Gașpar, Sébastien Grignon, Elena Soare, Laurent Rossillon, ale căror prietenie și pregătire m‑au ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑ar fi gândit într‑adevăr la „diavol”, la „Dumnezeu” sau la „Ilie”, este greu de înțeles ce anume l‑ar fi putut împiedica să o spună în mod deschis; misterul nu ar fi fost cu nimic diminuat. Potrivit afirmației pertinente a lui Lietaert Peerbolte, termenul 6∀ϑΞΠΤ<, fie la neutru, fie la masculin, nu are de fapt nici un corespondent în plan concret - putere sau personaj istoric. Ca orice simbol - și nu trebuie uitat că limbajul teologic este prin natura sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lipsă de substanță ontologică). Monografia anticristologică se încheie prin această stranie aporie: Anticristul va veni pe pământ sub forma unui inexistent efemer și fără nume. Pe scurt, el va fi încarnarea Nenumitului. În 30, 2 Irineu sintetizează datele neîndoielnice și pertinente oferite de Scriptură, care servesc la recunoașterea Anticristului: numărul 666; fărâmițarea Imperiului (Roman) în zece regate mici; apariția unui uzurpator; Anticristul este originar din tribul lui Dan. Cel de‑al patrulea punct reprezintă un element cu totul nou în raport cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
gen de mistificare. Fragmentul merită reprodus in integrum: Puto autem quia non solum est sermo Christus et simulatus sermo Antichristus, ueritas Christus et simulata ueritas Antichristus, sapientia Christus et simulata sapientia Antichristus fallens amatores sapientiae dei et ueritatis, quae omnia pertinent ad fidei rationem, sed etiam in his uirtutibus quibus conuersamur secundum deum, inuenimus omnes uirtutes esse Christum et omnes simulatas uirtutes Antichristum, quoniam omnes species boni, quascumque habet Christus in se in ueritate ad aedificationem hominum, omnes habet in se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
p. V.). Cu toate că lucrarea lui Bousset este în mare parte depășită, ea păstrează o valoare intrinsecă datorită faptului că aduce în discuție, pentru prima dată, istoricitatea „legendei” anticristologice, inserând‑o într‑o anumită tradiție mitologică și religioasă. . Cf. observațiile foarte pertinente făcute de G. Jenks în Origins..., capitolul „The question of the Antichrist myth”, pp. 1‑24. Jenks prezintă aici, într‑o manieră clară și concisă în același timp, o serie întreagă de lucrări dedicate Anticristului, ale căror concluzii vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Delcor ține seama de informațiile din 1 Mac. . T. Colani, Jésus et les croyances messianiques de son temps, Strasbourg, 1864, pp. 201‑213. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 35‑39. . S‑a scris foarte mult pe tema paternității epistolei. O abordare pertinentă a problemei găsim la L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 64‑68. Cf. de asemenea M.J.J. Menken, 2 Thessalonians, Londra, New York, 1994, și la E. Richard, „Contemporary Research on 1 & 2 Thessalonians ”, în Biblical Theology Bulletin, 20, 1990, pp. 107‑115. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atitudini existențiale și convingeri fundamentale ale poporului nostru privitoare la individ și la menirea sa în lume”. Cu precădere sunt examinate cântecul liric, orația și strigătura de nuntă, formulele de chemare, dialogurile, unele teme, motive, structuri. Scenariul nunții este interpretat pertinent, etosul și funcția lui modelatoare prezentate cu acuratețe, iar logosul specific supus unei lecturi moderne, care atestă și cunoașterea unor discipline înrudite, cum sunt sociologia, semiotica, psihologia. Cu volumul Dincoace de sacru, dincolo de profan (1994) Ș. se afirmă și mai
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
Pandrea ș.a., iar din literatura universală pe Albert Samain, Jean Moréas, Upton Sinclair, Ilya Ehrenburg, Leonid Andreev, Anatole France ș.a. Dogmei inflexibile i-a opus omenescul umorului (Unde ne sunt humoriștii ?) și tăișul ironiei. A fost un cronicar de artă pertinent, cu intuiții precise, lecturi bogate, cu o bază teoretică formată mai ales datorită lui Hippolyte Taine și lui John Ruskin, dar și un cronicar dramatic condus de ideea selecției unui repertoriu de autentică valoare artistică pentru scenele românești: Shakespeare, Molière
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de o tradiție nedreaptă lui Grigore Ureche. Dar, deși reale și pertinente, argumentele de ordin stilistic nu pot infirma în totalitate tradiția istorică, nici concluziile unor cercetători care au încercat să definească personalitatea lui S.D. (fragilă din punct de vedere intelectual-moral) și contribuția (superfluă, inexactă), așa cum reies din cronică. Oricum, trista celebritate
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
operei greeniene, împreună cu disputele pe care le-a prilejuit. Trei ar fi aspectele specifice ale acestui proces: bilingvismul, apartenența la literatura catolică și locul pe care îl ocupă în tehnica narativă a scriitorului tradiția și modernitatea. În lucrare se glosează pertinent și în jurul unei chestiuni care îi privește în egală măsură și pe Eugen Ionescu sau pe Emil Cioran, și anume experiența oferită de exprimarea în altă limbă decât cea maternă. Rezultă din această abordare, atentă la sensurile textului, dar deloc
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
de ajuns de elastică, ceea ce l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostaza de cronicar literar, spre deosebire de alți scriitori care au făcut cronică literară ca amatori, el este unul dintre cei cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu, și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru. [...] Cronicar dramatic, Sebastian reeditează formula cronicarului literar, cu un plus
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
mai rău, îl vor elimina din grupul de joacă și de prieteni. Una dintre trăsăturile mai rar întâlnite, dar deosebit de nocivă este schizofrenia. Elevul cu o astfel de trăsătură, denaturează lucrurile reale prin interpretări halucinatorii. Copilul schizofrenic refuză orice idee pertinentă, el venind cu promptitudine cu falsa lui idee despre lume și viață. Am avut marele noroc de a nu înregistra la copii, de-a lungul carierei mele, sentimente ca demența și suicidul, sentimente care ar fi bulversat întregul colectiv de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
divergențele de opinii și asigură principiul „părerea fiecăruia contează”. Cadrul didactic este răspunzător pentru implementarea sentimentelor de autoacceptare, încredere, mândrie, inferioritate și superioritate a copiilor, unul față de altul. Ei trebuie să-și argumenteze toate afirmațiile și considerațiile, să facă recomandări pertinente tuturor copiilor, fără părtinire, ei poartă pe umeri responsabilitatea depistării talentelor și cultivarea lor, și se implică, moderat, în luarea deciziei pentru alegerea profesiei. Între cadrele didactice și elevi se stabilește o relație cordială, apropiată, în timp ce participă împreună la activitățile
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
și formarea unor aptitudini, este bine să se determine ce principii directoare conduc la folosirea uneia sau alteia dintre metodele de predare. Metodele de predare se împart în două mari categorii: metoda pasivă în care formatorul le furnizează elevilor informații pertinente pentru sopul lecției, aceștia iau notițe și în limita timpului disponibil pun întrebări. Metoda activă în care profesorul utilizează metode care permit interacțiunea cu participanții și punerea în practică a unor aptitudini. Principalele metode pasive sunt demonstratiile realizate de catre profesori
CUM DETERMINĂM STILUL DE PREDARE POTRIVIT?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cristina Hîncu, Agachi Luminiţa () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_900]
-
și Mircea Ivănescu, Ilie Guțan, Eugen Onu, Pamfil Matei, Maria Fanache sau Ion Buzași. În plus, sectorul critic e completat de o consistentă rubrică de eseuri, acoperită deopotrivă de scriitori sibieni și de colaboratori din restul țării. De pildă, o pertinentă „Cronică a edițiilor” ține în perioada 1980-1989 Mircea Anghelescu. Acestor compartimente li se adaugă și două rubrici „de frontieră”: „Album sentimental” (inițial cuprinzând evocări ale Sibiului, apoi fragmente confesive pur și simplu) și „Patrimoniu documentar” (cu unele restituiri importante, cum
TRANSILVANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290241_a_291570]
-
el va reveni și va susține nu numai victoria lui în epoca precedentă, ci și persistența și viabilitatea orientării după prima conflagrație mondială. „Dialectician”, „om de convingeri decise, exprimate cu o logică vie și solid articulată” (Șerban Cioculescu), T. reliefează pertinent minusurile lucrărilor lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu privind „istoria” sămănătorismului ori poezia modernistă. Dar atunci când pledează pentru actualitatea sămănătorismului ori abordează „înnoirea literaturii”, comite el însuși greșelile incriminate, lărgind sensul conceptului până la pierderea oricărei specificități. Dacă precizările relative la
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
idei, urcând pe scenă „o lume bolnavă, dezaxată, conștientă de această dezaxare, dornică să se smulgă din propria ei piele, să-și caute o altă condiție umană, dar stăruind totuși - otrăvită - să-și afle rezolvarea în cadrele acestei condiții”. Opinii pertinente, în pofida pedalărilor sociologiste, sunt formulate și asupra altor piese, îndeosebi asupra celeilalte „comedii tragice” a lui Sorbul, Dezertorul. Documentat și cu o bună aplicare la subiect este, de asemenea, studiul introductiv la monografia consacrată de Victor Bumbești lui Paul Gusty
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și fantasme, definite de o incomparabilă savoare a concretului și ordonate după o „arhitectură” narativă savantă. Afinități între lumea - și scriitura - „ciclului bănățean” și cele ale operei lui Ion Creangă au fost semnalate, pertinent, de mai mulți comentatori. S-ar mai putea adăuga și observația - sau ipoteza - că, în ultimă instanță, această exaltare a unei interiorități colective provine dintr-o dramă individuală, implicit a autorului, apăsat de presentimentul morții. Individul e nesigur, fragil și
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]