10,156 matches
-
și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în sihăstrie, la Văratec sau la Târgu Neamț, rareori în aer liber și, de cele mai multe ori, făcând fotografii pe care le stiliza apoi în atelier, învăluindu-le în lumina lăuntrică a sufletului său, Dimitrie Sadoveanu avea să intre
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
foarte bine mâine. Vezi refuzații de pe la saloanele pariziene de acum peste o sută de ani și prețul unui Van Gogh astăzi, sau, de fapt, de a doua zi după ce el nu se mai putea bucura de banii scoși pe ce pictase în vreun moment de nebunie creatoare. Ceea ce urmează, însă, nu mai ține numai de preț și de piață, ci de dispoziția artistului de a produce pentru piață, altfel spus de a se vinde pe sine. Am mai scris și altădată
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
de 55 de ani, Michelangelo (1475-1564) e trecut pe lista neagră de către Papa Clement VII, provenit din familia Medicis, pentru că luase partea insurgenților care îi alungaseră pe atotputernicii Medicis din Florența. Trădarea marelui artist era indiscutabilă. De la 14 ani, el pictase și sculptase pentru Medicis, ținut în onoare ca artistul cel mai de seamă al Renașterii. Revenind la putere, Medicis îi cereau nerecunoscătorului capul. Michelangelo se ascunde o vreme într-o pivniță de sub una din capelele bisericii San Lorenzo. Indulgența Papei
Pivnița lui Michelangelo () [Corola-journal/Journalistic/2889_a_4214]
-
ultimul volum de povestiri ce adună textele apărute în presa literară, Noutatea o aduc romanul Hotel Iris de Yoko Ogawa, cotată între primii autori din Țara Soarelui Răsare, și Fiica lui Hokusai de Katherine Gowie, un roman despre misterul tablourilor pictate în ultima perioadă a vieții artistului. Ambele autoare, una japoneză și cealaltă canadiană, s-au impus în propria literatură, sunt premiate, intrate în circuitul internațional. Ca editor, Denisa Comănescu se face „vinovată” de pasiunea pentru Japonia a cititorilor de la noi
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
răcnit la el: „Ce garanție avem că acel pictor mediocru l-a redat fidel pe Petru Maior? Dimpotrivă, din datele pe care le avem rezultă că nici nu l-a văzut pe Petru Maior, sau în orice caz l-a pictat după moartea acestuia!” Zadarnic. I s-a asociat și Ceușianu 7, care îmi fusese bun prieten, se pretindea intelectual (o piesă proastă în versuri Horia i s-a jucat la Cluj, dar nu m-am dus s-o văd), am
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
A fost deschis, de către o echipă de cercetători condusă de Silvano Vincenti, istoric de artă, cavoul familiei marchizului florentin Francesco del Gicondo, a cărui soție se pare că l-ar fi inspirat pe Leonardo când a pictat Mona Lisa. ADN-ul extras din rămășițele găsite în cavou, printre care se găsesc și cele ale fiului Giocondei, Piero, a fost comparat cu osemintele de la Sfânta Ursula, mănăstirea unde Lisa Gherardini (La Gioconda) și-a petrecut ultimii ani ai
Gioconda, deconspirată () [Corola-journal/Journalistic/3361_a_4686]
-
fine, Picasso cu fiica lui și cu un soi de pudel. Preferințele se schimbă, sculptorița Louise Nevelson fiind cunoscută, la maturitate, drept iubitoare a pisicilor, însă fotografiată în liceu cu mascota clasei, un câine. Iar cine n-are câine, își pictează, precum Roy de Forest, care și-a făcut, în anii ‘70, din ciobănescul lui australian un model pentru tablouri. Unii câini sunt celebri (unele fotografii se cheamă, de pildă, Imp pudelul și prietenii lui artiști ), alții trec întâmplător prin cadru
Oameni și câini () [Corola-journal/Journalistic/3362_a_4687]
-
sau vreo angoasă, nici finalul nu înscenează vreun filon nostalgic. De altfel, capodopera volumului rămâne this is not a photo opportunity (pp. 46 / 49), în care dispunerea în versete ambiguizează până la ultimele consecințe ideea totalității: „în washington square o tipă pictează după peisaj. dacă ai așeza tabloul între kitsch-uri, nu s-ar deosebi cu nimic de ele. dar performance-ul în sine, retușarea continuă a detaliilor redefinesc actul picturii. să încerci să ții pasul cu un fenomen în plină schimbare nu
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
Fiica, Violet, moare tânără de leucemie, întunecând pentru totdeauna armonia și echilibrul casei. Nici iubirea frumoasei Teresa, nici căsătoria nu-i aduc fericirea lui Amadeo Lax, deși cei doi se simt atrași de timpuriu unul de celălalt, de când el o pictează pe fetița aflată încă la vârsta copilăriei. Fiul lor născut târziu crește marcat de personalitatea strivitoare a tatălui și de absența mamei, despre care lumea știe că și-a abandonat familia, fugind cu prietenul cel mai bun al soțului ei
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Pictorul cu multe secrete Violeta Lax se întoarce la Barcelona, când casa familiei se transformă în muzeu pentru a găzdui opera bunicului ei. Dar în cursul renovării, muncitorii dezgroapă scheletul ascuns într-o încăpere ferecată, pe zidul căreia Amadeo Lax pictase în frescă ultimul portret al Teresei. Nepoata începe să cerceteze tainele trecutului și află că scheletul este al bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului și bogatul lui proprietar, pretinsul ei
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Printre cele 1400 de opere de artă regăsite de curând la München, după ce dispăruseră din Franța ocupată, atrage atenția un Matisse excepțional, intitulat „Femeie șezând” sau „Femeie cu evantai”. Matisse a pictat-o la Nisa în 1921, luând-o ca model pe balerina Henriette Darricarrère, prezentă în majoritatea tablourilor pictorului din anii 1920. În 1923, „Femeie șezând” e vândut colecționarului, prieten cu pictorul, Georges Barnheim. Acesta o împrumută peste câțiva ani lui
Habent sua fata… () [Corola-journal/Journalistic/3021_a_4346]
-
stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula supusă pictează Doar un adevăr ciuntit, Să-ncapă pe-ngustul șevalet Ce trebuie slujit. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
evaziunii crește atingînd pragul alienării. Tintoretto, maestrul cromatic al secolului al XVI-lea, își dorea pictarea unor tablouri atît de vii încît să absoarbă privitorul prin scenele zugrăvite. Un secol mai tîrziu, Murillo visa ca emoțiile ființelor pe care le picta să fie atît de veridice încît să nu se deosebească de cele ale unor personaje vii. Azi internetul i-a lăsat în urmă pe amîndoi, căci imaginile web nu numai că își absorb privitorii pînă la fascinație, dar pe deasupra plăsmuirile
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Un artist american născut în 1983, Brian Kirhagis, și-a imaginat cum ar fi pictat Dali dacă ar fi fost de-o seamă cu el. Rezultatul poate fi văzut în expoziția „BK x Dali”, deschisă din septembrie la Sacred Gallery NYC. Celebra Persistența memoriei trece în secolul XXI cu iphone-uri în loc de ceasuri și cu ipad-uri
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
Facebook. Lebedele care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii. Și trebuie să le găsim puțină dreptate. Cum ar fi pictat un suprarealist în zilele noastre rămâne, însă, o temă provocatoare.
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
a unui apartament cocoțat la etajul opt al unui bloc purtînd, culmea, maleficul număr 13 bis, poeta trăiește singurătatea citadină care o determină să ia aminte la cîteva detalii consolatoare: un zid văruit care „nu spune nimic nimănui”, o fereastră „pictată în lumea fără iertare”, „un pui de cais/ răsărit copilărește prin crăpăturile cămășii de beton”, „un pisoi orfan, atît de liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît din palmele mele” (My world). Firește, destinul personal e resimțit ca
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
închide în sine, refuză să mai comunice și astfel apar crizele dintre el și Vivian, amanta pictoriță. Doctorul o cunoscuse la Veneția, într-o călătorie, și ea venise după el, închiriase o casă undeva în vecinătate și își petrecea timpul pictând și așteptându-l. Se întâlneau mai ales la ore târzii și se iubeau în nopțile de vară sub stele. Vivian este orgolioasă și nonconformistă și retragerea la țară, în preajma doctorului, nu e un act de supușenie ci unul de nonconformism
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
o poziție tranșantă, Vladimir Tismăneanu citează în sprijinul imaginii unui Beria cu față umană și alte lucrări, printre care una aparținîndu-i lui Amy Knight. Probabil că Beria nu a fost integral nici monstrul satanizat de propaganda lui Hrusciov, nici îngerul pictat de Sergo Beria. Sau, mai degrabă, a fost cîte puțin din amîndouă. Un alt personaj, de această dată din istoria comunismului românesc, despre care, la nivelul marelui public se știu puține lucruri, este Grigore Preoteasa. Intelectual autentic din perioada interbelică
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
o parte din noi se evaporă?) Viața mea: o sare amară Scenă de vînătoare (cu leul în final) E caldă încă în vatră cenușa - nu pot fi departe Săgețile lor vîjîie cu o jumătate de zi mai încolo S-au pictat în culorile pădurii au cîntat și-au bătut în tobe au desenat în țărînă vietăți de care se mai tem cu sînge de animal și-au scris numele pe tolbe au risipit vinul și-au iubit femeile pînă-n zori (vînători
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
din străvechime de mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când din boscheți idilici ies seara fiarele perfide, în promenade sângeroase. E primăvară, cerul ciocnește nor cu nor, doar el suspină singur pe taftaua grea, de soi vulcanic, a unui jilț pictat cu struguri negri, înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
de unde-i știe tot Acela?!, și ce vorbise cu femeia!, plângea simțind că înspre sine se pogorâse Cel ce Ține întreaga lume din iubire. și toți simțeau că-și ies din fire. Iar Marele Învățător, într-un halat de muncitor, picta cu o pensulă fină, la capul unei gropi din tină, cum dintr-un mort întins pe masă, ținând în mâini o ceară groasă, iese o floare de lumină. Cântec despre țara de mâine Vom face o țară în munte de
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
pânzele în cauză. M-am trezit confruntat cu o lipsă de probitate intelectuală, întrucât nu puteam presupune că Frunzetti n-a fost capabil să-și dea seama că într-un tablou cum este, de pildă, Drum seara, care se vrea pictat la Barbizon, apar case caracteristic țărănești de la noi, cum întâlnim de altfel într-o seamă de pânze executate de Grigorescu. în cazul lui Frunzetti abaterile de la probitatea intelectuală se înscriu însă într-un registru aparte, deoarece depășesc limita raționalului și
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
și cu accidentele de contur sau de suprafață pe care le exploatează fie la nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
ŕ la Gandhi, alegând rugăciunea, contemplația, inacțiunea, secta ștefaniștilor, condusă de un tânăr aprig cu nume caragialian (Darius Georgescu), actualizează tipicul legionar, cântând războinic în jurul tricolorului și impunând, prin spargeri de vitrine și de capete, ideea națională. În acest tablou pictat în culori tari intră și sataniștii, așa numiții ,diogeniști" (oameni care stau în butoaie în fața Primăriei și fac tot felul de necurățenii), precum și o mișcare spirituală de ultimă oră, inițiată de un fiu al Arhanghelului Mihail... Densitatea de credință pe
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]