3,103 matches
-
dintre vampe, cea mai stricată dintre stricate. Și da, e adevărat că În seara asta voi juca un rol. Nu sînt Ellie Cooper, nici măcar Ellie Black. Ellie Black, tînăra necăsătorită, nu s-ar fi comportat niciodată În felul În care plănuiesc să mă port eu În noaptea asta. Ellie Black, tînăra necăsătorită, ar fi crezut că Agent Provocateur e un personaj negativ dintr-un film cu James Bond. Ellie Black nu seducea, ci permitea altora să o seducă pe ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oftează, nu i-am putut rezista. O, Doamne, chiar Îmi pare nespus de rău, Ellie. Îmi pare rău pentru că nu am intenționat să te supăr sau să o rănesc pe Linda sau să o Înșel. Îți jur că nu am plănuit nici o clipă să am o aventură. Pur și simplu am fost flatat de atenția ei. E așa de tînără și... Timp de o fracțiune de secundă Îmi pare rău pentru el. Nu, nu voiam să-mi pară rău, dar curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
După alte trei zile eu am devenit magister regal, și funcționarii de la Brescia i-au înlocuit pe cei care îl slujiseră pe Arioald. În a șaptea zi au sosit la Pavia Gaila și copilul. Totul s-a împlinit după cum a plănuit Gundeperga, dar nu și după dorința lui Rotari. Știam că Teodelapio din Spoleto complota împreună cu alți duci din centrul Italiei împotriva lui, afirmând că nu era îndreptățit să domnească și că trebuia să fie grabnic înlăturat. Motivul era Gaila, rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scurt război împotriva orașului Oderzo a stârnit o mare tulburare în exarhat, precum și în alte locuri: în Austrasia și în Neustria, la Noricum, la Roma și la sud de Benevento. Exista teama ca Rotari, precum Autari la anul 587, să plănuiască înaintarea până spre marginea extremă a peninsulei, la porțile Calabriei, și, după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două pătuțuri pliante, din lemn, nimic altceva. Paturile nici măcar nu erau acoperite, cu saltelele la vedere. Nici nu s-a gândit să-i pună În pat. A fost cu premeditare. Plănuise totul. Dar fetița a auzit ceva, așa Încât atunci când a mers să o surprindă În camera ei - de ce era În cameră? - ea alerga Înspre salon, și nu a nimerit-o, iar când s-a aruncat asupra lui a nimerit-o prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
delicată și înmiresmată a vieții. În rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dar să știi că e copilul lui Greață și el a comandat avortul. - Păi, nu mi-a spus așa. Coana mare a spus că ești o vecină. - Păi, sunt și vecină. Femeia se uita spre Giulia fără s-o vadă, plănuind ceva în mintea ei. Nu se mai auzeau nici măcar câinii cartierului. - Bine, uite, încercăm, dar să știi că ai putea să mori. Dezbracă-te! Adică dă-ți chiloții jos. Giulia s-a așezat pe spate, acolo, pe linoleum, în timp ce femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întruna să visez, Noaptea ca să luminez, Ca să pot juca mereu Numai jocuri ce vreau eu. Îmi place să călătoresc Viața să mi-o colorez, Să văd marea nesfârșită Și câmpia înflorită. Îmi place viața să trăiesc, Zi de zi să plănuiesc; Lucruri noi să descoperim Și mai mult să ne iubim. Îmi place să zbor... Să fiu deasupra tuturor, Să zbor până la soare... Dar e posibil oare? Îmi place eu ce sunt Pe acest pământ, Și pot spune dimineața: „Mie îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
clipă, i-am răspuns: Numele meu este Lorelai, dar prietenii îmi spun Ela și nu vreau să te deranjez. Am descoperit o ușă spre acest ținut magic și am vrut să aflu mai multe despre el. Să știi că nu plănuiesc să spun altcuiva despre această frumusețe. Numele meu este Edmund, mi-a răspuns pe un ton calm. Eu sunt... un tânăr. Dacă ai dori, te-aș putea duce să vizitezi acest loc. Mi-ar face o deosebită plăcere. Atunci încalecă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minge spartă. Ele simțeau același sentiment, de singurătate. Fără să își fi dat seama se transformau în personajele negative din această poveste. Ele doreau să se răzbune pe celelalte lucruri din casă fiindcă se simțeau singure. Imprimanta și mingea spartă plănuiseră ca atunci când va ajunge cineva în această cameră, imprimanta să-l tragă la xerox și pe copie să o trimită în locul lui și el să rămână închis cu ei, ca să nu mai fie singuri. După câteva luni, Ted ursul de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă de mare mulțumire. Ținea rotunjimea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un set de instrumente foarte prețios. Ochii lui Re-mose se măriseră de bucurie la gândul că pleca în lume și vorbea despre călătoria lui ori de câte ori stăteam împreună. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vârstă decât el; după toate probabilitățile, avea să‑i ia locul În fruntea unității de cercetare. Cele mai multe dintre articolele ei tratau despre gena DAF3 a drosofilei; era celibatară. În fața Toyotei sale, Îi Întinse mâna și Îi surâse (de câteva secunde plănuia să facă acest gest, să-l Însoțească cu un surâs, se pregătea mental pentru asta). Îi strânse mâna, i-o scutură ușor. Puțin mai târziu, se gândi că strângerea aceea de mână era lipsită de căldură; având În vedere circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se alcătuise În jurul său, rolul lui a devenit, Încetul cu Încetul, cel al unui tată. Firește, dacă studenții nu reușeau să se integreze, n‑ar fi ezitat să‑i Îndepărteze. Dar din momentul În care Îi deveneau intimi, el le plănuia viitorul. Obișnuia să mă Întrebe: - Ali e colosal de strălucit. Ce zici de fata aia irlandeză cu care trăiește? - Mă rog, n‑o știu prea bine. Pare inteligentă. - Inteligența nu‑i decât partea Întâi. Fata a renunțat să studieze dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
interes peren. Dar În Orientul Mijlociu persistă tradiția mariajelor prearanjate de părinți. - Totuși, Edna e mai tare decât orice piramidă familială. E deșteaptă foc și frumoasă foc. O studiase și pe Edna. Se preocupa mult de cuplurile studențești. Așa cum am spus, plănuisem să discutăm azi biografia pe care urma să o scriu, dar nu era o zi nimerită pentru detalii biografice. - Dacă stau să mă gândesc, a continuat Abe, nu țin să trec iar În revistă Împrejurările copilăriei - destoinica mea mamă, educată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a fi luat În seamă. Și‑a notat argumentele și s‑a pregătit să‑și pledeze cauza. Avea câte o mică pledoarie pentru fiecare dintre vecini - mic‑burghezi dominați de spaime secrete, fiecare dintre ei un sanctuar de amour propre, plănuind cum să‑i convingă și pe ceilalți să adopte imaginea pe care și‑o confecționase el despre sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a contempla sufletele unor astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și ei, în ce lume încearcă să-i ducă! CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE ÎN CARE SUNT COMEMORAȚI SOLDATUL IRVING BUCHANON ȘI ALȚI CÂȚIVA... Resi și cu mine n-am ajuns acasă până după cină, până după ce s-a lăsat întunericul. Plănuiam să mai petrecem o noapte la hotel. Ne-am întors acasă numai fiindcă Resi voia să viseze la fața locului cum vom remobila mansarda, voia să se joace de-a casa. — În sfârșit, am și eu o casă, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și Resi tot acolo vrea să meargă. — Vii și tu? l-am descusut eu. — Te deranjează? m-a întrebat el. — Constat că ați fost foarte activi cât am dormit, am zis eu. — Și cu ce-am greșit? întrebă Kraft. Am plănuit ceva spre răul tău? — Ascultă, George, am început eu, de ce să-ți legi soarta de-a noastră? De ce să vii și tu în pivnița asta cu gândaci negri? Tu n-ai dușmani. N-ai decât să rămâi cu noi, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai ai, a spus Wirtanen. — Ce vrei să spui? l-am întrebat. — Seamănă cu dumneata, a zis Wirtanen. Poate fi multe lucruri în același timp - și toate în mod sincer, zise el zâmbind. E un adevărat dar. — Și ce-a plănuit pentru mine? l-am întrebat eu. — A vrut să te smulgă din țara asta, să te ducă în alta, unde puteai fi răpit cu mai puține complicații internaționale. I-a vândut lui Jones pontul unde și cine erai, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
J.D. Jones, D.C.D., D.T., continuă Wirtanen, se va întoarce din nou la închisoare pentru deținere ilegală de arme și pentru orice altă faptă de natură penală pe care i-o putem pune în cârcă. În legătură cu părintele Keeley nu s-a plănuit nimic, așa că-mi închipui că o să ajungă înapoi în cartierul său rău famat de unde-a venit. Și Fuehrer-ul negru va fi și el pus din nou pe liber să se ducă unde vrea. — Și membrii Gărzii de Fier? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Revoluției de la Județeană, Goncea care se mutase în garsoniera vecină și cu care până atunci nu mai schimbase nici un cuvânt, apăru și îl anunță: - Maestre, a sosit și momentul matale. În două-trei săptămâni, intri în scenă. A ieșit așa cum am plănuit noi. Vine acuma mutarea cu partidele istorice. Cum ți-am spus în discuția de mai luna trecută. Te-am pregătit doar, nu poți zice că nu ai fost pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ciclul acesta de legende cu Chiru de la colectivizare, de la baraj și inundare, cu Chiru care-n Baltă stă și petrece și-și trimite oamenii lui să facă ordine chiar acuma, în zilele noastre, când nu merge treaba cum s-a plănuit. Adică, ce s-o mai scăldăm la întorsătură, e vorba că revoluția de la Județeană nu a ieșit așa cum a crezut poporul că trebuie să iasă o revoluție în zilele noastre. Sunt explicit? Tinerii chicoteau. Nu reuși să prindă ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o curiozitate patriotică. Mă râcâia problema de prin anii șaptezeci, când era cât pe ce să prind un schimb de artă cu Chișinăul. M-au lucrat însă câțiva de la Uniune și nu m-am mai ales. La Podul de flori plănuisem să merg cu maestrul Burtăncureanu, prozatorul nostru. Ați auzit de el, desigur, l-ați citit poate, că le dă gratis romanele lui la Bibliotecă. Dar am avut așa, amândoi, ca o ezitare și ne-am spus să mai așteptăm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mod evident, prinsă de sârguința lui Helen. După cele întâmplate cu Kurt, eram surprinsă. Dar, după aceea, m-am gândit că poate Janey credea că dacă Helen e mai deschisă în legătură cu stratagemele ei înseamnă că avea puține șanse să plănuiască o aventură cu Philip Cantley pentru a obține un rol în Casa Păpușilor. Oricum, nu era treaba mea. Tot ce puteau face era să stau pe acolo, să-i ofer lui Janey un umăr pe care să plângă - în caz că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]