3,630 matches
-
înțeles că toate substantivele masculine însoțite de cuvântul toți au o silabă în plus. Pentru fixarea temeinică și corectă a scrierii cu unul, doi sau trei de i dau spre rezolvare elevilor următoarele exerciții: 1. Transformați propozițiile la forma de plural: singular plural Ce copil isteț! Ce părinte grijiuliu! Ce inel auriu! Ce palat argintiu! 2. Modificați forma cuvintelor, inversând ordinea lor, după model. Construiți propoziții folosind cuvinintele obținute: elevi silitori silitorii elevi bunici înțelepți oameni harnici copii curajoși școlari temerari
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
toate substantivele masculine însoțite de cuvântul toți au o silabă în plus. Pentru fixarea temeinică și corectă a scrierii cu unul, doi sau trei de i dau spre rezolvare elevilor următoarele exerciții: 1. Transformați propozițiile la forma de plural: singular plural Ce copil isteț! Ce părinte grijiuliu! Ce inel auriu! Ce palat argintiu! 2. Modificați forma cuvintelor, inversând ordinea lor, după model. Construiți propoziții folosind cuvinintele obținute: elevi silitori silitorii elevi bunici înțelepți oameni harnici copii curajoși școlari temerari 3. Completați
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
stimulat să se autodepășească, să progreseze. La clasa a IV-a folosesc jocul Propoziția după schemă: Pe tablă este scrisă o schemă: S.P.C. Elevii au sarcina să alcătuiască o propoziție în care subiectul să fie exprimat printr-un substantiv la plural, terminat cu doi i și apoi cu trei i. Se dau următoarele exemple: Băieții merg la școală. Copiii merg la școală. Schimb schema ĂS. A.P.C.) și cer să alcătuiască o propoziție în care atributul să fie exprimat prin substantiv
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
acordă și în gen cu substantivul pe care îl determină. Presupunând că toți elevii știu să identifice adjectivele dintr-un text, să stabilească acordul adjectivului cu substantivul, să precizeze numărul și genul adjectivelor, să treacă adjectivele de la numărul singular la plural, să compare înțelesul unor omofone Ămoi - adjectiv și m-oi: mpronume; oi - verb voi) pornesc cu o evaluare inițială. În ora următoare, în concordanță cu rezultatele evaluării aduc fișe de recuperare diferențiate, în funcție de obiectivele neatinse și fișe de dezvoltare pentru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci ofensiva este frontală și adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui dubiu. Fie că e vorba de pluralul persoanei întâi (despre adversarii săi liberali Eminescu afirmă: " În mod febril ne caută pricină de vorbă"55), caz în care subiectul multiplicat îndeplinește o funcție retorică, sau de singularul ei ("Sunt foarte supărați Vălenii pe mine"56), constată Arghezi, autorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii sau tare se cer imperativ deconspirate. Uneori, subiectul enunțării își asumă un plural minoritar, unde eul individual și tu-ul, solidar acestuia, devin noi, o comunitate imponderală, configurată de proiecția subiectului în afară, noi care intră în conflict cu ei (el, ea...): "Noi trăim într-o gloată de oameni care au dat greș
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suprafeței textuale, în însăși natura interpelatorie a unui discurs explicit orientat către cei doi destinatari: adversarul, în mod direct și indicat ca destinatar particular (Angenot), iar lectorul, ca destinatar secund, indirect prin actul publicării. Adresarea formal-reverențioasă la persoana a doua plural traduce, din partea polemistului, nu doar intenția confruntării deschise, ci și termenii în care dorește să aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acelora cari v-au lăsat mijlocul de a fi și a vă zice români". Este un subterfugiu prin care autorul se substituie unei voci legitimate istoric, sugerând astfel, din nou, ideea că interesele grupului sunt mai presus decât interesele individuale. Pluralul persoanei întâi de altfel, marcă a discursului polemic eminescian, întărește în text aceeași convingere. O altă tehnică frecvent uzitată este cea a simulării ignoranței sau naivității, prin interogații retorice ce reactivează, deopotrivă în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu dinamica deplasării intradiscursive atrage atenția, ci tensiunea in crescendo a discursului, care demarează echilibrat, printr-un incipit cu caracter teoretic, generalist și aparent impersonal. Intrarea polemistului în rol se face simțită, în planul de suprafață al enunțului, odată cu introducerea pluralului persoanei întâi, iar în planul profund, odată cu implicarea sa afectivă generatoare de expresivitate: "Toată ziua, de vreo douzeci de ani mai ales, avem de-a face cu acest tip de cărturar, care nu-i nici dascăl nici creator, un geambaș
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în acest context fără lider și fără intermediar către Domnul, oamenii îi cer lui Aaron, fratele lui Moise și viitorul Mare Preot, să le facă un elohim, care să îi călăuzească. Elohim este în ebraică un substantiv cu formă de plural și se traduce diferențiat, în funcție de context. Astfel, dacă acordul verbului se face la plural (cum este cazulaici), se preferă traducerea prin „zei“ sau „dumnezeu“ (cu minusculă). Dacă însă acordul se face la singular, deși substantivulare formă de plural, se traduce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Aaron, fratele lui Moise și viitorul Mare Preot, să le facă un elohim, care să îi călăuzească. Elohim este în ebraică un substantiv cu formă de plural și se traduce diferențiat, în funcție de context. Astfel, dacă acordul verbului se face la plural (cum este cazulaici), se preferă traducerea prin „zei“ sau „dumnezeu“ (cu minusculă). Dacă însă acordul se face la singular, deși substantivulare formă de plural, se traduce prin „Dumnezeu“ (cu majusculă). Să revenim la fragmentul nostru: poporul cere un „dumnezeu“, care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
formă de plural și se traduce diferențiat, în funcție de context. Astfel, dacă acordul verbului se face la plural (cum este cazulaici), se preferă traducerea prin „zei“ sau „dumnezeu“ (cu minusculă). Dacă însă acordul se face la singular, deși substantivulare formă de plural, se traduce prin „Dumnezeu“ (cu majusculă). Să revenim la fragmentul nostru: poporul cere un „dumnezeu“, care să preia rolul lui Moise, de lider și interme diar. Nicidecum nu se precizează că ar fi vorba, în vreun fel, de revenirea la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în cazul Europei Centrale și de Est? Un posibil răspunseste legat de modurile de concretizare a autorității politice și religioase în acest context anume, care prezintă, după cum este și firesc, particularități evidente. Termenii „religie“, „minoritate“, „confesiune“, prin formele lor de plural („religii“, „minorități“, „confesiuni“), fac tri mitere la grupuri, comunități, colectivități care îmbrățișează un sistem, o doctrină ori un set de rituri, credințe, practici, împrumutând, prin gestuladeziunii, o anume identitate de grup. Confesiunile se vor delimita mai cu seamă pornind de la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
proiectul de lege privind acordarea autonomiei Irlandei (Home Rule). 1913-1914: Camera Lorzilor respinge toate proiectele de lege privind statutul de autoguvernare pentru Irlanda (Government of Ireland Bill), separarea Bisericii galeze de Stat (Disestablishment of Welsh Church Bill) și votul universal (Plural Voting Bill). 1949: O lege a Parlamentului restrînge la două sesiuni parlamentare prerogativa Camerei Lorzilor de a amîna intrarea în vigoare a unei legi votate în Camera Comunelor. Legile cu caracter financiar nu intră în competența Camerei Lorzilor. NOTĂ: În
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
101, 373 Parliament Act (1949) 249 Planul Barbarossa (1941) 169, 288 Planul Charles Dawes (1924) 123 Planul Marshall (1948) 181 Planul Overlord (1943) 173, 175 Planul Owen Young (1929) 123 Planul Sealion, v. Planul Seelöwe Planul Seelöwe (1940) 286, 290 Plural Voting Bill (1914) 249 Poor Laws (1948) 254 Public Health Act (1848) 18, 253, 338 Public Health Act (1875) 30, 342 Public Libraries Act (1850) 18 Qualification of Women Act (1907) 262 Raportul Beveridge (1942) 172, 254 Raportul Durham (1839
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și RP au asigurat faptul că guvernele din Olanda vor continua să fie coaliții ale cîtorva partide. Democrațiile consociaționale de succes sînt rare, fără îndoială datorită faptului că aceste condiții care le ajută să funcționeze sînt rare (în Democracy in Plural Societies, Lijphart descrie nouă asemenea condiții favorabile). Avantajul soluției consociaționale pentru societățile divizate a fost contestat pe baza cîtorva motive: 1) în multe țări divizate din punct de vedere cultural, condițiile favorabile (poate chiar necesare) pentru succesul său sînt prea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
corelate, în ultimă instanță, cu specificul lor semantic, de „nume categorematice individuante“ opuse „numelor categorematice globalizante“ care sunt substantivele comune. În general, numele proprii nu prezintă opoziții de număr, avînd fie formă de singular (Brașov, Dunăre, Parîng), fie formă de plural (București, Carpați, Bucegi). Cele mai multe nume de locuri sunt singularia tantum, excepție făcînd localitățile denumite după membrii comunității (București, Poienari), lanțurile muntoase (Carpați, Bucegi) și arhipelagurile (Azore, Antile). Și acestea, sub presiunea majorității numelor, care sunt la singular, selectează în context
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura, Mărăcinele, Ponoarele), dar au fost „golite“, prin onimizare, de funcția de particularizare, deoarece individualizarea ca nume proprii este mai puternică, estompînd-o pe cea prin context. Formele aparent articulate ale numelor de locuri (terminate, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în conținut aceleași note semantice“. Aceste forme apar mai des la numele de locuri omonime, diferențiate sau nu prin determinative (Crișul Alb-Crișul Negru-Crișul Repede, Bolintinul din Deal-Bolintinul din Vale, Bistrița Albă-Bistrița Aurie-Bistrița Neagră, Amărăștii de Jos-Amărăștii de Sus), la care pluralul poate însemna „zona în care se află locurile denumite x“: pe Crișuri, pe la Bolintinuri, pe Bistrițe, prin Amărăști. Adaptările formale menite a integra într-o bună măsură numele proprii în sistemul general al flexiunii substantivelor nu afectează particularitățile care detașează
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mecanic. V. Ioniță a demonstrat că Socolari nu trebuie considerat în mod automat mai nou decît Socol, întrucît acesta din urmă este o traducere în sîrbă a romînescului Șoimu (încă prezent în documente la 1472), pe cînd primul este un plural al antroponimului sîrb Socolar (atestat la 1363). Astfel de cronologii relative sunt procedee utile în realizarea stratificării unui teritoriu, dar trebuie aplicate cu rigoare și precauție științifică maximă. Criteriile fundamentale de care trebuie ținut seama în stratificarea numelor de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
latină, termenul trebuie să fi existat în această limbă, din moment ce apare în italiană ca scuro, „aspru“, „înțepător“, „loc ars de soare, puternic însorit“. Evoluția ar fi fost următoarea: gr. askuros, askuron > * lat. ascyrum (pl. ascyra) > rom. *ascur (sau, pornit de la plural, ascură), cu y > u (ca în martyrus > martur). Tot o raritate în toponimia romînească este Călcaza (rostit popular Călcadza), care desemnează un loc în „moșia“ satului Vîrciorova din județul Caraș-Severin și o baltă în moșia satului Ilovăț (județul Mehedinți). În
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea calului, bulbuc, bulbucel, capră nemțească, scalce. Sursele lexicografice indică sinonimiile calce-mare = rostopască, calce-mică = untișor și, de asemenea, o floare cu frunze mari și flori galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și diplomatic etc., ci și din punct de vedere onomastic, întrucît numele său este constituit lingvistic după formula de structurare toponimică cea mai uzitată în onomasticonul romînesc (cu sufixul -escu în cazul numelor de familie și cu același sufix la plural -ești în cazul numelor de locuri). Este suficient să arătăm că acest model se regăsește în structura a peste 2700 de nume de localități (din totalul de 11 000, deci cam un sfert) a peste 120 de nume de ape
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]