2,404 matches
-
fi cântată de baritonul Emil Matei la Crizantema de Aur de la Târgoviște, să se bucure de suces și să le amintească iubitorilor de romanțe cum se distrau și sufereau din iubire înaintașii noștri. Scriitor-compozitor marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: LĂUTAR CU PLETE DALBE / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1351, Anul IV, 12 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
Literatura > Fragmente > TOAMNA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna țese-n lunci lumina Cu sclipirea viselor de chihlimbar, Copacii se întreabă oare a cui e vina Că își pierd pletele ... Of, ce amar! Brațele și le întind spre înalte ceruri Pentru a culege nesfârșitele poeme Speranțele se deghizează-n geruri Ne mângâie bruma ... Amurgul geme. Până mai ieri, se roteau pe cer cocori, Azi zboară-n cârduri spre senina zare
TOAMNA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376382_a_377711]
-
n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare, stelele mele cu plete, cu surâs de față mare și cu corp plin de vibrații rătăcind la întâmplare, numai foc și numai gratii minunate exemplare. Și plutesc în trap săltat, fericit prin univers, doamne-s binecuvântat că pot glăsui prin vers, si plutesc, si
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
Nu-ți fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în Orașul Solar, Heliopolis, pășește aici, ai să-l recunoști, ai să-ți reamintești! Fata îi făcu un semn cu mâna, îl chemă încă o dată. Pâlpâiri de lumină irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-și amintea cum și de unde. O mai văzuse, era sigur, simțea asta intens, dar unde și cum, căci totul părea un vis real, încă neînțeles. Ca-n transă, coborî treptele
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
pe umeri, folosind un pieptene pe care îl scoase din rucsac. Cred că o cam durea pieptănatul acela, căci îi vedeam fața care îi suferea la fiecare trecere a pieptenului prin părul cam încâlcit. În fine, după ce-și aranjă pletele, le prinse cu o panglică albastră. Schimbasem deja câteva cuvinte cu băieții, numai că nu aflasem mai nimic de la ei. Dar când am revenit în cameră cu cel de-al șaselea braț de lemne și după ce am tras un pat
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
SEMNUL LUPULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni ... Citește mai mult Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de o stafie, Ce-a înviat în sânu-ți plin. Aș bea absint topit în mure, Să-mi răcoresc câte-un vacant instinct ce va dori să-mi fure, Talentul meu nativ, de-amant. Când zorii se-ntâlnesc cu tușul din pletele păgânei ploi, Atunci voi termina retușul pe trupu-ți început de joi. Referință Bibliografică: NASTURI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
fiul ei și pe care o înfășură imediat în jurul gâtului, n-am mai văzut în viața mea o asemenea cusătură măiastră! - Și noi vrem așa ceva, săriră prințesele stelelor înconjurându-l pe Astor, fiul regelui. Prințul surâse misterios cu gândul că pletele întunecate ale fetei de la fântână nu semănau cu cele bălaie ale acestor prințese iar ochii aceia alungiți, de culoarea pământului, nu aduceau nici pe departe cu ochii mari, rotunzi și albaștri ale fetelor din castel. Și, tot așa, cât ținu
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
Tocmai mă gîndesc să-i zic: Cînd va fi să ari aici, Nicidecum n-aș vrea să strici, Mușuroiul de furnici! Moș Crăciun, De nimic n-ai a te teme, De atat amar de vreme; Îți cad fulgii albi în plete, Si zapada-ti intra-n ghete, Sacul părea mai greoi, Cînd ai vrea să vii la noi! Săniuța s-a tocit, Iepurasii-au obosit, Moșule îți spun cinstit, Cred că ai îmbătrânit ! Curcubeul Am văzut pe cer chiar eu, După
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
strivit pe buze,Te va durea la nesfarsit.Vei caută prin visele confuzeSa-l gusti...Va fi de negăsit!... XXX. CU TIMPUL ..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi ... Citește mai mult Cu timpul...Cu timpul agățat în plete,trudim prin anotimpuriSa înălțam speranțe sausa-naltam gri ziduri.Uitam că zbaterea și trudane poate fi risipaSau împlinire a vieții,cuprinsă într-o clipa.Cu timpul tatuat pe iris,privim clepsidra vremii,Și din pocalul cu-amintirisorbim pe prispa iernii.Ne risipim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Globuri îți atarna-n crengi Încărcat de lumânări Frumusețea mi-o întreci! Moș Crăciun, Moș Bătrân Moș Crăciun ce duci în spate, Desagi plini de jucării, Tu încearcă și socoate, Pe la noi de poți să vii! Moș batrin cu albe plete Troienite de nămeți Tu le pui daruri în ghete La fetițe și băieți! Și le-aduci în zori de zi, La copii cei cuminți, Fel de fel de bucurii, De-i asculta pe părinți! Daruri Când primesc o jucărie Un
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Și de stele căzătoare, Cu-o privire scrutătoare, Cautand-o printre aștri, Să mă plimb cu Carul Mare, Să văd ochii ei albaștri! Și când zorii se arătă, Palid revărsând lumină, Cu o mantie de aur, Stele mii purtând în plete Să-mi apara-n față Zână, Rătăcind printre Planete! Portret, Ochii bunicii mele-s plini, De-ascunse, tainice lumini Privirea lor o îndrăgesc, Căci sufletul i-l oglindesc! Fruntea bunciii e brăzdata De chinul ei de viață toată Dar față
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > GÂNDURI ÎN DRUM SPRE FERICIRE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1501 din 09 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mergând spre fericire... Vântul mi-a trecut pe la urechi, jucându-mi-se-n pletele, a șoptit : ,,Zboară " ! Fluturele mi-a dat aripile lui frumos colorate în cromatică vieții. De la roza cardinala am primit orientarea : ,,Direcția Dragoste " ! Luceafărul îmi făcea complice cu ochiul, iar luna mi-era zână ce-și curgea matasea albă pe mine
GÂNDURI ÎN DRUM SPRE FERICIRE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375983_a_377312]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎMI PLACE... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să te privesc
ÎMI PLACE... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376011_a_377340]
-
Iernii. Vrăjitorul RAZĂdeVIS, îmbrăcat în straie de mătase aurie, împodobite cu diamante sclipitoare, având un chip luminos din care izvorau raze delicate, mătăsoase, învăluind ființele din jur cu lumină blândă și acea căldură care trezește la viață și bucurie.Din pletele sale aurii împrăștia un parfum amețitor,făcându-i pe cei din jur să se simtă ca în niște grădini fermecate, unde florile cântă ca sirenele și se învârt într-un vals amețitor cu îmbrățișări și sărutări pătimașe. Veți zice că
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
demult, pe când colindam lumea, am întâlnit o fată de o frumusețe răpitoare de care m-am îndrăgostit și am coborât cu tot alaiul de raze și strălucire în ținuturile ei. Acea frumoasă fată, veșnic îmbrăcată într-o rochie albă, cu pletele blonde fluturând în vânt, era bucuria și veselia oamenilor din țara sa, pe care îi încuraja și le făcea viața mai frumoasă. Când am venit eu și au văzut că sunt îndrăgostit de această fată, s-au bucurat și s-
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
Am sădit-o-ntr-o lădiță-n casă, Am prins-o la rever drept amuleta Și-ai devenit peste noapte vedeta. Acuma de nimica nu-mi mai pasă, Că am aleasă din cea mai mireasă. SONET CU DARURI Iubito, cu târzii ninsori în plete Și, cu privirile, doi scutieri, De unde-ai adunat atâtea averi Cu care boiul tău vrea să mă-mbete? Ce iți lipsește, ce ai mai vrea să-mi ceri? Nu te grăbi, ia-o mai pe-ndelete! Pot să-ți dedic câteva
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
pe unde se putea pătrunde în marea sală a peșterii. Părea că răsărise din stâncă. La început fuseseră uluiți de acea apariție neobișnuită, cu barbă lungă și pielea obrazului smeadă, cu încrețituri fine în jurul ochilor de culoarea nopților adânci și plete de argint, învăluit într-o tuică lungă de culoare gri. Se obișnuiseră cu aparițiile lui neașteptate și nici nu se mai mirau, când se metamorfoza din senin, în mijlocul lor. Ultima dată când Grace îndrăznise să-i adersese întrebarea despre existența
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
scena scăldată în luminile albastre, liniștitoare, ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce ascultă binevoitor cele șapte coruri ale cultelor, care cântară în deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de drag flăcăul acesta, cu pletele lui blonde revărsate peste bunda mițoasă specifică Ieudului, cu chitara agățată cumva haiducește la gât și cu vocea lui de înmuiat pietrele. Nenea Duca cântă alături de el, ca și cum l-ar fi sprijinit cu glasul său hârâit, fără să-și ia
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]