5,205 matches
-
sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
vezi că este adevărat unde ești și nu doar un vis la care cine știe când ai fi nădăjduit să-ți fie “programat” de noroc și destin ... Peisaje diverse și eclatante, uriași bulgări de lumină erau împinși și topiți sub pleoape de un Sisif nevăzut și parcă satisfăcut și deloc sleit de vreun efort că ne-a deconspirat mirarea, înlemnirea personificată într-o ignoranță așteptată, angajat special al unor servicii de “efecte speciale” pentru a întărâta și a capta definitiv vizitatorii
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
nu l-am văzut, mi-am luat scutul să mă apăr de anonima lui cărare ce n-o recunoaște chiar nici lutul. Pe creanga bătrânului de nuc mai cântă -n toamnă un guguștuc. Confesiunea unei măști Se scoală orașul cu pleoapele lipite de nesomnul lampadarelor sparte. Își face un duș cu albastrul cerului, Îmbracă șalopeta pusă pe umerașul antenelor de pe blocurile înșirate ca la carte. Coboară în stradă În vârful picioarelor grăbindu-se la lucru Vecinii să nu-l vadă. Apucă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
Fără de stele , fără semilună, Eu te-oi lăsa nu voi mai fi ispită Și nici nu-ți voi mai spune ''noapte bună''. Singurătatea să-ți fie pe- aproape, Nici șoapte de iubire să n-auzi, Coșmarul să-ți aducă peste pleoape, Doar lipsa mea și clopotarii surzi. Ce-mi bat de moarte prin pustiu și ger, C-o lacrimă pierdută-n agonie, Am agățat-o-azi-noapte în cuier, Oglindă a durerii să îmi fie... Referință Bibliografică: Oglinda durerii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367175_a_368504]
-
totul părea învăluit în mister ? Unde sunteți zile ale copilăriei, lipsite de griji și nevoi ? Unde sunteți seri ale copilăriei când priveam stelele dorind să le-nțeleg pâlpâirea ? Unde sunteți nopți ale copilăriei când îngerii se grăbeau să-mi închidă pleoapele, să-mi vegheze somnul? Unde ești copilărie, nevinovăție, bogăție de timp? Acum, timpul amenință cu degetul, trupul refuză discret prietenia, îndoiala și nesiguranța traversează clipele rămase... Vavila Popovici - Raleigh, Carolina de Nord Referință Bibliografică: ZIUA COPILULUI / Vavila Popovici : Confluențe Literare
ZIUA COPILULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367195_a_368524]
-
răsfir/ cu privirea/ nisipul sticlos/ cinabrul din ierburi și frunze/ desprinse de umbre în nodul terestru/ jumătăți întregind mistuirea” (Toamna andante, p74); retușează contururi „lângă ora tăcerii/ mai întâi dispare tristețea/ apoi negrul cărării se surpă/ sub ninsoarea molcom așternută/ pleoape grele în volte privirea/ coboară măiestre mai jos cu un cer...” (Schițe pentru mai departe, p. 85). Spiritul liric al Anei Urma rezonează armonios cu ancestralul „nesfârșită povestea/ țesută cu fire din tortul bunicii/ închisă ca floarea în bobul de
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
de spirit se situează în afara timpului și a spațiului...“, ne spun filosofii. Socrate a murit între prieteni, ca un om eliberat de frica morții, prin rațiune. Și totuși... pe patul de moarte fiind, stând cu ochii închiși, de sub una din pleoape, scrie Josef Toman, i s-a prelins o lacrimă. La intrarea Mirtei, când aceasta îi spune că nu are pe nimeni pe această lume care să o iubească precum o iubește el, când se miră de lacrima sa și-i
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
ochii-mi cei grei Și canta-mi ,tu,luna,o doina de dor Și-n noaptea mea rece mă poartă pe-un nor ! Din stelele tale cunună să-mi faci Să cânți neîncetat,nicicând să nu taci ! Coboara-mi pe pleoape un semn de iubire Și umple-mi ființă cu-a ta nemurire ! Referință Bibliografica: Tu....Luna / Roznovan Amelia Lavinia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Roznovan Amelia Lavinia : Toate
TU....LUNA de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368639_a_369968]
-
O cotește spre fântână și, cum o bancă e liberă, se trântește în mijocul ei. Latura din stânga fiind mai mare, mă cheamă discret, îndemnându-mă să nu mă cred sub nici un fel discriminată! Abia sosită, companioana mea își lasă binișor pleoapele în jos. Respiră greu, dar ordonat, semn că se odihnește. Circumstanța oferită de soartă mi-este oportună. La aer curat, în mijlocul naturii, îmi refac într-un fel bioritmul slăbit. E aprilie și un liliac din apropiere avertizează c-a înflorit
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
trecut de miezul nopții. Nu pot dormi cu toate gândurile vraiște. Cu fiecare emoție întinsă la maxim. Privesc în gol...într-un colț de cameră și în următoarea secundă te văd cu ochii minți. Îmi zbori că un fluture peste pleoape și frumusețea aripilor tale mă farmecă. Zâmbesc fără să spun vreun cuvânt. Tresar de fericire când îmi atingi buzele calde și mă săruți ușor. Îmi acoperi cu tine toată ființă! Tot sufletul! Și mă porți într-o lume doar de
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]
-
de albă!!! Mă învălui într-un dans feeric și-mi șoptești că mă iubești. Aș vrea să te strâng în inima mea, să te ferec acolo dar mă tem să nu te frâng. Tu trebuie să zbori! Să-mi atingi pleoapele obosite în fiecare noapte! Zboară iubirea mea! Mereu spre mine! Căci fără ține sunt că o floare ofilita. Și de nu-ți găsești drumul spre mine cheama-ma! Sunt aici! Cu gândurile mele răvășite în miez de noapte! Cu două
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]
-
Cu brumă clipelor din doruri rumenite Adunate-n așteptările fiecărui anotimp.... Te-mprastii iar în uitările tăcerile tale Prin cenușă anilor adunați între noi , Rătăcind nesigur printre frunze și petale Când ne-am recunoscut amândoi ... M-ascundeam de tine sub pleoapele căzute Inodate-n amintirile umbrițe de nori, Alergând nicăieri pe nevăzute Prin tăcerile dizolvate-n mii de culori... Mi-e clipă arsă de atâta toamnă și dor În ceață aceluiași vis neîmplinit , Cănd ți-am recunoscut în fâlfâit de zbor Plecarea
TOAMNA SI DOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368673_a_370002]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUPERSTIȚII Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i
SUPERSTIȚII de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368723_a_370052]
-
șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Referință Bibliografică: Superstiții / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SUPERSTIȚII de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368723_a_370052]
-
Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului APA MARII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit și el, Se lăsa atins cu malul. Atuci doru-mi călător S-a oprit pentru o clipă, Să atingă apa
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
ce jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val ia curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase zarea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
ochii-mi cei grei Și canta-mi ,tu,luna,o doina de dor Și-n noaptea mea rece mă poartă pe-un nor ! Din stelele tale cunună să-mi faci Să cânți neîncetat,nicicând să nu taci ! Coboara-mi pe pleoape un semn de iubire Și umple-mi ființă cu-a ta nemurire ! Citește mai mult Tu luna târzie invaluita-n misterCoboara tăcută din colțul tău de cerCaci să te pierd nu vreau în lumea de afaraAscunde-te,eterno,până la primăvară
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cu razele-ti ochii-mi cei greiSi canta-mi ,tu,luna,o doina de dorSi-n noaptea mea rece mă poartă pe-un nor ! Din stelele tale cunună să-mi faciSa cânți neîncetat,nicicând să nu taci !Coboara-mi pe pleoape un semn de iubireSi umple-mi ființă cu-a ta nemurire !... X. CICOAREA ȘI NORUL - O POVESTE DE IUBIRE, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Acum mulți ani , în vremuri de demult , De
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
pictată Ți-am recunoscut privirea pictată, Printre calele regasite-n uitări Și aceeași clipă tremurata De sunetele ce-au năruit tăceri ... M-am apropiat să ating cu adierea Privirea pictată a ochilor triști , Ascultând cum rasuna-n cădere tăcerea Sub pleoapele cu dorul nestins.... Ne-am regăsit străini în doi Printre calele de la ferestra , Dar în vârtejul clipelor dintre noi Lipsea-n parfum îmbrățișarea noastră... Și nu știam ce să fac .... Să revin și să rămân agale , Să plec sau să
PRIVIREA PICTATA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368736_a_370065]
-
sfântă Necruțătorul Timp clipele-mi fărâmă Cioburi de secundă în Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
Rebelă după toamna cu frunze ce cad, Undeva în colț de gând se răscolește vara Prin anotimpurile vieții cu aromă de brad. Se zvârcolesc gânduri sub dezgolirea frunții Topind viscolite troieni de amintiri, Pe poale, pe piscuri înverzesc munții, Sub pleoape înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării Pe plaja inimii presărată-n petale de maci. Se zbat muguri în fașă, scrâșnesc pe ram Pe
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
Și dracii joacă-n draci palate-n cazinou... Cum Dumnezeu ne bați cu bice infernale Și viscolești cu ură, ne-ntroienești cu jale, Și ne îngropi cu țara într-o imensă groapă Și lacrima ne-o-ngheți în cristalin sub pleoapă...? Iar tu, conducător de țară prin servicii, Prin mercenari tocmiți și dumnezei ai fricii, Absolvă-ne de stele și de blestem de grad De tine, șef de diavoli și dumnezeu de iad...! Referință Bibliografică: Doliu alb peste oraș - grupal liric
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU LINIȘTII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU LINI ȘTII Dădeam, până nu demult, zorii la o parte cu pleoapa să mai visez o dragoste pură - dădeam, până nu demult, bice amiezii pentru o brazda în plus pe spinarea nesfârșitului hotar - dădeam, până nu demult, coate amurgului, așteptând sărbătoarea colindului și o bucurie eternă - dădeam, până nu demult, pentru o
ELOGIU LINIŞTII de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364619_a_365948]