1,760 matches
-
cineva, făcînd negoț cu vite, are mulțime de cumpărători și-și vinde foarte bine marfa. Cînd merge cineva la tîrg și duce ceva de vînzare, aruncă gospodina după dînsul din pragul casei pîne și sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o afumi în Vinerea Paștelui cu colivă furată. Poamă Vara, cînd încep să se coacă poamele, să nu mănînce cineva pînă mai întîi nu împarte, ca să mănînce morții și apoi viii. Pod Cînd pocnește podul în colț, atunci nu-i bine. Pom Sara, înspre Ajunul Crăciunului, femeia cînd face aluatul pentru turte, așa, cu mînile ciucură* de aluat, se duce în grădină pe la fiecare soi de pom, însoțită de bărbatul său, care ține în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
răsărind, va avea mult tăciune. în ziua de Bobotează, să botezi cu agheasmă sămînța ce trebuie s-o sameni. Se crede că nu este bine a da cuiva oareșicare sămînță, fiindcă la cel ce dă rodește mai mică. Sicriu Cînd pocnește sicriul, nu-i bine. Sită Să nu pui sita pe cap, că faci chelbe*. Sita să nu o lași să doarmă prin sat. De împrumuți ciurul sau sita sara prin sat, s-o acoperi cu pestelca sau altăceva, că-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că dacă are cineva urcior la ochi și voiește să se vindece curînd, apoi trebuie să fure de undeva cîteva fire de orz și apoi să le arunce în foc, și să alerge afară împrejurul casei, ca să nu audă cum pocnește orzul în foc. Să nu te uiți la cel ce „se duce afară“, că faci urcior. Dacă dai ori iei ceva de la cineva pe fereastră, faci urcior. Urcioarele de la ochi sînt cauzate de mușcătura painjănului; ele se vindecă tăindu-le
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
note proaste și a rămas repetent. Și tot atunci a început să se impună printre fraierii de la școală. Cînd ajungea într-un nou colectiv, se lua de ăia care păreau mai puternici și-i speria. Cu vorbe, pînă acum nu pocnise pe nimeni. Nu avusese ocazia, nu că n-ar fi putut. Uneori îi lua de guler și-i scutura. Era micuț de statură și unii păreau uriași pe lîngă el, cu toate că erau cu un an sau doi mai mici, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-i îngăduia să se aventureze singur în mijlocul valurilor, de teama primejdiilor. Tata îl învățase să înoate. La început cu colacul. Un colac colorat, care i-a zgîriat pielea și l-a iritat, cînd băiatul a crescut. Prima dată mai mult pocnea apa cu palmele și tălpile. Apoi s-a prins că trebuie să tragă de apă pentru a înainta, dînd din picioare ca să-i stropească pe toți cei din jur. Cînd tata a decis că a sosit momentul ca fiul să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! Ochilă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș/ peste străzile orașului/ ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului prezidențial din regimul comunist, ajunse la un stadiu anistoric ("au rămas/ Odiosul și Sinistra sa.// Ody și Siny/ sunt două personaje
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndoielile și spaimele ei, apoi rătăcirile, suferințele, suma ireductibilă a ranchiu nilor sale, frustrările, umilințele îndurate ca urmare a unor tradiții ce nu menajează deloc femeile. Finalul nu intră în tiparele romanești occidentale ; bărbatul se trezește subit din comă și "pocnește", ca o syngué sabour, înșfăcîndu-și nevasta și sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a autorului resemnat și pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu creator, obnubilat de responsabilitatea sa de a da viață sau moarte personajului care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însăși moare moartea nu are gânduri și nici splendoare moartea nu are ovare nici uter nici obiecte fetale pielițele ei roase de dinți de femeie zboară prin aer ca niște baloane suflate de copii scotocind după îngeri de săpun care pocnesc. dolce far niente purpurie lâncezesc pe blănuri carnea ta e foarte departe nici cu vreo cange nu te-aș putea apuca de pielițe inima ta e mai aproape dar ea bate doar laolaltă cu surioara moarte mereu purpurie mă gândesc
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
și gurile de secure ale Scripetelui, mușcând din cerul albastru". Interstițiul de expectativă aproape lirică este pulverizat de violența invaziei, introdusă abrupt în tablou: "În această pace adâncă, în această fântână dintre munți, plină de chipul și de aleanul soarelui, pocni strigătul deznădăjduit: "Fugiți! fugiți! vin turcii!..."". Teribila veste se materializează subit și implacabil: "Numaidecât niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Noi cu plugu am plecat Am plecat să colindăm Și o veste ca să dăm Nea venit zi cu soare Și e mare sărbătoare An nou plin cu libertate Vă urăm sănătate, Cu toți să ne unim Și din Bice să pocnim Mai îndemnați la Boi Înco Roată măi Flăcăi (Hăi, hăi) Dumnezeu nea ajutat De ciocoi noi am scăpat Avem țară liberă Speculanții tremură, Țara noastră ca un rai E condusă de un crai Frumos de pe plai Regele Mihai Ce ia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau Și torc în rând cu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
rotund lung cam de doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un pârâu cu apă liniștită. Era acolo și un pod din lemn. Scoteam de sub pod nămol și făceam „pocnitori”, un fel de căni fără toartă pe care, dacă le izbeai cu gura în jos de ceva tare, lemn sau piatră, pocneau, spre bucuria mea. Dincolo de drumul care ducea în dreapta la Regimentul 8 grăniceri, unde era ofițer fratele meu mai mare, Didi, se afla un șes plin de șanțuri, foste tranșeie din timpul războiului. Unele știoalne erau mai mari și destul de adânci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu venea niciodată cu noi, poate de frică. Adunasem multe artificii, care erau ca macaroanele, cu gaură sau plate, ca tăițeii de casă. Erau pregătite pentru a le pune a doua zi pe șinele de tramvai. Tramvaiul le călca și pocneau tare frumos. Vatmanii le vedeau pe șine, dar știind că nu sunt periculoase, nu le dădeau importanță. Aceste artificii și ardeau frumos, cu flacără albă, roșie, galbenă, albastră. Știu că se făcuse seara și începeam să mergem pe la casele noastre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de sub pod și făceam „pocnitori”. Tocmai ridicasem mâna cu o pocnitoare, s-o izbesc de pământ când un puști răsărise lângă mine și mă întrebă direct: - Ai pus „lipitura”? - Unde? - Pe fundul pocnitorii, ca atunci când o izbești de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe o bucățică de nămol, subție fundul pocnitorii, o lipi acolo și când o izbi de pământ, a pocnit foarte tare și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de pământ să pocnească mai tare și să sară țandăra în sus. - Nu. - Uite așa. Îmi luă din mână „pocnitoarea” și scuipând pe o bucățică de nămol, subție fundul pocnitorii, o lipi acolo și când o izbi de pământ, a pocnit foarte tare și țandăra sări în sus. Bucuria mea n-a fost mică. Mai învățasem ceva. - Știi „țurca”? l-am întrebat. - Da, dar tu cum o știi? Atunci am luat din curte o bucățică de lemn și am scos briceagul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era de rău pentru neata. - Da, așa e, am avut baftă. - Uite aici, cuțitul, e curat acum, uite și geanta neatale, nu lipsește nimic. De-un singur lucru îmi pare rău... - Spune, ce-ți stă pe suflet? - Că te-am pocnit cu parul în cap atunci când l-am croit pe lupul acela care zbura prin aer spre neata. - Bădie, orice rău este spre bine, dacă nu m-ai fi pocnit, n-ai fi nimerit nici lupul, așa că totu-i în regulă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pare rău... - Spune, ce-ți stă pe suflet? - Că te-am pocnit cu parul în cap atunci când l-am croit pe lupul acela care zbura prin aer spre neata. - Bădie, orice rău este spre bine, dacă nu m-ai fi pocnit, n-ai fi nimerit nici lupul, așa că totu-i în regulă. - Da, dar, vezi neata, e bine ca atunci când faci un bine cuiva, să i-l faci de-antregul, așa scrie la cartea sfântă. - Omule, suflet ales, totu-i bine când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ape repezi curg Si vuiet dau in cale Iar plopi in umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moaraAcolo, mama, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioara. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre amestecând Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete stau Si torc in rând
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]