KorAP: Find »[drukola/base=poșetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

e o culoare frumoasă. Dragoste fierbinte. Așa se numește culoarea. — Da ... — Oricum, toate fetele își fac unghiile. Ce Dumnezeu. Îmi fac unghiile încă din clasa a șaptea. În plus, acum am absolvit. — Oh, ai absolvit? — Da. Anul trecut. Își deschisese poșeta și căuta prin ea. Pe lângă ruj, cheile de mașină, un iPod și cutiuțe cu farduri, Brad observă două joint-uri înfășurate în plastic și un șir de prezervative colorate, care foșneau, când le împingea dintr-o parte în alta. Brad își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de polimeri. Totodată, ei au crescut bucăți de carne din celulele unui miel nenăscut. Și au creat ceea ce au numit „piele animală fără victime“. E vorba de o piele care fusese cultivată artificial în laborator și era bună pentru pantofi, poșete, curele și alte articole din piele - probabil avându-se în vedere robusta piață vegetariană. Mai multe companii de aparatură auditivă au început tratative cu MIT pentru cumpărarea tehnologiei lor de producere de urechi. Conform spuselor geneticianului Zack Rabi: „Pe măsură ce populația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cameră web, masturbându-se pentru bani. Oricum, ceea ce contează acum sunt nepotrivirile din povestea ei. Dacă te uiți la camera video de securitate, spuse puștiul, apăsând o altă tastă, vei vedea că stă cu spatele la cameră cât timp așteaptă liftul, își deschide poșeta și își atinge fața. Credem că își pune picături în ochi, sau ceva iritant. Când se urcă în lift, o clipă mai târziu, se vede că plânge. Dar observă ... o presupusă victimă a unui viol, care plânge în lift, aparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
comercial al lui BioGen este o linie de celule, linia Burnet, pe care compania a cumpărat-o de la UCLA. Linia de celule produce citochine, importante pentru tratamentul cancerului. — Mda ... — Contaminarea acestor linii de celule ar fi un dezastru. Căută în poșetă și scoase o sticluță mică de plastic, o marcă binecunoscută de picături de ochi. Sticluța conținea un lichid transparent. Deșurubă capacul și puse o singură picătură de lichid pe vârful fiecărui deget de la cealaltă mână. — Ai înțeles? — Da. — O picătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
luă sticla și o răsuci în mână. — Îți dai seama că au și un depozit în altă parte, pentru linia aceea celulară, spuse el. — Tu fă ce-ți cere unchiul tău, zise ea. Lasă restul în seama lui. Își închise poșeta și adăugă: — Încă ceva. Nu îl suna și nu îl contacta pe unchiul tău în această problemă și nici în altele. Vrea să nu existe înregistrat nici un contact cu tine. Clar? — Clar. — Baftă. Și îți mulțumesc, în numele unchiului tău. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
drumul. Din nas îi țâșnea sânge. Alex o prinse pe Casey de braț și o împinse în față, peste bărbatul solid. Acesta se feri cu grație, iar Casey căzu pe ciment și se rostogoli, urlând de durere. Alex căută în poșetă. — Înapoi, îl avertiză ea. — Nu vă facem nici un rău, doamnă Burnet, spuse bărbatul. Era cam cu un cap și jumătate mai înalt decât ea, solid și musculos. Chiar în clipa în care întindea mâna să o prindă, Alex apăsă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ești complice. Ți-a spus că sunt avocat? — Nu, doar a ... — Ei bine, sunt. Iar tu ești complice la încălcarea unui ordin al tribunalului, de către el. Asta te face să fii complice. Încălcarea intimității și hărțuire. Scoase un carnețel din poșetă. — Deci, te numești ... Se uită la ecusonul cu nume și începu să scrie. — Nu vreau necazuri, doamnă ... — Atunci, dă-mi foaia aceea de hârtie pe care ai notat numărul mașinii și ar fi bine să-i spui că nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

o teamă crescândă din partea tuturor În afară de Armanoush. Au pus-o să Încerce mai multe rochii și să defileze Îmbrăcată așa prin fața lor, până când au ajuns la o decizie unanimă: rochia turcoaz. Ținuta a fost completată cu niște cercei asortați, o poșetă purpurie cu mărgele, despre care mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și un cardigan albastru Închis și foarte pufos, În eventualitatea că s-ar fi făcut frig. Acesta era alt lucru În privința căruia Armanoush știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
i s-a tradus Întrebarea, Armanoush a răspuns: — Genocidul. — Nu cred că asta se potrivește cu tiparul tău. Asya i-a zâmbit mătușă-sii trecând peste traducere. În clipa aceea mătușa Zeliha și-a făcut apariția În bucătărie Înarmată cu poșeta. — Ei bine, pasagerii pentru aeroport, e timpul să plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

să pară un vis frumos, sclipitor și imaculat. Taxiul părăsi autostrada aglomerată prin ieșirea dinspre Canal Street și dispăru În pădurea cenușie de zgârie-nori. „Orașul pare așa de Întunecat!“ Își spuse Kitty Roman, uitându-se pe geam. Își luă din poșetă un colier ce părea scump și Îl Întrebă pe șofer: — Fiți amabil, de unde se aprinde lumina? — De deasupra geamului, domnișoară, răspunse șoferul, cu un puternic accent oriental. Kitty aprinse o lumină slabă și Își puse colierul. Apoi scoase din geantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune la loc În poșetă. — Soții noștri sînt la o convenție, explică ea celor doi domni. — Ah, da, convenția. În oraș se desfășoară trei convenții În momentul de față. Dentiști, geografi și cardiologi. La care din ele? În ultimele trei zile, Ivan a tot cărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
treaba. Banii devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit, actele de identitate, PDA-urile, mobilele, pagerele și cheile, toate dispărute. Toți se simt mai ușori. Se foiesc pe scaune, fără să-și dea seama că au fost buzunăriți. Voci din mulțime: „Dar valoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

ziarele gratuite sunt reclame expandate, că nu au nici o legătură cu jurnalismul. Ralph o bătu liniștitor pe mână. Probabil că ai dreptate. Să sperăm. Fran era deja pe picior de plecare când își aminti de sticla de whisky ascunsă în poșetă. Ar trebui să i-o dea înainte să se întoarcă maică-sa. Era Macallan, marca preferată a tatălui ei. I-o întinse făcându-i complice cu ochiul. Ia doar o gură acum pentru că altfel mama o să te miroasă imediat. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lui Dumnezeu! Ce s-a întâmplat? — Cred că o să vomit. Nu mai aveau timp să tragă pe dreapta sau să deschidă fereastra. Jack dădu dovadă de prezența de spirit care îl făcuse să ajungă în fruntea echipei de la Express. Înșfăcă poșeta lui Fran, răsturnă tot ce era în ea pe podea, fără nici un fel de fasoane, și i-o ținu dinainte. Fran, prea recunoscătoare pentru a mai observa altceva în afară de faptul că apăruse o soluție la problema ei, o folosi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și i-o ținu dinainte. Fran, prea recunoscătoare pentru a mai observa altceva în afară de faptul că apăruse o soluție la problema ei, o folosi cum se cuvenea și apoi, imediat, își pierdu cunoștința Jack opri mașina lângă bordură și aruncă poșeta pe bancheta din spate. Apoi se uită lung la Fran, cu tandrețe și exasperare. — Așadar, preafrumoasă Francesca, ce naiba mă fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i așa? Fran ignoră nota tăioasă din vocea lui și se uită după poșeta ei. Era unul din momentele în care trebuia să dispară rapid și îi veni să-și dea palme c-o pierduse tocmai acum. Îi amintea de faptul că la șaptesprezece ani, când îi dăduse papucii în public prietenului ei pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
trebuise, în mod umilitor, să se târască de-a bușilea prin camera unde avea loc petrecerea, într-un întuneric beznă, căutându-și geanta. — Mi-ai văzut, întrebă, ocolindu-i privirea, temându-se de ce ar fi putut descoperi acolo, din întâmplare poșeta? Spre surprinderea ei, Jack izbucni în râs și dispăru pentru o clipă. — Era în uscător, zise el, întinzându-i-o. — Ce naiba căuta acolo? — Ai vomitat în mașină și ăsta a fost singurul lucru pe care am putut să ți-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
repeadă la baie. În timp ce vărsa restul de vin, suc de portocale și coniac spaniol ordinar în vasul de toaletă, un gând i se înfiripă în minte. Era singură din nou. Nu mai avea pe nimeni care să-i întindă o poșetă. De data asta se depășise pe sine. Să pierzi un iubit putea părea o dovadă de neglijență, dar să pierzi doi vădea un talent înnăscut. Capitolul 9 — Îmi pare foarte rău, tată, zise Ben strecurându-se din nou în bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
se întâmplase și că nici n-avea să afle vreodată. — De fapt am vomitat în mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-a golit poșeta și mi-a întins-o pe post de pungă în care să vărs. Stevie hohoti. — Îmi place! Băiatul ăsta are stil! Cunoscând-o foarte bine pe Fran și ținând extrem de mult la ea, Stevie își dădu seama destul de limpede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându-mi poșeta când mi s-a făcut rău a fost cea care m-a cucerit. Se pare că nu-mi pot scoate scena asta din minte. Henrietta oftă adânc. — Du-te atunci. Deși trebuie să spun că gusturile tale în materie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

cu părere de rău din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de rău din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei. — Doamnă, spuse plină de speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate aduce acasă. Vorbea cu o voce subțire, dar hotărâtă. Neașteptat de hotărâtă. Kevin răsuflă uimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Beretta și pensie alimentară. De la ceilalți colegi nu Învăța nimic. O rodea curiozitatea să afle ce Însemnau acele cuvinte. Mai ales: anticoncepțional - avea o sonoritate incitantă. An-ti-con-cep-ți-o-nal, anticoncepțional. La ce folosește? Kevin spune că mama lui Își ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu trebuie să cumperi tu, smochingul e un cadou din partea Camillei. Îl Împinse În cabină și, deoarece Kevin se cam Întindea cu treaba, Începu să-i descheie ea haina. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]