2,526 matches
-
de casă ardelenească, și pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau întotdeauna îndesate). Speram ca până la urmă să reușesc să-l convertesc pe Ducu la o lume care să-i redea tinerețea pe care el însuși, cu felul său de a fi, și-o furase. Nu cred că am avut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stare, pentru bunica lui, să facă orice; chiar se schimbase În bine, după multă vreme, e drept. Dacă nu cumva și el o stricase nițel pe bunică, urcînd-o prea des pe motocicletă și coborînd-o, uneori, prin cine știe ce bar de noapte, pivniță sau pușcărie cîndva, cocoțînd-o acolo, alături, pe un scaun Înalt, să vadă și ea că viața de noapte nu era chiar ușoară. Cu baba la iarmaroc! - lui Thomas Îi plăcea nemaipomenit. O privea cum gustă din votcă, cum trage din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pună un costum nou, nu mai spală niciodată nicio cămașă. străbate străzile comerciale fascinat de ce se ascunde în depozitele din magazine, în subsolurile lor. Fiecare prăvălie are o dependință secretă, fiecare anticariat are o ușă secretă care dă într-o pivniță ticsită cu obiecte rare, ciudate, niciodată expuse... Uneori se închide zile întregi în muzeul municipal, extrage obiectele vechi din vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din superbele vile din cartierul rezidențial. sîmbăta și duminica iese însă înafara orașului și se instalează în micile castele din împrejurimi. îi place să aprindă focul în șeminee, să admire colecțiile de arme, să inventarieze sticlele cu vin vechi din pivnițe. se plimbă prin grădini, uneori mai stropește florile, mai tunde cîte o peluză. mirosul de iarbă proaspăt tăiată îl încîntă. răscolește prin vechile biblioteci, prin arhive. a învățat să descopere sertarele secrete. nu știe ce caută, dar simplul fapt că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
generația ’80”, în schimb trebuia, din punctul lui de vedere, recurs la sintagma „promoția ’70” și „promoția ’90” pentru alte nume „intermediare”. Și aici ce e ? Guy îmi arătă un chepeng deschis și niște scări care duceau undeva într-o pivniță. Casa monteoru dispunea, în fundul grădinii sale, de niște atenanse, acolo fuseseră probabil grajdurile proprietății și locuințele servitorilor în primii ani de glorie ai palatului, cînd acesta devenise un loc de întîlnire și serate pentru lumea mondenă a Bucureștiului. acele spații
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scriitorilor de rînd, poate doar celor din conducere. Guy păru extrem de interesat de acea gaură care ducea spre necunoscut, cu atît mai mult cu cît la capătul treptelor se agita cineva la lumina unui bec. — Poate că aici a fost pivnița de vinuri, i-am răspuns lui Guy și am coborît după el în acea hrubă umedă, încîntat oarecum că după atîția ani Casa monteoru mai avea cîteva secrete să-mi dezvăluie. treptele se opreau la cîțiva metri sub pămînt, poate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
amant, puiule, avea amant un cocoșat, cu care făcuse și doi copii admirabili, cel puțin ca ten. Nu știu ce învățați dumneavoastră la medicină, dar cocoșații fac copii albi, planturoși, cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se procopsește? În locul dumitale, eu aș pipăi terenul, aș trage-o de limbă (am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde se țin banii de obicei? - Unde nu-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă, unde poți doar să-ipui, în pivniță, în pod, sub saltea etcetera. Ei, și servitoarea a șters parchetul cu benzină, uitând să deschidă geamurile, un chibrit aprins a căzut pe dușumea, și vaporii de benzină au luat foc, și toată casa a fost scrum în două ceasuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai multe camere, era de părere că sunt de ajuns două, dar mari, care să ocupe tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, și, în locul balconului, care ar fi putut să cadă, pălimar repetat și la etaje. Pivnița ținea s-o facă nu sub casă, ci în fundul curții. Zidarul ascultă aceste deziderate cu calm și înțelegere, fiindcă era obișnuit să construiască locuințe nu după rațiuni estetice și arhitectonice, ci după instrucțiile clienților. Moș Costache voia să facă jos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu țâțele cât doi hectolitri de lipici că ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În serile de 14, 15 și 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi într-o pivniță de pe ulicioara Scarogea, colț cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așterne și doarme acolo, nemaiținând minte alte birouri pe care să se fi odihnit mai tracasat ca atunci. Compară o groază de urme ciudate, și ajunge la rafinamentul de a descrie ce oameni, ce șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița cutare în ultimii zece ani. Degeaba. Singurul fapt îmbucurător: se accelerează perfecționarea organizării poliției. Operativ, ia ființă primul serviciu est-european de deghizări. Pe căldurile cele mari, detectivii cei mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ales, de ciuperca albă de pădure. Russula emetica, uite așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul Prezidiului Plenarei, și cele patru binecunoscute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o fi, cum n-o fi, să-i facem omului un rost... Când a auzit, Stere s-a însuflețit. De fapt, lui bani i-ar fi trebuit. Și-ar mai fi luat un loc, ar fi zidit o circiumă cu pivniță, ca lumea, să aibă unde ține butoaiele, câteva odăi sănătoase... - Ar fi bine, zisese. - Nu-i așa? - Aș mai pune și eu și ne-am face un rost, cum îmi place mie, c-am auzit că ar fi cumpărat unii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că tot cădea în sărbători, au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Băgați, bre, marfa-napoi, că ne fac proastele astea pagubă! Hoții ajunseseră la circumscripție cu păgubașii împrejur. Acolo au dat camionagiii câte o declarație, cum a fost. Cereau despăgubiri și pedepsirea vinovaților. Pe caramangii i-au pus sergenții într-o pivniță de ciment. Se dusese dracului și libertatea lor. Gheorghe a scos un muc de țigară din fundul 234 buzunarelor, 1-a aprins cu un chibrit pe care 1-a frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și-l cuprinse o ură oarbă și neputincioasă. Presarul se duse iar la fereastră.. Gheorghe tot mai gemea, ținut de subsori de sergent. - Du-i la pivniță! porunci în cele din urmă. Las', că se mai gîn-desc ei. Ieșiră. Afară, pungașilor le veni să sară gardul și s-o rupă la fugă. Beciul avea o ușă de tablă, pe care gaborul o încuie cu lacătul. Codoșul căzu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară se lumina de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot comisarul i-a chemat: sta crăcit în scaunul lui și mânca struguri, ciugulea câte un bob și plescăia din buzele groase. - Cum e, băieți? i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt, negru și moale. Oamenii au sărit, cu mic, cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au bocănit până seara. Lui Chirică i se surpase un perete. Fetele alergau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se surpase un perete. Fetele alergau după chirpici, să-l lipească la loc. La Spiridon potopul dărâmase o magazie, iar la zidari căzuseră ferestrele. Când s-a uitat cârciumarul mai bine, a văzut că apa intrase și la el în pivniță. Până la gură se umpluse beciul. Butoaiele se mișcau greoi în nămolul gros. Și-a chemat nevasta și băieții de prăvălie. Până a doua zi au scos afară gălețile pline. Se deșelaseră. Stere înjura în gura mare că prea umblau încet
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]