2,526 matches
-
semenii lor asta așteptau de la ei", afirmație prin care el vrea să spună că aceștia au oferit o modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au avut neapărat dreptate, nici ei și nici criticii care i-au urmat. De exemplu, Defoe a prezentat publicului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Tăticul al lui Modjeska aparține acestei categorii. Incertitudinea generată de facțiune este folosită intens în ziarul ce apare săptămînal în Marea Britanie, Sunday Sport, unde informații fictive (e.g. "Descoperire: dovezi ale prezenței Super-Ligii în 3100 î.e.n.") sînt amestecate cu afirmații autentice plauzibile (e.g. "Nigel Mansell trebuie să-l întreacă pe Ayrton Senna în cursa de Grand Prix care are loc astăzi în Belgia"). Statutul altor afirmații (e.g. "Am aranjat patruzeci de directori de bancă") rămîne astfel deschis imaginației și credulității cititorilor (Sunday
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au adulții europeni și australieni față de minciuna spusă în propriul interes. Informațiile de acest gen sînt relativ ușor de colectat, însă numai dacă acest lucru este făcut în mod sistematic de-a lungul anilor va exista posibilitatea stabilirii unor legături plauzibile între răspunsurile obținute la chestionare și deciziile adoptate în lumea reală. Alte cercetări empirice arată că diferențele în atitudinea față de minciună pot fi asociate factorilor de genul vîrstei și sexului. De exemplu, într-un studiu recent asupra copiilor avînd vîrste
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociologii par să fie de acord că dacă toată lumea ar minți permanent, viața socială ar fi un dezastru; într-adevăr, nici n-ar putea exista. Nu avem la dispoziție nici măcar date empirice în acest sens. Totuși, presupunerea pare îndeajuns de plauzibilă. Am putea eventual afirma că dacă tot ce s-ar spune ar fi minciună și dacă toate minciunile n-ar fi altceva decît adevăruri înșelătoare, ar fi ușor să le identificăm și să aflăm adevărul, ghicindu-l în opusul a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
punct de vedere larg împărtășit de analiști dedicați unor proiecte intelectuale diverse. Cercetătorul radical Noam Chomsky (1994:120) a susținut că în relațiile internaționale "condițiile istorice sunt mult prea variate și complexe pentru orice ar putea fi numit în mod plauzibil "o teorie" cu aplicabilitate uniformă" (1994:120). Ceea ce este în mod general cunoscut ca "postpozitivism" în Relațiile Internaționale respinge posibilitatea existenței unei științe a relațiilor internaționale care folosește standarde de verificare asociate cu științele exacte pentru a crea niveluri echivalente
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și chiar a lui "de obicei" în afirmația lui Kennan, citată mai sus, conform căreia considerațiile non-morale "trebuie lăsate să triumfe". Tot astfel, Mearsheimer, pe aceeași pagină unde susține că instituțiile "au doar o importanță marginală" o afirmație controversată dar plauzibilă empiric, înrădăcinată în analiza realistă standard a impactului anarhiei expune de asemenea pretenția evident falsă că instituțiile "nu au un efect independent asupra comportamentului statelor" (1994/5:7). Se întâmplă adesea ca susținătorii înfocați ai unei teorii să alunece pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o poziție de "interpretativism critic". Ei au recunoscut natura contingentă a oricărui tip de cunoaștere subiectivitatea inerentă a tuturor propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar au insistat că unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale asupra cărora s-a căzut de acord, acțiunea politică emancipatoare ar fi imposibilă. Mark Hoffman a caracterizat această diferență dintre moderniști și postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai departe. Respingerea ecologistă a sistemului de state O chestiune centrală pentru analiza noastră este poziția ecologiștilor cu privire la ordinea mondială. Deși unele argumente ambientaliste privind reforma instituțională au legături clare cu alte tradiții, ceea ce susțin eu este varianta cea mai plauzibilă și mai reprezentativă cu privire la ceea ce consideră ecologiștii că este necesar să se restructureze în politica globală. Acesta este cel de-al treilea pilon al ecologismului internațional descentralizarea. Totuși, rămâne de stabilit dacă acesta este un principiu esențial al ecologismului politic
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
familiară este transpusă într-o situație inedită"72. Într-o intervenție polemică dură73, prin care descalifică (pe temeiul lipsei de talent) aspirația unei tinere de a deveni scriitoare, Arghezi glosează în marginea apariției volumului contestat al debutantei, inserând un scenariu plauzibil. Iată pasajul: "Doamna Maria Th. Ionescu desigur că a citit. Desigur că a fost sigură că dacă nu e tocmai geniu, are măcar talent, dar un talent desigur mare, evident. Desigur că odată și odată i-a venit o idee
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să intre cu tot dinadinsul în literatură". Plecând de la teoretizarea lui Angenot, Cornel Munteanu semnalează, în pamfletul oratoric (autorul analizează, din această perspectivă, celebrul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
moarte, există și speranță estetică. Această încăpățânare în handicap ne va aduce numeroase rupturi în deliciile anodine ale vizualului. Tăceri verticale în zgomotul orizontal al comunicării. Chiar dacă viziunea cedează cam peste tot locul vizionării, moartea cea fără de leac face așadar plauzibile, ici și acolo, reaparițiile neprevăzutului. Nu ține totuși de noi să "redăm arta funcției ei", căci ea își poate oferi în viitor ale organe, alte proteze decât creația plastică. Guernica, la vremea ei, putea fi un simbol. Care operă pictată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cercetătorul poate opri investigația atunci când alte persoane abordate nu-i mai aduc informații noi. Ipoteza este puntea ce leagă elaborarea proiectului cercetării de verificarea rezultatelor lui, și se prezintă ca un răspuns anticipat, ca un enunț ce indică o relație plauzibilă anticipată între fenomenele explorate. Ipoteza trebuie să fie clară, precisă, să evite ambiguitatea, să fie plauzibilă, adică în raport cu fenomenul pe care îl implică, căutând să surprindă cu o anumită certitudine corelarea. Ipoteza trebuie să fie verificabilă (la capătul cercetării, o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
puntea ce leagă elaborarea proiectului cercetării de verificarea rezultatelor lui, și se prezintă ca un răspuns anticipat, ca un enunț ce indică o relație plauzibilă anticipată între fenomenele explorate. Ipoteza trebuie să fie clară, precisă, să evite ambiguitatea, să fie plauzibilă, adică în raport cu fenomenul pe care îl implică, căutând să surprindă cu o anumită certitudine corelarea. Ipoteza trebuie să fie verificabilă (la capătul cercetării, o vom confirma sau infirma). Este de preferat să cautăm date care s-o invalideze, să căutăm
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
explicată că un soi de „inundare“ a refluentiam este termenul latinesc folosit. Intelectul inundă puterea cogitativa împrumutându-i ceva din cadrul lui conceptual. Această înțelegere a inundării că împrumut conceptual are ca suport interpretarea lui Robert Pasnau, pe care o găsesc plauzibilă și la care ader. Filozoful american spune că pentru a recunoaște „acest om“ sau „această bucată de lemn“, cu trimitere la pasajul citat aici cu numarul ÎI.3.6., este nevoie ca puterea cogitativa să aibă cumva acces la cadrul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
această perspectivă, interpretarea rea lista contemporană, care nu distinge între speciile inteligibile, care se află la începutul procesului cunoașterii intelective, si concepte, care se află la sfârșitul acestui proces, ca o formă mai elaborată a speciilor inteligibile, pare a fi plauzibilă. Există totuși un disconfort de factură teologica în ceea ce privește această interpretare, pe care Harm Goris îl exprimă astfel: (III.1.) [...] în acest cadru aristotelician [unde conceptul este identic cu specia inteligibila și cu actul înțelegerii] [Toma din Aquino] nu poate să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
natură economică sînt puține și evidente. Dar într-o societate mai complexă, pentru a se evita haosul economic și pentru a oferi măcar un standard moderat de viață, este necesar un înlocuitor pentru coordonarea și controlul realizate de piață. Singurul înlocuitor plauzibil este guvernul acelui stat. Așa că, oricare ar fi forma legală de proprietate a activităților comerciale într-o economie dirijată, deciziile referitoare la acestea sînt într-adevăr luate și controlate de guvern. Fără coordonarea pieței, guvernului îi revine în mod firesc
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
printr-un reflex maghiar (asemănător celui petrecut în rom. brînză > magh. bronza, rom. bărbat > magh. borbat). Oricum, soluția continuării de către actualele Ampoi, Ompoi a numelui antic (transcris diferit în perioada veche și mai ales în epoca medievală) este cea mai plauzibilă. Apahida Este numele unui sat din județul Caraș-Severin și al unei rezer vații paleontologice din Munții Semenicului. Toponimul are origine maghiară (apát, „abate“ + hid, „pod“, deci „podul abatelui“), ceea ce a făcut ca romînii să nu înțeleagă formanții și să adapteze
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
hipocoristic extras din nume mai lungi, ca Pahomie. E drept că motivația onomasiologică nu este nici în acest caz potrivită unui nume de rîu, dar, prin intermedierea transferului de la un loc aflat cîndva în proprie tatea persoanei denumite astfel, este plauzibilă. Ardeal Este numele uneia dintre cele trei mari provincii istorice (state, înainte de Marea Unire) componente ale Romîniei. Prin polarizare, au fost create numele de sat Ardealu (în județul Tulcea), Plaiul Ardeleanului (culme în Subcarpații Vrancei), Pîrîul Ardelenilor (afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sensul rîu (pe care nu-l indică) cerut de numele a multe cursuri de apă din familia toponimului Bîrsa, mai ales de cele cu determinant (de tipul Bîrsa Fierului, Bîrsa Tămașului, Bîrsa lui Bucur, Bîrsa Groșetului). Alte etimoane, mai puțin plauzibile, sunt: apelativul tracodacic brĕza, „mesteacăn“ (așadar, sensul primar ar fi „rîul mestecenilor“); bg. brŭzŭ, „iute“ (sinonim cu Bîrza); srb. berza, (reka) „rîul repede“; iliricul (reconstituit prin albaneză) barth „alb“; sl. brs (reconstituit din mai multe apelative neoslave, bg. brus, srb
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adaptat ca bival). Așadar, numele Bihor este urmarea unei „ștafete“ istorico-lingvistice romîno slavo-maghiară, continuată din nou de romîni, care au luat și forma ungurească Bihar (dovadă formele paralele menționate), de la care au format derivatul Biharia. Alte ipoteze sunt mai puțin plauzibile. Dintre acestea: sl. vihri, „furtună“, care ar fi evoluat la rom. vifor, magh. vihar (comparabil cu toponimele rom. Viforlat, Voforoasa); srb. Bihor < vihor; ceh Bihorŭ); un nume de persoană cu baza sl. vihorŭ > bihoru (ca în vlah > blah, voștină > boștină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etc.). Această formă a putut deveni în romînă Buzău (prin închiderea lui o la u și interpretarea lui -ov ca -ou, cum s-a mai întîmplat în multe alte cuvinte). Transmiterea tracicului Buseos prin intermediarul slav Bozov (< Băzov) este mai plauzibilă decît formarea toponimului de la antroponimul maghiar Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste condiții, cea mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dat seama, din cauza vocalei u, că este vorba de un hipocoristic al lui Miklos (cu o, așadar). La fel, germanii nu l-au tradus ca Klosburg, ci, prin etimologie populară după Kluse și Klause, drept Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel maghiar și pe cel german, care l-au preluat și l-au adaptat fiecare propriului model fonetic. De altfel, I. Pătruț, a identificat un hipocoristic romînesc existent și în prezent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i s-a acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sub formele Séverŭ, Sévero, Sĕverjane, Sĕverjany, Sĕvereny. Tribul slavo bulgar nu este însă atestat, cel rusesc nu avea cum să dea numele de la depărtare, iar evoluția de la formele din letopisețele rusești nu putea duce la Severin. Pare a fi mai plauzibilă proveniența de la un antroponim de tipul lui Vivor sau Vihor > Bihor (vezi rom. Crivăț, Furtună, Vîntu), anume Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus. sĕverŭ, pol. siewier, seaver, sever, siver, „vînt de nord“). Acesta, urmat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]