1,400 matches
-
62), chiar încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu știe unde e Cléa!" Brusc, Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de braț, îi spune că trebuie să plece sau cel puțin să telefoneze. "Mai târziu, nicio grabă", zice plictisită Cléa, care răscolește într-un sertar, nu găsește ce caută și iese imediat. Rămâne din nou singură cu sforăitoarele și palavragioaicele astea. Nu știe pentru câtă vreme. Se enervează, cere să vină doctorul Sinus. Știe oare ce se întâmplă în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care o citise. Și să pună întrebări părinților nu îndrăznea. Ea știa că ei știau, dar ei nu știau că ea știa! Atunci, mucles! În vara următoare, Nel și Dorina M. și-au scris des. Scrisori lungi pe care cenzura, plictisită, le bara cu creion roșu, adăugând pe margine: "Ce peltea! Nu puteți s-o faceți mai pe scurt?!" Nu țineau seama de asta. Continuau să-și povestească în amănunt măruntele evenimente zilnice și să discute despre Secret, după un cod
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
afară!’’ Supărarea s-a abătut și asupra unor asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp și un pix albastru, din cele ieftine și de proastă calitate. Pe același fel de hârtie trebuia, în urmă cu două săptămâni, să scriu ,,cererea de externare pe propria-mi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de curînd, pe aeroportul din Tulcea, împușcat. Mi-e așa silă! Cine urmează?! Eu!? Mare scofală! Moartea nu mă mai emoționează. Dar sugrumă suficiente gînduri din mine pentru a umbla [rînd indescifrabil nr. red.] Aceste luni mă continuă nerod și plictisit. Absolut nici o bucurie din vară și pînă acum. O Ioana [...], cunoscută la Sighet, a venit în munții mei. Patru zile. N-am s-o uit. Parcă mi-ar fi reamintit că sînt un om viu. Fericit sînt numai cînd scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cum o știam eu. Iași-ul rămîne însă un oraș de care nu mă pot atașa în întregime. Nu știu de ce am mereu impresia că cei de pe stradă îl urîțesc. În București e altfel în București nu mă simt niciodată plictisit (exceptînd duminicile). E bine c-ai fost la București! Pentru că oamenii uită prea ușor uneori. Eu nu-i caut decît pe cîțiva, dar nu la reviste. Prietenii mei din București rămîn foarte importanți (afectiv vorbind) pentru mine. Și-s prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor nu este livrescă (cum s-a spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că par "plictisiți" de imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți dă sentimentul de burlesc, ci de gravitate și responsabilitate în fața fiecărei clipe. Nu se refugiază în incongruență și absurd (cum li s-ar părea celor cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
timp până să găsesc hotelul, deși orașul nu era prea mare. Am lăsat bicicleta afară, în grabă mi-a căzut, și-am intrat. Tipa de la Recepție, foarte strict, mi-a zis că nu mai sunt locuri. Am insistat, dar degeaba. Plictisită poate, până la urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu. Văzându-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba la masa localului să-mi ia cineva comanda. Plictisit, am mers alături, la restaurantul de categoria I. Nici aici nu m-a băgat nimeni în seamă, deși eram singurul client. Nici apă n-aveam de unde bea. Revenit la hotel, indignat, i-am povestit și recepționerei ce pățisem, sperând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să înțeleg acest băiat trist, mereu îngrijorat și alert, care dădea răspunsuri evazive la întrebări care cereau claritate și precizie, și în același timp s-o înțeleg pe Sarah, care avea acum șase ani și mă informa mereu cât de plictisită era de toate cele. Cum contramandasem vacanța de camping, Jayne și cu mine am inițiat mai multe activități menite să-i scoată pe copii din apatie: lecții de karate și de oboi, casete fonice, jucării inteligente, o excursie la muzeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din moment ce nu existase un acord prenupțial, putea oare ca acest lucru să cauzeze vreo „dificultate“ negocierilor de divorț? Nu. Fiul nostru era pierdut, astfel încât cuvântul „custodie“ n-a fost menționat. Jayne a renunțat la pensia alimentară. Avocatul meu a suportat plictisit restul negocierilor. Jayne slăbise și nu mi-a adresat nici un cuvânt, cea ce m-a făcut să mă gândesc la vremurile când eram atât de apropiați încât puteam să ne completăm reciproc frazele. Vroiam să-i spun că încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie cu trenul prin partea europeană a Uniunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorul georgian Lasha Bugadze, cel mai tânăr din Trenul Literaturii, de doar 20 de ani, care a intrat în dialog cu fetele - tarife, durată ș.cl., promițându-le că e un client serios, în mai „multe reprize”, ca apoi să renunțe plictisit. Acum ne povestește cu lux de amănunte, secondat de mucalitul Giorgi Achwlediani, care e mândru că „copilul” a avut această „inițiativă artistică de documentare într-un domeniu delicat”, foarte necesară unui scriitor începător... VITALIE CIOBANU: Întâlnire cu un grup de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU: Cea mai fulminant-zgomotoasă primire pe care am avut-o până acum se produce în Gara Friedrichstrasse din Berlin. Lume multă pe peron, muzică și exclamații, flori și baloane colorate. Nu poți, nu ai voie să te arăți obosit și plictisit. O mulțime indescriptibilă, înghesuindu-se pe peron, „încălzită” pesemne de campania de PR a celor de la LiteraturWERKstatt. Au fost 45 de zile în care opinia publică a fost alimentată cu mesaje de pe „frontul” nostru itinerant, 45 de zile în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că visul lui Eminescu și al ardelenilor s-a împlinit, mai iute și mai plenar decât se așteptau toți acei împătimiți de vitregiile istoriei și brutalitățile acelor „prinți”, unguri, ruși sau turci, care se plimbau prin ținuturile noastre cu un plictisit zâmbet disprețuitor pe buze, că ne-am păstrat teritoriul „visat” - în timp ce cehoslovacii și iugoslavii și l-au pierdut și fărâmițat pe al lor -, că aceste „populații”, ținute secole în obscuritatea literei și a gândului, au dat, în nici un secol, figuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fapt fiecare șef de grupă își are socotelile lui și considerațiile lui personale. Pentru asemenea motive a și apărut acest cuvânt bizar un fel de ariciu ori animal de prin Australia: pertractare. Bine, hai să pertractăm. Un om din popor, plictisit încă de astăvară de atâtea pertractări, mi-a povestit o istorioară pe când eram la Oradea, la granița de vest cum spun cei care țin discursuri. Zice că domnul Iuliu Maniu, tartorul pertractărilor trecute și viitoare, a poftit într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Reducerea nu se va opri nici aici. Nuvela este esență concentrată. Cu toate aceste argumente și profeții, vedeți că romanul n-a sucombat. E adevărat că industria lui mai ales cea pariziană îi impune un conținut subțire, potrivit unei după-amiezi plictisite ori câteva ore de tren; e adevărat iarăși că un roman astăzi nu-i decât o istorisire ceva mai lungă, care, comprimată, ar deveni o simplă nuvelă; nu-i văd însă deloc sfârșitul. Pentru motive la fel profesionale scriitorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eram dus cu vorba. Într-o zi, luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la redacție cu un nou grupaj de versuri. L-am găsit acolo pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu poeziile mele. "Vor apărea în numărul următor", venea răspunsul. După un an de așteptare, am decis să descind din nou la redacție. Cu un nou grupaj, destul de consistent. Am întâlnit din nou aceeași figură, ușor apatică, ușor obosită, ușor plictisită, dar amabilă. O imagine care, nu știu de ce, îmi crea impresia că mă aflu nu în fața unui poet, ci în fața unui funcționar comunist obișnuit să te ducă cu zăhărelul. După ce a citit poeziile, l-am întrebat pe domnul Flămând de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
roșii legate cu ață în pom, ca în bradul de Crăciun: "Sunt măr de lângă drum și fără gard"). A ta din care este? Poezia, ca și iubirea, nu prinde rădăcini decât între oameni. O fi omul o ființă perimată, obosită, plictisită și plicticoasă, învechită pe pământul acesta, dar rămâne, totuși, cel mai bun pământ pentru sămânța poeziei. Dacă poezia e chiar și "mărul de lângă drum, fără de gard", mizez pe faptul că un fruct al acesteia îl va pocni în cap, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu aracet sau vinarom, dar, asta era, ... arta cere sacrificii. Era o atmosferă foarte faină pe vremea aceea și eram toți bucuroși că mai putem să ne întâlnim și să facem un mic schimb de experiență. Pe la ora 11-11.30, plictisiți deja de prea multă muncă, mai ales dacă era prea cald, ne adunam afară la o bere, un coniac sau rom, (astea erau de obicei din buzunarul nostru, căci Vintilă nu prea ne omenea la ora asta), și mai puneam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Nu-i mai puțin adevărat că și handbalistele băcăuance au transformat-o pe portărița Talida Tolnai, care nu a fost schimbată deloc pe parcursul meciului, într-o veritabilă Țintă vie. De asemenea, trebuie precizat că vâlcencele au jucat la relanti, oarecum plictisite, dovadă faptul că au încercat doar două “aeriene” în tot meciul, ambele “căzute” în semicerc. Cele mai câștigate de pe urma acestui meci au fost Narcisa Lecușanu și Iulia Pușcașu, care și-au revăzut familiile și prietenii. În pofida orei total nepotrivite, peste
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
lui Ivanov se datoresc «istovirii» eroului principal, care și-a luat asupra sa mai mult decât ar fi fost în stare să suporte. Abia a atins vârsta de 35 de ani, că a și început să se simtă istovit și plictisit (...) Firea lui cinstită nu se împacă cu noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
istovit și plictisit (...) Firea lui cinstită nu se împacă cu noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de conștiința propriei nevinovății, mai are un dușman: singurătatea (...) N-are unde să plece. De aceea e obsedat mereu de întrebarea: «ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
contraserviciu al amabilităților lui cu toți subordonații săi În lunga-i carieră - În preaonestul și cu patină veche magazin de lucruri bune Heinrich Prager, de peste drum de poștă, În care colonelul meu părea un Îngropat de viu, alături de patronul veșnic plictisit și de bătrânii vânzători ajunși și ei niște edecuri prăfuite În vasta și sinistra Încăpere a magazinului lipsit acum de clien tela sa, apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite nouă, clienților
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]