5,484 matches
-
mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns, dăruiește-mi plăcerea asta! Dacă-ți dai drumul fără voia mea, pe bune că mi-o scot din tine! De fiecare dată când auzea cuvintele lui, Mie gemea puternic: „Nuuu!“. Era ca-ntr-o scenă de film. Tipii de la Gestapo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-am debarasat de acea parte din mine? Era vorba de imaginea pe care oricine și-o impune despre sine. Asta Îmi spusese și Keiko Kataoka. Asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi spusese și Gan. Yazaki zicea că vrea să scrie un roman, de-asta se Învârtea prin Bowery, iar Gan plătea În fiecare săptămână bani capilor mafiei italiene care controlau zona pentru a-i asigura protecția. Keiko Kataoka izbucnise În plâns când i-am spus unde l-am Întâlnit pe Yazaki, murmurând: „E numai vina fetei ăleia...“. Acum, că mă gândeam mai bine, nu putea fi vorba decât de Reiko. Oare ce-ar fi răspuns Yazaki dacă l-aș fi Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să facă e să arate ca și cum e în acea perioadă a lunii. — Este asistentă medicală. Ele sunt obișnuite să aibă de-a face cu vești proaste. — Mi-a trecut asta prin minte, dar cred că-și luase deja porția de plâns, și încă foarte recent. Cum a fost cu mama Irmei Hanke? Ea a plâns? — A, nu. Aia a fost la fel de tare ca și Süss Evreul. Poate că s-a smiorcăit un pic când am apărut prima dată, dar și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
obrazul meu și apoi pe ceafă, trăgându-mă în jos spre gura ei. — Trebuie să vorbesc cu tine, i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e moartă, îmi zise. Am terminat cu plânsul. Nu mai e apă în puț. Îmi zâmbi cu tristețe și i-am sărutat fiecare pleoapă cu tandrețe, netezindu-i părul parfumat cu palma, suflându-i ușor în ureche, mușcând-o încet de gât în timp ce brațele ei mă țineau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de plâns. — Din galaxia Alpha, răspunse el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arcadia ego!” Si eu am fost în Tunisia, dar am făcut doar fotografii. Onuc Nemeș a făcut fotografii în cuvinte! Superbe! Imaginile marine umplu sufletul gol al poetului năpădit de greul lacrimei, de durerea de a nu mai avea părinți: „Plânsul greu al mamei / umple pământul de apă” Desenul lui Ștefan Orth acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a lui Onuc Nemeș este, în acest an, 2012, de data aceasta, cu
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
încheieturile când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. - Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea în acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Autorului cam toți mă iau de prost la mine-n țară: străinii, care vin și mă omoară să le fac lor plusvaloare și-mi dau pe munca mea, în râs, un pumn, calic, de mărunțiș. o, țară, ai ajuns de plâns! și cîte lacrimi tot ai strâns, să aibă ce impozita stăpânii vitregi ce ne-mping, cu bocceluța-n vârf de băț, spre-un paradis de disperare. cam toți mă iau de prost la mine-n țară, nevasta-mi face și
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
De-ar ști să vadă omul...), „luminile lacrimei” (Quinta essentia), „flacăra privirilor” (Sufletul exilat), „ochii scăpărători” (Din ochii scăpărători), „veacul fulgerului” (Mă doare gândul), „praf luminos /în fereastra Universului” (În fereastra Universului), „a izbucnit în flăcări /glasul visului” (Dahna), „focul plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Întoarce-al vieții legământ Atunci când lacrima te doare, Crescută-n doruri de cuvânt Să lași pământului o floare. Să nu lași lacrima să plângă Oricât de mult ai suferi, Cuvântu-ar trebui s-ajungă Și plânsul lui te-o liniști. Să nu lași florile să moară, Cu ele gândurile mor, Ci seamănă-le să răsară Printre cuvintele de dor. Iar dacă lacrima mai doare, Citește-ți floarea din cuvânt Să-ți umple sufletul de soare Și
SĂ LAŞI PĂMÂNTULUI O FLOARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364529_a_365858]
-
peste mine și știu că ceea ce sunt, sunt prin El." " Orchestra cânta "Vino la Isus - Apa Vieții."? n momentul în care am auzit primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea, am izbucnit în plâns și simțeam că ceva se întâmplă cu întreaga mea viață." Reporter: - Angelica Romașcu a fost profesoară de fizică. Acum este avocat. Provine dintr-o familie de buni ortodocși, care au crescut-o cu frică și cu teamă de Dumnezeu. Angelica
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
mergem la biserica penticostală din apropiere. Când am intrat acolo, orchestra cânta "Vino la Isus - Apa Vieții."? n momentul în care am auzit primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea: am izbucnit în plâns și simțeam că ceva se întâmplă cu întreaga mea viață. Reporter: - In spate era Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Angelica Romașcu: - Sunt convinsă. Atunci n-am înțeles. Cât am stat în biserică, am plâns tot timpul. M-am simțit deosebit de
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
idealului” ... Lumea începe să semene tot mai mult cu un film și tot mai puțin cu o carte” ... Râsul este o reacție la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozității, sobrietății, nici chiar tristeții. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”. Am putea da pagini și pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui Henri Wald, el este și va fi mult timp inepuizabil, iar această afirmație se bazează
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
acasă... ce vreți să-mi faceți... - Stai liniștită, fată, că nu-ți fac nimic. Îmi e drag de tine, de ce ești prostuță și nu înțelegi? - Io nu sunt prostuță... mi-e frică și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în trepidații. Brațele nu o mai ascultau. Atârnau neputincioase pe lângă coapse... Speriat că poate leșina ori că este deja leșinată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
mine...că-mi dădeam seama că n-are nicio logică și niciun viitor o posibilă “relație” și adevărul era că nici nu-mi plăcea tipul ... dar îmi venea să plâng oridecâteori mi-l aduceam în minte...nu știu de ce...Un plâns de durere...de suferință...de neputință...Ceva mi se făcea ghem în mijlocul pieptului... Pentru el, pentru că nu înțelegea, de ce mă cramponez de vârsta lui și nu mă mulțumește iubirea / adorația lui sinceră. Uite, și acum când îmi amintesc, plâng...Nu
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
bucurie. Călătoriile acestea sunt pline de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimați și a răbda, a fi urâți și a nu urî, a pătimi rele și cu bine a răsplăti, a ierta datoriile datornicilor, a
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]