1,442 matches
-
Fericirea este mai mult decât eliberare. Ea este acel „a-fi-tu-Însuți”, a fi propriul tău stăpân, și astfel să nu mai depinzi de nimeni. Fericirea este starea prin care Îți anulezi singurătatea, alungi grija și tristețea izolării prin atingerea stării de plenitudine. Socrate spunea că fericirea este corelată cunoașterii: și cu cât Înaintezi mai mult În cunoaștere, cu atât mai mult te Îmbogățești, devenind mai Înțelept și independent. Pentru L.A. Seneca, fericirea este o aspirație continuă a oamenilor, dar ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului, de refacere a unității persoanei prin Întâlnirea reciprocă În planul interiorității sufletești cu celălalt. În felul acesta, dorul devine o aspirație a completării, a plenitudinii reciproce a două persoane În planul interior al acestora. Este semnificativ faptul că moartea, care suprimă existența fizică, corporală, ca prezență obiectivă În lume a unei persoane, nu anulează relația mea cu celălalt care, pentru mine, a plecat din lume
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o existență pe care o resimți ca pe un supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate fi reprezentată și În felul următor: Motivație Acțiune Realizare (decizieă (mobilizareă (Împlinireă eă Ultima caracteristică a puterii, corelată forței sufletești, este calitatea de a conferi transcendența, deschidere a Eului personal. Puterea este resimțită de persoană ca o stare de plenitudine a eului, dar și ca o stare de depășire a realității. Puterea afirmă și oferă un statut special eului personal. Ea este trăită ca o deschidere, ca o Împlinire de sine a persoanei. Puterea mă proiectează dincolo de statutul meu originar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul angoasei existențiale pe care o dă Însingurarea egoistă a eului, apare plenitudinea pe care o dă iubirea celuilalt. Iubirea este sentimentul fundamental, sufletesc și moral prin care persoana este primită și interiorizată de celălalt, dar care, la rândul ei, Îl primește și Îl interiorizează pe cel care-i vine În Întâmpinare. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că cea mai potrivită conduită pentru viață este dată de acordul dintre posibilitățile mele de realizare și situațiile pe care viața mi le pune În față, voi putea duce o viață echilibrată și liniștită, care să-mi asigure fericirea, ca plenitudine și Împlinire sufletească. Abaterea de la această cale deschide drumul exceselor și suferinței care va sfârși prin eșec. Binele poate fi obținut chiar Într-o mai mică măsură; depinde Însă dacă știi să-l prețuiești și să te bucuri de el
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la libertatea spiritului și la direcția de orientare a acestuia (L. Lavelle, De l’âme humaineă. La rândul său, G. Gusdorf plasează destinul În planul orizontului vieții individului, În raport cu succesele și eșecurile acestuia, ca ceva care ne poartă către Împlinirea plenitudinii noastre” (Traité de l’existence moraleă. Un studiu interesant, privitor la destin, ne este oferit de către V. Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În sunt determinarea toate valorile. În felul acesta, morala devine o doctrină despre persoană, iar centrul vieții morale se Întemeiază pe ideea de persoană. În fapt Însă, persoana nu este o idee teoretică sau o normă abstractă, ci ea corespunde plenitudinii concrete a vieții (N. Berdiaevă. Afirmarea și semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui semnificat posibil"1. Diagnosticul lui Umberto Eco este seducător, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dialogică în dialogică, din criză în criză, din reconstrucție în de-construcție, aprofundează mereu o problematică inițială, sfîrșind prin a deveni conștient de pierderea tuturor Fundamentelor pe care s-ar putea sprijini gîndirea umană. Totul se petrece ca și cum, pornind de la Plenitudinea Credinței și Rațiunii, desfășurarea procesului pînă la capăt trebuia să conducă în mod necesar la nihilism. Totul se petrece ca și cum, pornind de la problematizarea inițială a Renașterii care repune în discuție Divinitatea, Natura, Omul, totul trebuia să conducă la o problematizare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
secolului nostru și una dintre cele mai complexe figuri din analele culturii. La moartea lui, produsă în condiții tragice acum o jumătate de secol, H. Focillon a ținut să spună: Am avut privilegiul să vedem trăind sub ochii noștri, în plenitudinea sa iradiantă, una dintre personalitățile legendare ce sunt împlântate pe vecie în solul unei țări și în istoria inteligenței umane". Scrisese despre "romaniile răsăritene", despre state și dinastii, hotare și spații noi, fluvii, mări și oceane în istorie; despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la capăt cu succes. Dacă nu se poate prevedea nici un răspuns satisfăcător, studentul ar trebui să reconsidere realizarea cercetării. Studiul de caz trebuie să fie „complet” Această caracteristică este foarte greu descriptibilă din punct de vedere operațional. Un simț al plenitudinii este totuși la fel de important În desfășurarea unui studiu ca și pentru definirea unei serii de experimente de laborator (sau pentru finalizarea unei simfonii sau a unei picturi murale). Peste tot există problema definirii limitelor efortului, Însă puține indicații sunt disponibile
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cu un model, vis, fantasmă, dacă nu chiar supunerea necondiționată în fața acestui "stupefiant minor" (E. Morin), înghițit zilnic în doze variabile de text (" Dacă vrei, poți Adidas Torsion"), muzică și imagine ("Marlboro country" și exaltarea mitului Far-Westului, a virilității, a plenitudinii corporale etc.). În fiecare din manifestările sale: prezentarea (obiectului), anecdotizarea (inserarea obiectului în cultură) și metaforizarea (valorizarea acestuia), imaginea are o funcție institutivă (de transformare a produsului în semn) și coagulantă, declinînd ad infinitum paradoxul social: a fi ca toată lumea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
omul devenit "fiul lui Dumnezeu", omul care a învins tentația demoniacă (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al mitului TREIMII DIVINE, cea mai evoluată formă a simbolului "divinității". Epoca postmitică se caracterizează în esență prin predominanța dogmatismului, sistematizare bazată pe interpretarea prin intermediul cuvintelor a mitului Trinității din Prologul evangheliei după Ioan. Pentru a sesiza în întreaga lui plenitudine sensul simbolului "încarnării", va fi indispensabil să descifrăm frază cu frază mitul treimii, sarcină dificilă care ne va lua mult timp, dar extrem de instructivă. Unicul scop este să facem ca teza lucrării de față, adică existența preștiinței psihologice a limbajului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dorința esențială imanentă supraconștiinței etice are drept pol de atracție în infinit idealul concentrării enegetice spre Esență, concentrare care, în nomentul cînd este în mod excepțional încărcată cu toate energiile psihice, duce firesc la propria ei satisfacție esențială: bucuria supremă, plenitudinea vieții. Ceea ce învață istoria religiilor de la psihologie nu este concepția de ideal, ci faptul că eliberarea completă a fost realizată din punct de vedere istoric în condițiile și prin intermediul INDIVIZILOR CU ADEVĂRAT EXCEPȚIONALI. Știința nu poate face abstracție de acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care îl copleșește pe muntele Măslinilor și pe cruce: "De ce m-ai părăsit?" Ulterior, în ciuda tristeții care l-a cuprins, izvorîtă într-o măsură mult mai mică din propriu său destin cît din sentimentul nutrit din cauza actelor criminale ale celorlalți, plenitudinea bucuriei nu-l va mai părăsi. Bucuria aceasta este cea care învinge nedreptatea și care, dovadă a existenței justiției imanente, constituie unicul girant al mesajului salvării. Această bucurie esențială, această dovadă salutară este cea care conferă relatării morții lui Iisus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea care conferă relatării morții lui Iisus o frumusețe unică nu din punct de vedere sentimental, ci tragic, mișcător. În momentul în care totul este împlinit, în clipa agoniei, cînd într-o tresărire, doar adîncul sufletului se mai poate exprima, plenitudinea inepuizabilă își găsește exteriorizarea cea mai perfectă, expresia bunătății nealterate de lume și de nedreptatea ei: "Iartă-i că nu știu ce fac". Împlinirea este atît de inegalabilă, încît ne putem întreba dacă nu ar fi o dovadă de credulitate extremă să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pericolul, oricât de mic ar fi, nu e mai puțin înspăimântător. Lac Suprafața netedă și calmă a lacului este adesea folosită în simbolistică pentru a descrie liniștea spiritului. În vis, imaginea lacului exprimă, prin urmare, o aspirație la calm, la plenitudine interioară. Dar dacă liniștea lacului este brusc amenințată (de o furtună, de exemplu), atunci sunt evocate temerile subiectului. El se teme, pe drept cuvânt sau nu, că situația sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atât calmul, cât și furia, bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
începe să fie din ce în ce mai aplicată, și asta într-un fel care îi împlinește caracterul fundamental. Fiecare contribuție serioasă la gândirea matematică este fundamental aplicabilă atât timp cât reprezintă, dacă este serioasă, o nouă înțelegere a relațiilor fundamentale. (Printr-o extindere a principiului plenitudinii, am putea risca să afirmăm că fiecare relație matematică semnificativă trebuie să aibă un rol semnificativ în cadrul fenomenelor mediilor fizice, biologice sau sociale. Bineînțeles, forțez întrebarea metafizică prin folosirea adjectivului semnificativ, dar nu și întrebarea practică.) Într-adevăr, cine ar
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]