2,222 matches
-
Împurpurează discret apa; imens și auriu, el se Înalță din mare, din spatele șirului de dune marine și deodată spaniolul aude ropotul iute al rațelor sălbatice trecînd peste vasul său În Înaltul cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari se Înalță pe aripile lor puternice și lucioase cu picioarele strîns lipite de trup; sau se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tăceau. Gura spusese: — Eu sînt calea de ieșire. — Ce vrei să spui? întrebă Lanark. Buzele se lipiră într-o linie ce părea trasată în piatră, apoi se mișcară iute spre pămînt, traversînd proieminențele postamentului la fel de ușor cum trece umbra unui pescăruș peste o cascadă. Lunecă mai iute pe zăpadă, apoi se opri și căscă o gaură ovală la picioarelor lui. Marginile buzelor aruncau o mică umbră pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sătuc de pe un delușor scăldat în razele luminii matinale. Trecu un nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu cinci zile în urmă, și pentru prima oară văzu coasta verde a lui Ben Rua. Sufla un vînt tare și aspru. Un membru al echipajului, un băiat slab, de vîrsta lui Thaw, se sprijinea de horn cîntînd la concertină. Pescăruși cu aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea din punte ca o ciupercă otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care se depărta. Pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori coborî și mai apăsător, degajînd o bură subțire ca o ceață care se lasă. Polei străzile pînă cînd reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini puneau pe pervaze ferigi în ghivece pentru a fi udate. Ploaia îndulci suferința lui Thaw. începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu sînt surprins, zise Thaw apăsat după o secundă. Se duse sus, desfăcu vinul intenționînd să bea pînă nu mai știe de el, dar după un pahar se simți stupid, își întinse salteaua și adormi. Se auzeau vîntul și pescărușii puși pe gîlceavă deasupra parcului. Se trezi într-un pătrat de soare și văzu aer albastru și nori albi prin fereastră. întorcîndu-se, se încovrigă pe saltea și-și trecu în revistă prietenia cu Marjory din clipa în care ea trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un actor al cărui joc nu fusese nici aplaudat, nici huiduit. Cînd fu în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit. Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați pe frontoane, probabil așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai ce-i face. Chiar ești delegat? Lanark era mulțumit că fusese recunoscut, dar spuse cu fermitate: — Acum, nu. Acum sînt în vacanță. Lacul era zăgăzuit pe o latură și folosit drept rezervor, iar pe iarba din partea cealaltă era un pescăruș mort, cu aripile întinse. Alexander era fascinat, și Lanark îl ridică. Studiară ciocul galben cu o pată de zmeură sub vîrf, spinarea de un cenușiu pur și pieptul alb ca zăpada, care părea neatins. — Ar fi cazul să-l îngropăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cred, dar o rugăciune trebuie spusă. Pune mîinile așa și închide ochii. Stătură de-o parte și alta a tumulului înalt pînă la genunchi și Lanark închise ochii. — începi cu: Sfinte Dumnezeule. — Sfinte Dumnezeule, zise Lanark, ne pare rău că pescărușul a murit, în special pentru că pare a fi tînăr și sănătos îlăsînd la o parte faptul că e mort). Dar ceilalți pescăruși tineri trebuie să se bucure de viteza și prospețimea pe care acesta le-a pierdut. Iar nouă dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la genunchi și Lanark închise ochii. — începi cu: Sfinte Dumnezeule. — Sfinte Dumnezeule, zise Lanark, ne pare rău că pescărușul a murit, în special pentru că pare a fi tînăr și sănătos îlăsînd la o parte faptul că e mort). Dar ceilalți pescăruși tineri trebuie să se bucure de viteza și prospețimea pe care acesta le-a pierdut. Iar nouă dă-ne suficientă fericire și curaj pentru a muri fără să ne simțim înșelați; în plus... Ezită. O voce îi șopti: „Spune amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dizolvare. Acum reprezint ministerul pămîntului. — Totul primește mereu nume noi. Nu-mi mai pasă. Nu încerca să explici. Figura făcu din nou o plecăciune și zise: Veți muri mîine la șapte minute după prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunt sigură dacă Nicu l-o fi auzit și nu cred c-o să vină, am văzut ieri că-i e frică de conu Costache. Jacques și cu mine ieșim zilnic o oră, dimineața, pe cheiul gârlei, să ne uităm la pescăruși - distracția lui principală -iar papa citește Universul, distracția lui principală. Azi-dimineață a tresărit când a găsit la rubrica Întâmplări din Capitală o știre despre subiectul nostru de conversație de ieri și mai ales când a văzut - dragul de papa! - că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul meu, îi plac mult pescărușii. Ne uităm la ele fiindcă zboară... Aș vrea și eu să zbor, am visat că zbor. Și Jacques visează uneori asta, săracu’. Dumneata ai visat vreodată că zbori? — Mai mult decât atât. Am zburat, spuse bărbatul, iar lui Nicu aproape
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
M-a apucat tristețea. * Azi de dimineață ne-am reluat programul obișnuit, de parcă totul era la fel, dar totul era altfel. Calea Victoriei era altfel, locul gol al bisericii Sărindar altul, oamenii erau altfel, apele Dâmboviței erau altfel, mai line, și pescărușii lui Jacques zburau în altă direcție. Însă m-am gândit: poate că toate sunt la fel, poate că pescărușii zboară ca întotdeauna, Dâmbovița curge la fel de repede, oamenii sunt la fel, locul gol al Sărindarului e tot cum era, Calea Victoriei e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era altfel. Calea Victoriei era altfel, locul gol al bisericii Sărindar altul, oamenii erau altfel, apele Dâmboviței erau altfel, mai line, și pescărușii lui Jacques zburau în altă direcție. Însă m-am gândit: poate că toate sunt la fel, poate că pescărușii zboară ca întotdeauna, Dâmbovița curge la fel de repede, oamenii sunt la fel, locul gol al Sărindarului e tot cum era, Calea Victoriei e aceeași, numai eu sunt alta. Și de ce-aș fi alta, mă rog? Poate pentru că anul e pe cale să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Le Figaro. — Aici nu e conu Costache Boerescu? spuse Peppin și ncepu să râdă. — Chiar el, mi-a atras atenția și Marwan, când le-a adus. — O să aibă o surpriză, râse încetișor și Pavel. — Și-ncă cum! 4 Doi din pescărușii care se roteau de-obicei peste Dâmbovița ajunseseră astăzi până la fereastra lui Costache Boerescu de la Prefectura Poliției. Erau enormi și pluteau împreună, într-o potrivire de necrezut a mișcărilor, de parcă cineva i-ar fi tras în aceeași clipă de niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea uscatului izbăvitor. Și ca de atâtea ori, Tintin, Milou, Haddock și Tournesol își vor fi ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava lasă țărmurile. Și ca de atâtea ori, sala de mese a navei va fi fost plină de acea lume multicoloră care pare să fie o excrescență naturală și inevitabilă a oricărui pachebot : de la oamenii de afaceri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
descoperi. Steiner îl însoțise în aceste peregrinări ce îl duceau din colțurile de Mediterană către tropice - trecând din navă în navă, cercetând vechile hărți pe care halucinații Atlantidei le lăsaseră în urmă, ascultând vântul care umfla pânzele sau conversând cu pescărușii care nu abandonau cărările de mare și de amintiri. Scurtele escale nu erau decât paranteze în acest voiaj la capătul căruia trebuie să se afle intrarea în universul de semne și de închipuiri în care Rasputin era prizonier. Din când
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cei care au murit și te cheamă spre ei, cu puterea cu care un maelström te prinde în rotirea sa lichidă ? Corto renunță să își mai ducă gândul până la capăt. În jurul său, până la marginea orizontului, Pacificul rotește valuri și adună pescăruși în vreme ce Corto visează la rătăcitorul Rimbaud. Cum poți să îți închipui moartea cu adevărat, atunci când singura moarte pe care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Atâtea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsîndu-se să alunece în aer, amețiți poate de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsîndu-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]