1,341 matches
-
nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu a văzut conflictul acut dintre pesimismul pe care-l presupune cu necesitate patosul distanțării (prin faptul că marea masă trebuie să se compună numai din expediente, obstacole sau copii) și optimismul absolut pe care trebuia să-l vestească evanghelia sa27. Raporturile acestea pot fi studiate la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
individuale, determinînd prin progresul sau regresul său valoarea pe care el o atribuie realității așa cum este. Humorul ce se formează pe această bază, este un sentiment vital cosmic, o stare sufletească fundamentală, situată mai presus de opoziția dintre optimism și pesimism, întrucît nu închide ochii în fața dizarmoniilor și a nenorocirilor, dar nu pierde simțămîntul de unitate cu mersul înainte al lumii, din cauza suferinței dintr-însa și a dispariției atîtor lucruri mari și frumoase, un mers ce se desfășoară continuu în ciuda tuturor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la Platon, văzînd cum tocmai în Banchetul combină contradicțiile vieții, lăsînd să se desfășoare prin glumă și ironie cele mai înalte idei. Dar humorul său nu a ajuns la o dezvoltare completă, ca sentiment total, în parte, desigur, din acuza pesimismului care i-a marcat ultimii ani, în parte și poate, în primul rînd pentru că era preucupat să-și dezvolte ideile într-o formî sistematică. Vom reveni asupra acestui din urmă punct în capitolul următor. Din descrierea pe care am dat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
blîndețea și înțelegerea, cu ceea ce ne oferă viața, chiar cînd datul respectiv nu se potrivește deîndată cu dispoziția noastră dominantă. Aspectele luminoase ale vieții trebuie să-și poată exercita și ele acțiunea. Dintre cele două dispoziții vitale opuse, optimism și pesimism, se pare totuși că optimismul este o piedică mai mare decît pesimismul în cxalea apariției marelui humor. Optimismul este înclinat să opereze la suprafață, atît în gîndire cît și în simțire; el își potrivește lucrurile în chipul cel mai convenabil
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu se potrivește deîndată cu dispoziția noastră dominantă. Aspectele luminoase ale vieții trebuie să-și poată exercita și ele acțiunea. Dintre cele două dispoziții vitale opuse, optimism și pesimism, se pare totuși că optimismul este o piedică mai mare decît pesimismul în cxalea apariției marelui humor. Optimismul este înclinat să opereze la suprafață, atît în gîndire cît și în simțire; el își potrivește lucrurile în chipul cel mai convenabil și nu ia în consideare problemele teoretice și practice la fel de temeinic cum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Optimismul este înclinat să opereze la suprafață, atît în gîndire cît și în simțire; el își potrivește lucrurile în chipul cel mai convenabil și nu ia în consideare problemele teoretice și practice la fel de temeinic cum presupune marele humor. Dar și pesimismul poate face imposibil humorul, în special prin minimalizarea experienței. În caracterizarea pe care i-a făcut-o lui George Eliot, Leslie Stephen remarcă un lucru pe care orice cititor al operelor acesteia îl va confirma și anume că, de fapt
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
doilea uzul său englezesc de mai tîrziu, iar al treilea concepea humorul în semnificația pe care i-au dat-o romantismul și Kierkegaard. 26 Sully, Essay on laughter, pp. 289-293; 427-432, este îngrijorat de viitorul rîsului sănătos, spontan, pe motivul pesimismului, al oboselii și cinismului; rezervorul ce umplea altădată apele voioșiei naționale ascăzut și ar fi chiar amenințat să sece. Veselia vechii Anglii s-a dezvoltat după lupta comună împotriva Romei și a Spaniei. Acum însă, trec pe primul plan conflictele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sunt interpretate distorsionat, distorsiuni care pot fi de mai multe feluri: - față de sine: când are loc un deficit de autoevaluare, individul considerându-se incapabil, indezirabil; - față de lume: percepută neospitalieră și ostilă, - față de viitor: ceea ce se convertește în atitudini defetiste și pesimism. Psihoterapiile de grup: apariția terapiilor de grup a demonstrat calitățile curative și formative ale grupului. Efectele benefice ale grupului vizează atât colectivul privit ca un rezultat sintetic al interacțiunilor aferente, cât și fiecare individ luat separat. Fiind o societate în
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
politică, are totuși oroare de publicitatea negativă. Da, e mai greu decât părea la începutul acestei faze a deconspirării, inițiată de accelerarea transferului dosarelor, dar n-aș vrea să devenim prea de tot pesimiști, măcar pentru simplul fapt că niciodată pesimismul nu duce lucrurile mai departe! Sorin Antohi are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Este, probabil, aici, un amestec de superbie și revoltă într-adevăr greu de măsurat/controlat. Dorin
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
crezi la fel, acum, după 27 de ani? Liviu Antonesei: Bun, cu mine am avut un succes mai imporant, dar am obținut mici succese și cu alții, inclusiv cu studenții. Faptul că gândesc pozitiv e destul de relativ, pentru că am un pesimism structural care, când am vreme, mă mai vizitează. Noroc că de obicei sunt foarte ocupat și nu mai am momentele acelea de reverie neagră, în care deliram interior la răceala și răcirea Universului! De un număr de ani, mai precis
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Noroc că de obicei sunt foarte ocupat și nu mai am momentele acelea de reverie neagră, în care deliram interior la răceala și răcirea Universului! De un număr de ani, mai precis de prin 1990 încoace, am reușit să împac pesimismul structural cu un fel de optimism metodologic. Suntem muritori, suntem singuri în univers, ființa noastră fizică se degradează pe zi ce trece etc.? Da, așa este, dar de ce să nu ne bucurăm de viață cât încă mai putem face asta
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase tensiuni interioare, romanciera a surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Direcțiile mișcării mâinii pot fi de întindere spre exterior, ori de ghemuire spre interior, situații care depind de poziția naturală ca gesturi de gândire, ori cu mișcări spre verticală ori spre respingere. Variația mișcării depinde de bucurie, optimism sau de pesimism. Mimica se modifică și ea în funcție de relația cu ceilalți. Formele de manifestare ale limbajului corpului depind de relația dintre poziția mâinii cu aceea a spatelui și a picioarelor: odintre poziția mâinii cu spatele încovoiat (ținută umilă) odintre poziția mâinii cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cum laude. G. Ibrăileanu îi încredințează, spre suplinire, catedra sa de limba română de la Liceul Internat. Profesor de română și franceză în Piatra Neamț și Iași, susține la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte serii de prelegeri: în istoria literaturii universale (Pesimismul în literaturile europene, Literatura latină în legătură cu literaturile romanice, Manzoni și opera sa) și în istoria civilizațiilor. Avea darul unei vorbiri captivante, unind discursul savant cu limpezimea și căldura sufletească a celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
o ajuta să se întrețină. I-a mulțumit totuși pentru singurele zile fericite pe care le-au trăit împreună. Cu disperare scria că pentru ea viața s-a încheiat, i-a trimis o șuviță de păr și s-a sinucis. Pesimismul realist al autorului este un semnal de alarmă pentru cei care hotărăsc să-și ia viața și pentru cei care rămân, de aceea a încheiat: Oamenii râd de cel ce încearcă să moară iar cel care moare e dat uitării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
documente - ca și a celor care vor urma - aparțin personalităților oficiale ale templului (deci a școlilor teologice) și a palatului, ceea ce poate compromite cunoștințele noastre legate de lumea obișnuită, populară. Cu toate acestea, nu credem că este cazul să Împărtășim pesimismul lui A.L. Oppenheim, care, pornind de la această situație, a susținut că „o religie mesopotamiană nu ar putea fi scrisă”1. Dimpotrivă, putem considera, Împreună cu marea parte a cercetătorilor, că documentele pe care le avem la dispoziție oglindesc, În fond
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerată binele suprem, care trebuie și este trăit de orice categorie de oameni, chiar și de cele mai puțin fericite 2 , Întâi de toate În mediul familial. În acest sens, sunt foarte grăitoare Îndemnurile, aparent utilitariste, dar pline de un pesimism tragic, adresate lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" de hangița Sidurixe "Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică pe care acesta o exprimă este, În unele aspecte, analoagă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
universale, al celei a Antichității și a Orientului, mai ales al literaturii și al lucrărilor de filosofie germană. Literatura germană însemna pentru el mai cu seamă romanticii tîrzii (Heine, Hölderlin, Novalis ș. a.) și atmosfera orașului Jena. De aici provin atît pesimismul sentimental, religios și metafizic, cît și naționalismul romantic al lui Eminescu. Era tot timpul fascinat de istorie și de folclor. Eminescu a avut o atitudine foarte dîrză împotriva atîtor străini care spoliau România. După părerea lui, aceștia erau în trecere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui poet național este absent în opera lui Iorga. Poate că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător. Astfel încît atît de eminesciana resemnare pesimistă ieșea din discuție. După cîteva turnee de familiarizare cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga, în calitatea sa de director al Arhivelor de la Chișinău, rugîndu-l să-l ajute să împiedice pierderea unor importante documente istorice din cauza abuzurilor și a neglijenței. În 1919, cînd Iorga s-a întîlnit cu Gore, a fost impresionat de pesimismul acestuia 165. Iorga s-a întîlnit cu Gore puțin înainte de moartea lui. Pe vremea aceea, Gore era foarte nemulțumit și i-a spus lui Iorga: "Cei care ne urau înainte, acum ne disprețuiesc". Țăranii erau mai săraci ca oricînd și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid Social-Democrat care avea să fuzioneze ulterior cu liberalii, eternul partid terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a prezentat la alegerile generale din 1983 cu o platformă jenant de anacronică, ce urmărea să anihileze nu numai thatcherismul, dar și multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult decât o simplă tactică sau un instrument de discreditare a guvernanților comuniști. În societăți Închise, unde totul era de natură politică - astfel Încât politica propriu-zisă era exclusă -, „drepturile” ofereau o portiță de ieșire, o primă breșă În cortina de pesimism care Învăluia Europa de Est În „tăcuții ani ’70”, un sfârșit al monopolului regimului asupra limbajului-ca-putere. Mai mult, prin Însăși natura lor, drepturile constituționale dovedesc oficial existența persoanelor ca atare: persoane care au pretenții unele de la altele și fiecare de la comunitate. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Reacția la materialismul grosier și meschinul vieții burgheze reprezintă o notă comună a curentelor fin de siècle pentru ca evocarea ei să spună ceva nou, iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză. Această atmosferă își găsește expresia cea mai elocventă în decadentism, însă conținutul ei civic se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mâinilor de o mare putere de evocare. O anumită melancolie răzbate din aceste tablouri, melancolie ce se erijează într-un liant al compoziției. Rapetti consideră acestă melancolie ca fondatoare pentru viziunea artistică a lui Puvis de Chavannes, în acord cu pesimismul veacului. Plasarea subiectului său într-o atemporalitate care reunește statuarul și simbolicul generează o armonie stranie, în acord cu insolitarea melancolică. Avem aici un tardiv reflex romantic, vizibil mai degrabă în pictura unui Caspar David Friedrich decât a lui Delacroix
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]