1,791 matches
-
asemenea, în același spirit clasic, Pound afirmă "Lasă-te influențat de cât mai mulți artiști mari, însă ai decenta să recunoști deschis influența sau să încerci să o ascunzi" accentuând, astfel, importanța modelelor, care trebuie asimilate, dar nu sub forma plagiatului, ci drept îndrumare către o cale a individualității creatoare. Se produce, astfel, o anumită disciplinare a tânărului poet (căruia Pound își adresează îndemnurile), care trebuie să includă și o exersare prealabilă în domeniul prozei sau al traducerilor. De altfel, se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul Roman Ulpianus Domitius, însemnând să dai fiecăruia ce este al său. Dr. G. Pastia este divulgat ca fiind agramat, calomniator, ignorant și autor al unui plagiat în cartea sa Elemente de Hydroterapie, Iași, 1895. Asistența de specialitate a bolnavilor mintali era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță făceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mănăstirilor, fie prin odăile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ele urmau să fie puse la dispoziția altor persoane numai cu aprobarea lui expresă. Wittgenstein protesta împotriva oricărei relatări publice a vederilor prezentate în lecțiile sale. Era convins că ele vor deveni în acest fel obiect al distorsiunilor sau al plagiatului. Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză de doctorat sub îndrumarea lui Moore. Părți din teză, care purtau o puternică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o acută conștiință a unui păcat originar, pierderea secretului marii arte; de la Hölderlin la Eminescu, de la T.S. Eliot la Blaga poeții moderni suspină după o țară pierdută, o limbă pierdută, o artă pierdută". Postmodernismul e totuna cu "libertatea absolută a plagiatului". Unde ne sunt marii instauratori de verb inspirat? "De ce de la cuvintele de forță, mantra, de la cuvintele magice, incantatorii, limba s-a degradat până la bavardajul inconsistent al omului modern"? (Interviul citat Dacia literară). În ce-l privește, "critica românească actuală (citim
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parte însemnată a elitei. Istețimea lor e doar o impresie falsă, pentru că, în realitate, sunt incapabili de originalitate în gândire și acțiune. Pentru a evita imobilismul absolut, acestei elite fără realizări nu-i rămâne decât să copieze, defectuos, diverse modele. Plagiatul nu poate așeza pe baze zdravene, instituționale și morale, raporturile între stat și cetățeni sau între oameni, deoarece improvizațiile permit supraviețuirea, dar mențin corpul social în înapoiere. Urcând spre vârful muntelui Am ajuns în amiaza existenței noastre, înaintând, cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acele vremuri, când autoritatea unui maestru era totuși recunoscută, cineva se putea folosi în mod firesc de tezele acestuia pentru a scrie o lucrare în stilul lui, dar semnând-o cu numele propriu, fără a risca să fie acuzat de plagiat. Pseudonimele erau frecvente, iar acum trebuie să descâlcim ițele: un text semnat Platon nu este neapărat al lui, dar îl are cu siguranță ca sursă de inspirație, în ciuda ansamblului de distorsiuni datorate subiectivității epigonului. 2 Vademecum hedonist. Scurtul text al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne mulțumim cu prompta adresare ironică din nota la Poveste (subintitulată Imitație): "Subscrisul roagă pe onorata și competenta critică să nu-i denunțe acest plagiat. E o poveste veche, pe care o iscălește numai întrucît i s-a părut că nu-i rău să o înnoiască."? Sau să judecăm "înnoirea" după toată rescrierea caragialiană, aceea care conferă aerul de familiaritate, senzația de ...déjà lu, nota
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în temelia atacurilor plecînd din ...actualitate! " Cel mai fluierat autor român", cum însuși se numea, cu umor, a trecut grațios peste toate malentendu-urile (unele de-a dreptul mistificări). A intentat, în 1901, proces de calomnie celui care inventase culpa de plagiat și a avut, în avocatul Barbu Ștefănescu-Delavrancea un... alt apărător celebru. A fost el însuși plagiat, în Franța, tot cu Năpasta, în anul 1902. Anul în care propunerea de premiere la Academie a volumului Momentelor este respinsă. Neînțelegerea, accidentul relației
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
umor, a trecut grațios peste toate malentendu-urile (unele de-a dreptul mistificări). A intentat, în 1901, proces de calomnie celui care inventase culpa de plagiat și a avut, în avocatul Barbu Ștefănescu-Delavrancea un... alt apărător celebru. A fost el însuși plagiat, în Franța, tot cu Năpasta, în anul 1902. Anul în care propunerea de premiere la Academie a volumului Momentelor este respinsă. Neînțelegerea, accidentul relației critică-autor au fost fatale doar în acest moment. Neînțeles, atunci, exilul lui Caragiale? Lucruri simple pot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Europene (Recomandarea Comisiei Europene din 11 martie 2005 instituind Carta Europeană pentru Cercetători și Codul de Conduită al Cercetătorilor), trasează o teză esențială a politicii europene în sectorul cercetare-dezvoltare-inovare această politică trebuie orientată spre binele umanității, cercetarea adevărată, europeană refuzând plagiatul și încurajând originalitatea. Fiindu-le recunoscută și garantată libertatea gândurilor și a expresiei, respectând însă eventualele constrângeri impuse prin garantarea drepturilor de proprietate intelectuală, cercetătorii trebuie să acționeze în sensul binelui umanității. Totodată, ei trebuie să se asigure că cercetarea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
libertatea gândurilor și a expresiei, respectând însă eventualele constrângeri impuse prin garantarea drepturilor de proprietate intelectuală, cercetătorii trebuie să acționeze în sensul binelui umanității. Totodată, ei trebuie să se asigure că cercetarea proprie nu este un duplicat al alteia anterioare (plagiatul fiind strict interzis), fiind utilă societății. Perfecționarea continuă a cercetătorului este și ea promovată, fiind posibil de atins prin participări active la conferințe, workshopuri s.a. Recunoașterea importanței rolului cercetătorului în activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare urmărește valorizarea cercetării europene. Cercetătorul este recunoscut
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
îmbrăcând forma unei legi distincte care reglementează etica în activitatea de cercetare, cu accent pe principiile morale care stau la baza desfășurării unei activități de cercetare, dar și buna conduită, incriminând, în schimb, frauda în știință, confecționarea de date, falsificarea, plagiatul, dar și conflictul de interese (Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare). Opinăm în sensul că această reglementare se pliază pe modelul european prin stabilirea unor linii directoare în materie, care îmbină armonios
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al cuvântului. Anatole France ne reamintea, în 1892, că în dreptul roman, le plagiaire, c'était l'homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu Elpi ascultând conversația viețuitoarelor amfibii și consemnând-o pentru poster(ior)itate. E vremea să trec la texte autentice. Master X revine la timona textului Stau și mă-ntreb de nu cumva visul cu concertul broaștele o fi vreun plagiat al inconștientului meu din Aristofan, un reziduu al imaginilor întâlnite pe Web când visam să întemeiez o companie teatrală (bazată pe deghizări, în care toate rolurile inclusiv cele masculine, ar fi fost jucate de actrițe, adică invers decât în timpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Ele urmau să fie puse la dispoziția altor persoane numai cu aprobarea lui expresă. Wittgenstein protesta împotriva oricărei relatări publice a vederilor prezentate în lecțiile sale. Era convins că ele vor deveni în acest fel obiect al distorsiunilor sau al plagiatului. Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză de doctorat sub îndrumarea lui Moore. Părți din teză, care purtau o puternică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
autor sublinia faptul că muză trebuie să stea la locul ei, să-și fie autosuficientă. În metaforă gazdei și a oaspetelui nu poate trece neremarcată pledoaria de apărare a poeziei ermetice, văzute ca entitate înaltă, intangibilă.137 La acuzațiile de plagiat formulate de Ungaretti în legătură cu Oboi scufundat Quasimodo a reacționat cu amărăciune: le trimitea prietenilor de la 'Circoli' scrisori în care criticile la adresa lui Ungaretti erau rostite pe un ton plin de mâhnire. Într-o misiva din 18 aprilie 1932 expediata prietenului Salvatore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această materie poetica în conformitate cu propria sensibilitate, a găsit formule combinatorii cu totul originale, a exprimat idei asemănătoare cu cele ungarettiene în imagini și cu termeni diferiți sau a folosit vocabule vechi pentru a exprima idei noi. Din păcate, acuzațiile de plagiat din anii treizeci i-au determinat pe criticii de data mai târzie, ce nu doreau să alimenteze conflictul, să se ferească de semnalarea unor consonante cu versurile poetului din Alexandria. Tema atât de leopardiană a curgerii de neoprit a timpului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dar și în Oboi scufundat din 1932, Quasimodo a dovedit nu numai o capacitate ieșită din comun de a integra influențe literare din epoca, ci și de a-și fauri o voce originală care anula, în esență, orice acuzație de plagiat.222 Însă claritatea cu care acest fapt se prezintă în fața cercetătorului de astăzi nu constituia o evidență la începutul veacului al XX lea. Primii recenzenți au apropiat creația lui, pe ton laudativ sau dimpotrivă, zeflemitor, de un autor sau de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alogene a fost condiționată de cazul mediatic creat în jurul primelor două volume pe care le-a publicat, alimentat periodic de articole în care diferiți recenzenți remarcau consonante prea evidente cu versuri de Montale sau Ungaretti. În ciuda faptului că acuzațiile de plagiat au fost, în opinia noastră, nefondate și că vâlvă din jurul acestor volume s-a datorat, în parte, si modului în care, atunci și acum, presa înțelege să amplifice un conflict în scopuri comerciale, nu se pot trece sub tăcere unele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a intertextualității 6 (GRADUS ... : 2003, 116). În articolul de dicționar dedicat imitației, Bernard Dupriez se întreabă unde începe plagiatul și invocă situația lui Camus, în a cărui mărturisire din Discours de Suède, "nu pot trăi fără arta mea", îl citim pe Van Gogh (L'Homme révolté). "Trebuie spus că pretinsele plagiate pot depăși de departe modelele. Astfel, P.-A
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chiar fragment de douăsprezece versuri sunt foarte asemănătoare Cimitirului marin al lui Valéry. Vom vorbi în acest caz de intertextualitate, pentru a evita conotații peiorative, care ar fi deplasate"7 (GRADUS ... : 2003, pp.247-248). Celor care au inventat mai târziu "plagiatul prin anticipare" (Pierre Bayard, 2009) nu le-a fost teamă de nuanțe peiorative ale termenului. Termenul intertextualitate este introdus de Julia Kristeva în 1969 (SÈMÉIÔTIKÈ. Recherches, pour une sémanalyse, Paris, Le Seuil) și traduce conceptul de dialogism, inventat de Bahtin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Dictionnaire de critique littéraire (Gardes-Tamine și Hubert : 2004, pp. 105-106) intertextului. Într-adevăr, nu există o propoziție perfect izolată de altele. Fiecare enunț se raportează la cele anterioare, ceea ce prilejuiește relații intertextuale sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea" (titlu, prefață, note
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi este circumscris. Categoriile fundamentate pe legătura hipotext-hipertext (vezi supra, în cuprinsul prezentului subcapitol) vor urma două tipuri de relații intertextuale : coprezență și derivare. Primul presupune intertextualitate punctuală și explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi va fi opusă (poate la extrem uneori) tendința taxinomiei altoite pe clasificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care se citește de 5 ori cuvântul " text " tinde să îndepărteze noțiunea de " subiect ", prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005, 14). Întorcându-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]