3,087 matches
-
aproape de geamul casei pe care se simte obligată s-o păzească. Și mai adulmeci: izul de mentol al zgardei contra purecilor, poate o vagă aromă de vanilie de la biscuiți. În ultimă instanță, dacă nu te temi de câini, ai putea pipăi blana catifelată, ca un pluș foarte fin și mereu cald, a acestui cap. Toate aceste impresii pătrund În tine pe căi diferite; toate aceste impresii Îți descriu (de fapt: Îți aduc informații despre) suprafețe; și totuși, vei spune: văd, mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare-a devenit un țesut. De ce încerci să negi, de ce pretinzi că nu știi ce flanelă, ce seară, ce Ierusalim și așa mai departe? De ce vrei musai s'o pipăi, s'o vezi, să o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate, de ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Insul vorbăreț (românescul INS vine de la
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini omenești, țesătura, trece în domeniul divin, devenind țesut - deci un fragment de viață, la îndemâna doar a Pantocratorului! Sfârșitul poemului e mai puțin sfâșietor sentimental decât pare. Necredinciosul Sf. Toma feminin vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința eului liric e neîndoielnică: De ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
despre mine e partea pe care dorm nu întotdeauna aceeași de altfel a devenit o plăcere să păcălesc moartea voi continua să mă trezesc din când în când o să mă întorc pe partea cealaltă nu întotdeauna aceeași când îmi va pipăi șoldul senzațiile se vor amesteca și dezorientată va privi înspre partea din care lipsesc nu întotdeauna aceeași ... Citește mai mult ceea ce nu știe moartea despre minee partea pe care dormnu întotdeauna aceeașide altfel a devenit o plăceresă păcălesc moarteavoi continua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
aceeași ... Citește mai mult ceea ce nu știe moartea despre minee partea pe care dormnu întotdeauna aceeașide altfel a devenit o plăceresă păcălesc moarteavoi continua să mă trezescdin când în cândo să mă întorc pe partea cealaltănu întotdeauna aceeașicând îmi va pipăi șoldul senzațiile se vor amesteca șidezorientată va priviînspre partea din care lipsescnu întotdeauna aceeași... XX. CA ÎNTRE TATĂ ȘI FIU, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. astăzi tot ce vreau Doamne e să stau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
fizice, Îi poate interesa doar o parte a corpului sau se folosește de adult ca de un instrument (folosește mâna adultului pentru a lua ceva). Nu-i interesează plecarea părinților sau prezența străinilor. Preferă obiectele, pe care le miroase, le pipăie, le duc la gură. Nu le plac jucările care Întruchipează ființe vii, ci obiecte. Le folosesc În mod stereotip și repetitiv: Învârtitul unei moriște Îi poate interesa la nesfârșit sau răsucitul unei hârtii, răsfoitul unei cărți etc. Se pot atașa
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
trupul și textul având aceeași soartă. De unde simularea unei dorite imparțialități: „mă locuiesc oarecum cu indiferență /îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hârtie nu se ridică-n picioare/ pipăi golul/ sau trec prin el” (Glăsuirea bufonului). Poetul se mișcă în sfere înrudite cu ale existențialismului, de care se desparte însă radical prin absența dezgustului de a trăi. Dimpotrivă, este dominat de propensiunea spre ironie și autoironie, ceea ce subminează absurditatea
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
de care ulterior individul a fost lipsit. Se poate vedea importanța psihanalizei În explicarea semnificației simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia În domeniul somaticului” (M. Schilderă. Durerea antrenează, de regulă, o stare de regresiune psihologică a bolnavului, la stadiul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pornește de la tine către celălalt. Ambele au la baza lor același proces psihic: dorința reciprocă de „a-fi-Împreună”. Este un act specific de comunicare corporală. În cazul copilului, schema corporală, imaginea de sine se descoperă treptat, privindu-și părțile corpului și pipăindu-se, dar și prin mângâierile și contactul copilului cu corpul matern. Omul Își descoperă propriul lui corp și, prin aceasta, Își revelează propria sa ființă prin Întâlnirea și atingerea corporală reciprocă cu celălalt. Orice atingere corporală Între două persoane este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
palier, cu sub o sută de opțiuni, se găseau I. C. Brătianu, regele Carol I, N. Iorga și Titu Maiorescu. În numărul 11 comentarea datelor (nesemnată) releva că nu s-a țintit stabilirea unei ierarhii reale, ci s-a dorit „a pipăi sensul opiniei publice”, spre a obține un „document” asupra nivelului general de cultură. Interpretând numărul firav de repondenți, „performanțele pe grupuri de profesie” (au dominat politicienii), „ce se citește” și „cum se judecă”, concluzia era că testul a dovedit „anarhia
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ulici, Lit. rom., I, 237-239; Dumitru Lavric, „Ascunsa rană”, CRC, 1996, 11; George Bădărău, Un poet al contrastelor, CRC, 1996, 12; Liviu Antonesei, Farmecul discreției, „Timpul”, 1996, 5; Nicolae Panaite, Pipăi pereții de-o veșnicie, CL, 1998, 3; Grigore Ilisei, Portret al artistului la 60 de ani, RR, 2001, 12; Popa, Ist. lit., II, 285; Florin Faifer, Niște „uimiri” sau Despre... dulceața mătrăgunei, CL, 2002, 12; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 416-417
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
să dubleze realul - „preot al lui Hermes” e pentru că nici un alt poet român de azi nu izbutește, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne pună „în situația” ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne inculce - măcar pentru o clipă - încrederea că am putea să ajungem „la zidul complet străveziu al nimicului”. ȘTEFAN AUG. DOINAȘ SCRIERI: Inel cu enigmă, Iași, 1970; Missa Solemnis, București, 1971; Poezii, Iași, 1972; Poemul de
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
în vitrina fructelor răcoare. / Au sosit / strugurii timpurii din sud, / banane în piele de căprioară / și nucile de cocos / cumplit testiculare / în care hohotele negrilor se mai aud. / Aici, aici, / unde târguiește Mira Popovici, / sună-ți anii în valută forte, / pipăie meridianul București-Paris” (Reclamă). Radiografia stării de poezie din faza constructivistă este dată de poemul Lamento, savantă îmbinare de discontinuități metaforice cu nuanțe ermetice barbiene și sentimentalism șarjat: „Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
nedrept. De asemenea, copilul pedepsit nemeritat se poate izola sau se poate închide în sine, devenind un copil necomunicativ. Jocurile și jucăriile Pentru cei mici orice activitate este un joc. Bebelușul a făcut cunoștință cu primele sale jucării, le-a pipăit, le-a gustat sau le-a aruncat. Numărul și tipurile de jucării trebuie să crească gradat, odată cu trecerea timpului, dar este de preferat să nu fie prea multe. Ascunde o parte din ele din când în când și arata-i
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
resemnați, cai de plug / mângâiați pe bot, căutați pe-ndelete la dinți, / cai goniți în cerc să se vadă dacă nu sunt bolnavi, / și armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele verii/ sortite să nu mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
viață „după părere” (aléthes). În faza a doua a experimentului platonic câțiva oameni sunt dezlegați și se pot mișca liberi prin cavernă. Se vor afla în situația a ceea ce numim azi „cercetător”, „expert”, „specialist”. Ei au posibilitatea să observe, să pipăie, să cântărească, să măsoare și să numere lucrurile din cavernă. Vor cunoaște exact „suprafața lucrurilor” (ceea ce numea Kant fenomenul). Cunoașterea lor va fi „mai adevărată” decât aceea a oamenilor de rând. În elină, adverbul amintit mai sus permitea o formă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fenomene și evenimente exterioare ei. Ea se în-tinde spre lumea exterioară prin procese de percepție, de judecată, de imaginație. Conștiința ar putea fi asemănată cu un fel de „caracatiță cerebrală” - imaterială, invizibilă, infatigabilă - care își întinde tentaculele psihice pentru a „pipăi” lumea obiectivă pe care o percepe, generic, ca altceva, adică mediul și modul ei de viață. Este o analogie forțată, dar sugestivă și adecvată pentru a pricepe de ce înțelegerea fenomenologică, conștiința, este caracterizată prin intenționalitate. In-tendere spre lume este „intenționalitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obișnuită; când este pusă întrebarea, acțiunea perceptivă se suspendă; această in-tendere a „brațului perceptiv” încetează subit și individul se retrage înlăuntrul conștiinței perceptive, adică înlăuntrul recunoașterii care constituie propria lume trăită; „caracatița cerebrală” își retrage „tentaculul perceptiv” cu care a pipăit lucrul, cu pipăit cu tot, în ea însăși, pentru a completa „lumea interioară” a individului pe care o creează și o recreează continuu. Această activitate obiectivă, naturală a conștiinței este obiectul de studiu al fenomenologiei, ca știință și ca metodologie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pusă întrebarea, acțiunea perceptivă se suspendă; această in-tendere a „brațului perceptiv” încetează subit și individul se retrage înlăuntrul conștiinței perceptive, adică înlăuntrul recunoașterii care constituie propria lume trăită; „caracatița cerebrală” își retrage „tentaculul perceptiv” cu care a pipăit lucrul, cu pipăit cu tot, în ea însăși, pentru a completa „lumea interioară” a individului pe care o creează și o recreează continuu. Această activitate obiectivă, naturală a conștiinței este obiectul de studiu al fenomenologiei, ca știință și ca metodologie. Max van Manen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau cu un creion; - recunoașterea figurilor și corpurilor geometrice, precum și a obiectelor care au un contur geometric bine conturat; - decupaje, colaje de figuri geometrice, de mărimi și culori diferite; - încastrări, reconstituirea întregului din părți etc.; c) identificarea obiectelor/materialelor prin pipăit: - trierea obiectelor după anumite criterii (mărime, formă, textură, lungime, greutate, natura materialului); - identificarea prin pipăit a diverselor materiale, compararea lor în funcție de rezistență, consistență, greutate etc.; d) identificarea proprietăților materialelor (moale, dur, aspru, temperatura etc.) prin diverse tipuri de exerciții care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
până târziu inițialele/ (un gol am lăsat pentru a umple un alt gol)/ din realitatea mahmură, fără ritm, fără rimă/ mai erau doar trei lopeți de aruncat/ târziu/ când visele ne îmbrâncesc, ne pocnesc oasele/ mâinile mele îndelung m-au pipăit, urlând singuratice” (din cuvântul tău rostit în pustiu, 3). În Poeme de sedus realitatea (2000), materia poetică se concentrează, spațiul poemului se condensează, dar peisajul rămâne tot al apocalipsei: „Orizont tumefiat în care mucegaiul sapă noi răvașe. seară cu/ dinți
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă porțile Academiei Române”. Poezia însăși devine obiect al revoltei, actul creator fiind
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
reped cântând spre urinoare și sosirea mea, cu brațele încărcate de fructe, e subliniată de un zgomot ciudat, închiderea pe totdeauna poate, a unei trape secrete. Dar ferește-te să-ți atingi ochii atât de fragili, ferește-te să-ți pipăi obrazul, el se poate sparge la cea mai mică atingere și-ți va murdări imaculatul costum de umbră.” După câteva volume cu poezii proletcultiste, impuse de teroarea ideologică a anilor ’50 - Filonul (1952) și Poem despre tinerețea noastră (1960)- și
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au un caracter așa de intuitiv, că ele pot fi privite ca făcând parte din concepția noastră a lumii din afară
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului nostru care este al doisprezecelea/ iar dincolo (tânără tânără) o pisică a norilor / pipăie ghiozdanul penarul și călimara/ din ghiozdan - în drumul spre școală/ drum de frunză veche noapte bună// noapte bună aici șezum și plânsem/ și dacă unei patrii imaculate/ pasărea i-a spus din când în când la revedere// de ce trebuie să
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]