1,856 matches
-
din agentul James Bond. Despre „Van Helsing“ s-a mai spus că este un film care-și ține spectatorii cu sufletul la gură de la început și până la sfârșit. Este o poveste întreagă a unei realități mai mult sau mai puțin petrecute, dar nu este un scenariu posibil în timpul viitor. Stephen Sommers, care a mai regizat și „Mumia revine“, pare mai încrezător în alegerea actorilor din „Van Helsing“, film care, pe parcursul celor 2 ore și 15 minute, garantează acțiune, aventuri, groază, dar
Agenda2004-18-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282379_a_283708]
-
să aibă dimensiuni duble față de banală cratima sau că la toate textele scrise cu ajutorul computerului (inclusiv cartea în care I. Funeriu deplânge acest lucru), diacritica literei "s" este o sedila, în vreme ce a lui "ț" este o virgulă? În raport cu toate catastrofele (petrecute deja sau doar prognozate, inclusiv în spațiul cultural) din jurul nostru, nu cumva războaiele cu mize destul de mici pe care le poartă îi dau lingvistului timișorean alura unui Don Quijote (post)modern, pornit cu tunul la vânătoare de muște, după cum foarte plastic
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
scrie antena3.ro. Grupul RUFOR a editat, în perioada 1994-1996 revista „RUFOR”. Redacția se afla la Târgu Mureș, iar editor șef afost Peter Leb din Târgu Mureș. Într-unul din numerele revistei, apărut în anul 1977, profesorul Turcu relata întâmplarea petrecută profesorului Nicolae Bărbulescu din Ploiești: "S-a întâmplat pe 4 martie 1977, ora 18:30 în Padurea Cazacului, Bughea de Jos, Vălenii de Munte, jud. Prahova. În după-amiaza acelei zile, veneam împreună cu un prieten dinspre Slănic, spre Văleni, traversând Pădurea
Trei OZN-uri au planat deasupra României înainte de cutremurul din 77' by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64141_a_65466]
-
mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
cu nemulțumiții de cum s-a scris despre ei. Mă întâlnesc cu Horea din când în când în stația de autobuz de la Gemeni, unde ne îmbarcăm pentru Piața Romană. Vorbim de una, de alta, de orice, dar nu și despre anii petrecuți împreună la România literară. De ce? Poate că ne opresc umbrele, siluetele de fum ale celor care au fost și nu mai sunt, evocați cu atâta har de Ion Horea. Curios lucru! Am dat peste elegia lui Horea acum, în preajma zilei
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
în opera scriitorului care nu mimează, ci cunoaște din proprie experiență suferința produsă de divorțul dintre realitățile interioare și cele exterioare), Axler este părăsit de soție și se internează voluntar într-un spital de psihiatrie. In cele 26 de zile petrecute acolo, întâlnește candidați la sinucidere cărora le explică: „Sinuciderea este rolul pe care-l scrii pentru tine însuți. Totul este pus cu grijă în scenă: unde te vor găsi și cum te vor găsi." In final (capitolul se intitulează chiar
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
o horă de oameni lungi în brațe, răsturnată și ea, dar mult mai departe de locul rădăcinilor, unde rămăsese o adâncă groapă. Era în amiaza zilei de 4 aprilie 1944, ar fi de povestit acea dimineață, amiaza mai cu seamă, petrecute acolo, de la poartă în fundul Grădinii și de acolo la poartă, printre explozii, fum și cadavre. Ar fi de povestit, cu atât mai mult cu cât nu interesează pe nimeni.
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
2002, când la un antrenament și-a rupt clavicula dreaptă. Cel mai grav a fost când i s-au tasat vertebrele din cauza șocului pro- dus în urma unei aterizări prost calculate. De entorse, nici măcar nu mai pomenin. Cea mai recentă accidentare, petrecută anul acesta a fost legată din nou de claviculă. Dar faptul că a fost pusă în ghips nu a contat pentru Mihai atunci când a fost vorba să încalece motocicleta pentru un număr de cascadorie care trebuia executată în 30 iunie
Agenda2005-43-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284341_a_285670]
-
să fie chiar infatuat. Și deodată descoperim un tînăr (are 35 de ani și pare cu vreo 10 mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunîndu-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără a-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut” (p. 291). Monica Lovinescu vine în contact cu multă lume și notează cu scrupulozitate
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
care a încheiat o cursă la finișul căreia alții nu ajung nici în mai multe ediții („erau niște englezi care participau a șasea oară și tot n-au reușit să ajungă la Dakar“), nu regretă nici o clipă cele 18 zile petrecute departe de casă. „Am învățat foarte mult din această experiență. În primul rând am învățat în acele ținuturi sărace să mă bucur și să prețuiesc ceea ce am deja. Am o familie frumoasă, o soție, trei copii, o viață frumoasă. Nu
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
SUA aparțineau unor scriitori și prieteni ai lui Norman Manea și. mai rar, unor critici. Când a publicat Întoarcerea huliganului, una dintre cărțile lui cele mai bune, Norman Manea a făcut eroarea de a-și trata cu extremă complezență anii petrecuți în România, autodeclarându-se un fel de inamic public numărul unu al comunismului și exagerând consecințele faptului. Legătura între articolele pline de simpatie personală, nu neapărat critică, ale unor scriitori americani și autopropaganda din cartea de memorii nu erau de natură
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
cei doi și-au construit o casă în apropierea Capitalei, unde locuiesc împreună. Într-un interviu acordat ziarului nostru în urmă cu ceva timp, Giovanni spunea că relația lui cu Ioana este una care decurge normal. “Ne bucurăm de zilele petrecute împreună și încercăm să ne facem unul altuia clipele luminoase și plăcute. Suntem persoane mature, sincere și nu avem nici un motiv să ne ascundem unul de altul sau de ceilalți. Ne plac copiii și, normal, ne dorim să avem și
Ioana Băsescu se pregăteşte de nuntă. S-a logodit în secret cu Giovanni () [Corola-journal/Journalistic/68059_a_69384]
-
se dă căldură", sau care-o fi fost treaba cu Câmpeanu în alegerile din '90 etc., etc. Urmărirea cronologiei reale creează un fel de intimitate între scriitor și cititorii săi. Aceștia se simt parcă îndemnați să-și confrunte experiențele personale, petrecute simultan cu cele din carte, acum aproape un deceniu. Am facut-o eu insumi, mai mult sau mai putin conștient, pe întreg parcursul lecturii. Ce stranie senzație de dislocare temporală mi-a creat narațiunea, atunci când mi s-au reanimat în
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
nimic, cufundat în gânduri. „Precum o navă în derivă pe un lac mare, liniștit în aparență, dar agitat de curenți adânci“, se gândi Bruno atunci când, după moartea Alejandrei, Martín îi povesti, confuz și fragmentar, câteva din episoadele legate de cele petrecute. Și nu doar se gândea, ci și înțelegea, și încă cum!, fiindcă Martín la șaptesprezece ani îi amintea de el însuși, cel de odinioară, acel Bruno îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
aveam nevoie de ea. Cum ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia lui: se înverșuna să-și amintească (să încerce să-și amintească) momentele petrecute cu ea, așa cum îndrăgostiții recitesc vechea scrisoare de dragoste păstrată mereu în buzunar, chiar dacă ființa care a scris-o a dispărut pentru totdeauna; și, tot ca în scrisoare, amintirile păleau și îmbătrâneau, fraze întregi se pierdeau în pliurile sufletului, cerneala
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Câștigurile lui Adrian Sârbu apar în raportul companiei mamă a Pro TV - Central European Media Enterprise. În cei trei petrecuți ani la cârma Central European Media Enterprises (CME), în continurile lui Adrian Sârbu au intrat, din salarii și bonusuri, 13,3 milioane de dolari. Jumătate i-a primit anul trecut, când a părăsit compania și a beneficiat de o recompensă
Suma fabuloasă pe care a câștigat-o Adrian Sârbu în trei ani la CME () [Corola-journal/Journalistic/43179_a_44504]
-
lor împotriva ordinii de stat. Nu a fost nici primul, nici ultimul în această situație, numai că el are o încăpățânare sadică de a-și intersecta din nou pașii cu cei ai lui Branea, pentru a-și reaminti împreună cele petrecute. Ca într-un thriller cinematografic, vizitele inopinate ale vechii cunoștințe sporesc tensiunea arterială a gazdei de nevoie și dramatismul conflictului. Înnebunit că nimeni nu-l zărește pe Zevoianu și deci nu-i poate înțelege panica, invitat stăruitor de vizitator să
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii petrecuți în singurătatea pereților de celulă. Întorcîndu-mă la volumul trei, grosul narațiunii e dat de răfuiala cu acei critici plastici care își făcuseră un titlu de glorie din a-l denigra pe Brâncuși la Paris: Jean Cassou, Ionel Jianu, Marcel Mihailovici
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
înțelepciune și cu un umor irezistibil. Abia atunci am descoperit întreaga forță a caracterului ei. Am admirat-o mai mult ca niciodată. A fost un formidabil exemplu, o permanentă sursă de inspirație. - Ai spus undeva că, în primii zece ani petrecuți aici, nu ai putut citi nicio carte, pentru că munceai câte 16 ore pe zi și că, la venirea în }ara Cangurilor, nu aveai bani nici măcar de tramvai! - Corect, dar e vorba de o experiență pozitivă: am muncit cu imensă tragere
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
este una de bine. Aduce un soi de relaxare. Sau, mai precis, un fel de ritm firesc. Un aer de normalitate. Astfel, lucrurile se așează în rama cuvenită. Se micșorează, cel puțin, senzația extazului obligatoriu la fiecare gest sau acțiune petrecută ca și cînd ar fi prima, singura și, pe firul logic, ultima. Peisajul s-a colorat frumos. Cred că asta îi și obligă pe creatori la adîncimi, la o altfel de concurență. Aceea care nu se naște din nevoia, păguboasă
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
Teoria lui Roger Garaudy despre realismul fără margini a fost repede îmbrățișată. Cu Virgil Tănase avusesem în epoca de care vorbesc, și mai târziu, relații prietenești. Un episod al acestora îl evocă în carte și el, atunci când vorbește despre vacanța petrecută, în vara lui 1972, la 2 Mai. Ajunsesem acolo, eu , el și Țepeneag, îmbarcați într-o mașină extrem de arătoasă, condusă de Virgil Tănase, extrem de arătoasă dar ale cărei cauciucuri mereu se spărgeau, faptul întâmplându-ni-se și la ducere și
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
copii" se datorează nu presupuselor înclinații pedofile ale matematicianului scriitor, cît faptului că el, al treilea în șiragul celor zece frați și surori, fusese obișnuit să "dirijeze" ceata. Dogdson sosește la Oxford în 1850. În răstimpul celor 27 de ani petrecuți acolo, a fost student, profesor de matematici, rector și diacon. Acolo i-a și întîlnit pe Liddels; tatăl Alicei era la acea vreme decan și Dogdson, fotograf pasionat a imortalizat atît porțiuni ale minunatului parc de la decanat, cît și chipurile
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
printr-o mare fereastră pătrundea lumina lunii, care se ridica melancolică și arămiepeste dealurile împădurite. Mi-aduc aminte că am fost conduși cu facle acasă și am ajuns târziu, după miez de noapte, plini de frumoase amintiri ale acestei zile petrecute atât de poetic. Toamna aduce obișnuitele concerte simfonice sub direcția Dinicu. Cânt într-un concert de muzică de cameră și urmez foarte regulat sedințele de sonate cu Géza de Kresz. Conservatorul se mută, neavând local propriu, în str. Visarion. Aceasta
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă pentru o "fărădelege" pe care au comis-o, fie încercînd să se cunoască pe sine mai mult decît le era îngăduit, fie încercînd să-i cunoască pe ceilalți
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
30 de ani, condus de cercetătoarea Irene Pepperberg. Autor: Alexandra Schapson Povestea papagalului a început în anul 1977, când cercetătoarea l-a cumpărat dintr-un magazin de animale din Chicago, pe când acesta avea 12-13 luni. În cei 30 de ani petrecuți împreună, Alex a devenit cel mai bun prieten al cercetătoarei, alături de care a învățat să numere, să calculeze și să facă legături între obiecte și relații mai bine ca un copil în vârstă de 5 ani. Astfel, Alex a ajuns
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]