9,563 matches
-
plecat demult. Ziua scade și iarna începe să-și trimită unul câte unul vestitorii. Vântul a început a fluiera prin hornuri. Zilele lui decembrie sunt friguroase și, din văzduh, iarna începe a-și cerne norii de zăpadă. Fulgii încep să plutească prin aer ca un roi de fluturi albi. A nins mereu și orașul s-a îmbrăcat cu o zale argintie. Soarele palid se ivește câte puțin printre nori. Pretutindeni e alb, zarea parcă ar fi un ocean de ninsoare. Cerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are în fiecare anotimp farmecele ei. Monica Popa, clasa a V-a C 2. COMPOZIȚII DESCRIPTIVE În munții Buzăului ,,Ceața se risipește, pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare coboară pe pervazul ferestrei. Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi-i deschid larg; însă, nu eram în camera mea micuță și fantastică, ci pluteam lent pe undele vântului suav și, deodată, cerul își deschide pânzele imense și schimbătoare ale nopții. Un cerc, la început incolor, apoi multiplicat în culorile curcubeului sub forma unor stele, deschise porțile către o cale necunoscută, spre o lume a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ținutul, iar spre răsărit, cerul se dogorește ca de bătaia unei flăcări. O pulbere plină de aur se ridică din spatele codrului și se împrăștie în sus ca și cum ar fi suflat-o gura unui vulcan. Câțiva nori zgribuliți și zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. Deodată, o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile se deschid, și în valuri, curge lumina pe văi, dând strălucire izvorului sufletului. Noaptea neagră și rece acoperă aceste ținuturi vrăjmașe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vântul de la Miază-Zi mi-a spus apoi că ar vrea să mă ducă în împărăția ce se află dincolo de nori. Dar mie îmi venea să râd, văzând ce năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
învețe minte să nu mai stricăm niciodată gardurile oamenilor. Mihai Bogdan Gârdea, clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda. Câțiva nori pufoși și albi plutesc pe cer. Adie o boare caldă însoțită de fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dacă veți inventa vreodată vise cu copaci, flori și pace, vă rog să-mi trimiteți și mie un exemplar. Poate voi aduce copilăria înapoi. Ioana Bălan, clasa a VIII-a A Maratonul Zona era împânzită de masa de deșeuri radioactive; pluteau pe ape, în aer, mușcau solul mort. Ozonul dispăruse cu totul și razele ultraviolete invadau Pământul în rostogolirea lor precum bilele de biliard sunt ușor bătute cu tacul timpului: tic-tac! Timpul se oprise pentru Pământ, Soare și Generația Marțiană. La
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți nu era nevoie să ajungi până aici. Puteai sta și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar cheia se afla la locul ei. Deschise fără greutate și intră În curte odată cu noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere”, de om care nu ajunge niciodată undeva și care nici nu se Întoarce decât pentru a pleca din nou după o clipă de odihnă. În preajma lui totul era provizoriu, șubred, supus eroziunii, de la sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl privi lung, apoi Îl sărută pe frunte și, după ce netezi Îndelung șervețelul de hârtie de pe masă, care plutea stingher ca un nufăr printre sticlele goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea, Simona, zisă Șușu. Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-o văzuse niciodată până atunci. Ea admira contrastul dintre albastrul de Prusia al jeansului ei și verdele crud al ierbii. Între ei, pe fața de masă albă, printre farfurii și pahare, se ofilea un buchet de brândușe. În aer pluteau un miros discret de verbină și câteva acorduri Îndepărtate din Imnul Golanilor.” Cartea viselor zice că „dacă Îi vezi În vis pe alții dormind, vei depăși toate obstacolele În tentativa ta de a cuceri o femeie.” Chiar asta și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a bărbatului nu depășea cu mult pe aceea a unui târgoveț Înstărit sau a unui unui honved fără cal. Toți bărbații din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
murit o dată. A doua oară ar fi prea mult. Chiar și pentru El. 11. Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o vreme, zise: Parcă vorbeam despre morți... Tu câți ai vegheat? Eu? Iolanda tresări. Ea Încă mai era În camera cu oglinzi În care Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de datoria sa să se ocupe de coșul din portbagaj pe care Îl și depuse cu grijă pe terasa largă, din lemn masiv, robustă ca puntea unei corăbii care aștepta doar vremea potrivită ca să se desprindă de casă și să plutească apoi În voie peste singurele vii din regiune plantate cu viță nobilă, din belșug stropită cu piatră vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În stilul maestrului, mai exact, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
E timpul să-ți vezi și tu dosarul, iubitule, sper că ai o lanternă potrivită pentru bezna În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]