2,800 matches
-
11 august 1935, cu subtitlul „Revistă literară-socială”. Redactor: Constantin I. Prisnea. S. își propune să lupte „împotriva ideilor reacționare, pentru apărarea valorilor culturale”, „pentru libertatea gândului și pentru adevărata democrație” (Cuvânt înainte) și conține articole cu caracter politic și cultural, pledoarii pentru pace, pentru o literatură angajată și pentru contactul cu valorile universale. Accentele polemice apar frecvent, privind, de pildă, opiniile politice ale lui Petre Pandrea, excesele „idealurilor naționaliste” ori „diversiunea rasistă”. Se inserează un articol despre Romain Rolland, o dare
SLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289724_a_291053]
-
români, București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă”, „România literară”, 1933, 72; Dragoș Vrânceanu, Sămănătorismul, CRE, 1933, 1971; Șerban Cioculescu, O pledoarie sămănătoristă, ADV, 1933, 15 263; Mihail Ilovici, Negativismul tinerei generații, București, 1934, 185-187; I. Răducanu, Istoria unui curent literar, DEP, 1935, 2 296; Zaciu, Bivuac, 108-118. V. V. G.
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
Revista poporului”, „Românul”, „Tribuna, „Universul”, „Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase volume, cuprinzând proză (nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
culturală a noastră”. Și din articolele-program și din beletristica tipărită în paginile lor, se va vedea clar că publicațiile din sfera „Sămănătorului” nu năzuiau la crearea unei literaturi noi, ci la perpetuarea și sporirea celei existente. Accentul nu cade, în pledoariile lui Vlahuță, Coșbuc ș.a., pe ideea de creație, ci pe aceea de transmitere. Vestind, în 1903, „o nouă epocă de cultură”, N. Iorga nu numai că nu înțelege înnoirea ca o rupere de tradiție, dar manifestă pentru trecut un adevărat
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
extins”, care să asigure o pondere decisivă „stării a treia”, a cărei reprezentare era percepută În raport direct cu principiul unirii . Preponderența rangurilor, validată de un Regulament Organic considerat „literă moartă”, era respinsă; implicit, votul universal era, de asemenea, repudiat. Pledoaria pentru descentralizare echivala, indirect, cu o ruptură decisivă de moștenirea doctrinară a anului 1848. Interesele familiei și proprietății, periclitate de centralism, erau evocate printr-un citat din acida filipică antipașoptistă a lui François Guizot, De la démocratie en France . Asumarea modelului
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
zeci de citate, trimiteri și exemple În acest sens, locul cel mai consistent ocupându-l, deloc Întâmplător, Platon și Cicero) constituie argumente convingătoare. Concepția asupra pedepsei cu moartea, căreia autorul Îi dedica un Întreg capitol (cea mai consistentă și documentată pledoarie de până atunci În favoarea abolirii acesteia) , În care influența lui Beccaria era una sensibilă , completa un profil tributar până la limita anacronismului filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
legitimitate altădată privită cu suspiciune, și aceasta atât În raport cu instituțiile politice, cât și cu le thiers état, mai vechiul laitmotiv boerescian. Simplificând, fondul argumentației rămâne unul de nuanță liberală: Însă structura sa este tipică discursului tradiționalist. Poate cea mai tipică pledoarie conservatoare a lui Boerescu a fost pronunțată În 1874, În replică la o interpelare a lui Mihail Kogălniceanu referitoare la Biserica Ortodoxă (punctual, la decizia de interzicere a spectacolelor publice În Săptămâna Patimilor). Importanța practicilor bisericești era legitimată, Înainte de toate
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
nu ar fi în esență decât un „Bismarck popular”. Entuziasmul filogalic al tânărului eseist trebuie judecat în contextul istoric în care spiritul umanist pierdea teren în fața ofensivei extremelor politice totalitare. Având în vedere ceea ce a urmat (invadarea Franței de către Hitler), pledoaria primește replica de o ironie groasă a istoriei. O replică suportată de autorul însuși: sub regimul comunist preocupările lui se schimbă radical, obstaculând dramatic vocația eseisticii filosofice. Neputând să o mai practice liber, Ț. renunță la ea pentru istoria literară
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik Ibsen, a lui August Strindberg și
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
al vieții noastre naționale”. Poporul român în poezia sa, studiul lui Iosif Vulcan din 1869 descria folclorul ca depozitar al istoriei. Grigore Silași publică Românul în poezia sa poporală (1876), încercare de mitologie etnică, și Însemnătatea literaturii române tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului (Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de minuni, magia sau mecanica fantastică a iubirii și urii nu ne mai sperie, nemaiavând pentru nici unul dintre noi nici un secret”. Continuând publicistica prin fragmentarism și eterogenitate, primul volum al seriei Memorii din când în când (2003) este deopotrivă o pledoarie pro domo și o colecție de reflecții și portrete în care calitatea morală a personajelor e derivată, în chip previzibil, din raporturile acestora cu autorul. Prin intelectualitatea sa consubstanțială, prin scrisul său elegant și maleabil, prin poezia discretă dar efectivă
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a susține caracterul român, limba dulce a moșilor și strămoșilor, datinile, obiceiurile, lăsămintele noastre”. Pledoaria cetățenească e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice conflict ar putea aduce neajunsuri chiar nației române. De altfel, sectorul sociopolitic al U. adoptă o atitudine neagresivă față de ideile Memorandumului din 1891, atacând chiar aripa radicală
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
de tulburările sfârșitului de mileniu. Nu doar un scriitor creativ, vizual, ci și posesor al unei bune culturi poetice, U. își exersează meșteșugul artistic în diverse registre, abordând inclusiv specii consacrate prin tradiție, de tipul „apărărilor” renascentiste (Scrisoare din intermundii - pledoarie pentru libertatea imaginației, rezultat al desprinderii de rațional și convenționalism), al psalmilor (Psalm) ori al artelor poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
un ton exaltat, în exprimări metaforice, este elogiat aportul lui Urmuz, care „lucrând în colțul obscur [...] a deschis robinetele frigului care acum cuprinde pe toți”. Scriitorilor li se recomandă opoziția neconcesivă la vechi, mobilitate în afirmarea opțiunilor, dinamism în exprimare, pledoaria încheindu-se vibrant cu îndemnul adresat confraților de a se ralia direcțiilor noii publicații. Într-un articol despre condiția poetului se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
de crimă, punându-i în seamă moartea mătușii sale, Venețiana Văcărescu, asasinată la moșia Jilavele din Ialomița. V. cere domnitorului cercetarea cazului și pedepsirea calomniatorului. Îndrăgostit de fiica Venețianei și acuzat de omor în scopuri ,,necuviincioase”, se dezvinovățește cu tărie: pledoaria sa aduce argumente de logică și de bun-simț, dar cuprinde și izbucniri pătimașe la adresa adversarului, precum și accente de un patetism sincer, expresii ale unui suflet chinuit. Rezultatul procesului nu se cunoaște; în anul următor, 1799, V. e ridicat de oamenii
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
bibliografice: Brândușa Sumănaru Steiciuc, Lumea de la Soare-Răsare, LCF, 1985, 38; Alexandru Tănase, Călătoria ca act de cultură, RL, 1985, 39; Alexandru Tănase, Civilizația japoneză, RL, 1985, 43; Virgil Bulat, „De la Pearl Harbor la Hiroshima”, ST, 1986, 10; Valentin Tașcu, O pledoarie pentru pace, TR, 1987, 37; Mihail Diaconescu, O sinteză utilă, ARG, 1987, 12; Nicolae Rotund, Interferențe lirice, TMS, 1989, 10; Constantin M. Popa, Shogun - formula 5 -7- 5, R, 1990, 4; Editor, Paradoxist Literary Movement, „Small review” (SUA), 1991, 11
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
unui umanist. George Uscătescu, TBR, 1988, 358; Constantin Noica, Continentul mental trasat de George Uscătescu, ST, 1990, 7; Liliana Mihuț, George Uscătescu, un român european, ST, 1990, 7; Darie Novăceanu, Poezia spațiului natal, ST, 1990, 7; Ioana Mustață, George Uscătescu: pledoarie pentru Europa, București, 1990; Românii, 364-365; Horia Bădescu, Convorbiri: George Uscătescu, CC, 1993, 1-2; Ion Albulescu, Cu George Uscătescu despre destinul românesc, ST, 1994, 6; Ion Cristofor, „Duc pretutindeni cu mine imaginea spațiului românesc” (interviu cu George Uscătescu), TR, 1994
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
ținuți într-un lagăr, sunt prost hrăniți și tratați ca niște animale; cei care au ales să fugă peste hotare sunt fie escroci, bandiți, fie naivi etc. Cu o astfel de teză, romanul își pierde interesul literar și devine o pledoarie fără măsură pentru țara natală, unde oamenii ar avea frigiderele pline, mașini, vile, soții frumoase și fidele, o stare socială respectabilă. SCRIERI: Cerul de dincolo, București, 1969; Mlaștina, București, 1971; O partidă de remi, Cluj-Napoca, 1974; Studenții, I-II, Cluj-Napoca
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest) în „75 HP” - „Artistul nu imită, artistul creează”, V. nu ostenește să afișeze principiul originalității, al ineditului, sub lozinca „Inventează, inventează”. După el, arta se definește prin surpriză, implicit
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
-și o personalitate poetică integral proprie. Fondul său prim, elegiac, e luat în stăpânire autoritar, adeseori chiar strangulat (în Invitație la bal, spre exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit, pornit din arbitrarul conștiinței criticului, care își exercită asupra operei cercetate voința lui de sistem, de consecvență sau de pledoarie și care, de cele mai multe ori, ascunde și acoperă - ca orice arbitru - «aranjamente», socoteli de ordin etic și economic, cu totul independente de sensul intrinsec al judecății”. Fină este și observația că Nu reprezintă jurnalul existențial al unui mare timid, înspăimântat
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
explicare de „resorturi sufletești” ale personajelor, ci ținând de „creație”, de „iluzia cea mai intensivă despre realitatea vieții”, ca principiu estetic fundamental. Deși exagerată (în evaluarea unor mari autori, precum Stendhal și Flaubert), respingerea unui cult al stilului e simptomatică: pledoarie pentru o autenticitate de ordinul expresiei date „pasiunii”, care „curge necontrolată”, în registrul unui dialog neplivit de repetiții (dacă dialogul e între doi oameni ce „nu sunt de hârtie”) și neevitând „gândirile naive” de teama banalului. Z. propune o distincție
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
literatură. În ansamblu însă, orientarea estetică a lui Z. este de esență clasică (efasarea: „mă păzesc de natura mea, în estetică”), cu deschidere spre modernitate (inserția ordinului de zi al generalului Cernat - considerat „document artistic sugestiv” - în romanul În război, pledoaria pentru romanul citadin și situarea, cel puțin teoretic, antisămănătoristă). Scrisorile lui sunt, dincolo de unele contradicții și erori, expresia unui spirit reflexiv, care dublează și susține creația prin nevoia, adesea mărturisită, a dialogului de idei. Confesiunile omului, experiențele diplomatului, impresiile călătorului
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în teatru, Psihologia succesului), Pompiliu Constantinescu (Convenții teatrale), Dan Petrașincu, Coca Farago, Constantin Noica (Cartea pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul teatrului religios), Al. A. Philippide (Despre melodrama), Tudor Vianu (Pledoarie pentru actor). Corneliu Moldovanu comentează artă lui I. L. Caragiale, iar Mircea Ștefănescu scrie despre dramaturgia lui Gib I. Mihăescu. Articole privitoare la istoria teatrului românesc scriu George Frângă, Ioan I. Livescu, Gabriel Țepelea, Teodor Scarlat. Teatrul universal este comentat de
STUDIO TEATRUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]