7,105 matches
-
Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se strecoare în suflet. Deși nu prea i se întâmpla, începea să creadă tot mai mult că se înșelase. Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în semiîntunericul din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și, în mod cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să se pregătească pentru ceea ce avea de făcut. Odată cu lăsarea serii părăsi clădirea, îndreptându-se spre Baia de Sus. Știa unde locuiește Calistrat, se ocupase de aceasta încă din prima zi când bătrânul își făcuse apariția la ei pe platou. Se informase discret și aflase că trăiește singur, în casa de la marginea localității, chiar la marginea pădurii. Mai știa și că, deoarece bătrânul era privit cu teamă de ceilalți, nimeni nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce o pusese la cale să pară cât mai veridică. De data asta totul părea a fi în ordine, nu mai lipsea nimic. De acum înainte își puteau vedea de treabă nestingheriți la mina pe care o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această intenție, era mult prea periculos. Odată terminate pregătirile, oamenii lui Mihailovici nu mai aveau mare lucru de făcut. Fără îndoială că s-ar fi împrăștiat pe platou, făcându-și de lucru pe acolo, așteptând să se lase seara. Șansele să fie descoperiți creșteau foarte mult și nu merita să-și asume riscul. Trebuia să plece de acolo, să-l îndepărteze pe Simion Pop de acel loc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam făcut exces de zel. Cred însă că au fost pe platou și au văzut containerul. De asta i-am legat și i-am adus aici. Nu ne putem permite să avem martori nedoriți. Cum își revin, vreau să afli ce căutau acolo și, mai ales, ce au văzut. Mai bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și părăsi tăcut încăperea. În mintea lui încolțise deja un plan. La numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră excavațiile acolo, luându-se după șinele vechi pe care le găsiseră în iarbă. Era limpede că cineva săpase mai de mult acolo. Legendele minerilor povesteau despre o mină foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptul că lucrările nu stau pe loc, fără a-l interesa cum. Boris Godunov era un tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar se enervase văzând că nimeni nu se află acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și încercă să se liniștească. Trebuia să o ia metodic, ce avea de făcut? Care era misiunea ce trebuia dusă la capăt? Vlad voia să continue săpăturile. Pentru asta era nevoie să scape de amenințarea din peștera de sus, de pe platou. Până aici, totul era clar, mai departe însă lucrurile nu mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc. Cu pași mari, se apropie de dulapul metalic din colțul încăperii. Deschise ușa grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O cumpăraseră tocmai pentru a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni în viteză. Odată ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru cazul în care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo. Privi în interiorul grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropiindu-se de masa din colț pe care se afla cafeaua. Își aprinse o țigară, după care rămase tăcut. Te ascult! spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa, insistând asupra faptului că, pe parcursul zilei, bestia nu putea ieși afară din peșteră, lumina soarelui o ținea prizonieră în subteran. Sublinie și groaza pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmărind explicațiile lui Godunov. Pare interesant, mormăi el, preocupat. Nu prea înțeleg eu mare lucru de aici, dar cred că va funcționa. Iată cum am plănuit că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze duhul. Apoi, nu mai trebuie decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era sigur că dispozitivul va funcționa, doar nu depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai la baza de pe munte. Dimineață, o vom instala și vom face ultimele pregătiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totul cu maximă discreție. La fel cum orice călătorie începe cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]