7,468 matches
-
provocând-o continuu pe autoarea care răspunde sincer, nesfiindu-se să facă mărturisiri incomode cu aceeași plăcere și voluptate cu care scrie, citește, vorbește dar mai ales trăiește. În cele 9 capitole, Nora Iuga se lasă descoperită cu tandrețe, parcă. Poeta își memorează nostalgic începuturile - generosul Miron Radu Paraschivescu, lansând-o și primind-o în grupul Oniricilor - recunoaște că în creație se bizuie mai mult pe instinct, iar spontaneitatea îi filtrează lecturile. (Apropo de instinct, discutând zilele trecute cu ea, regreta
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
insist, Nora trebuie citită, nu explicată; cu un singur vers vă incit, cel ce atinge trecerea timpului: Uite cum zboară zdrențe negre la orizont, nu cumva arde timpul?). Cartea-interviu are viață și prin didascalii. Interesant mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și eu parantezele mele în tot ce v-
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
stridentă și înfricoșătoare: „Secolul nostru este secolul trecut, / Noi suntem propria noastră istorie, / Ce stranie senzație a destinului încheiat / Pe când continuăm să fim!”, dar care își pierde acutele și foșnește mătăsos tocmai fiindcă omenescul cu fețele sale destinale uimește încă, poeta nu și-a pierdut arta mirării și nici știința de a spune laconic adevăruri despre trecerea omului. Nu e doar înțelepciunea din urmă a ființei rostitoare, ci și extenuarea grea, catifelată a simțurilor pe care doar cuvintele le mai pot
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Călăuză în lumea cărților”, unde, pe lângă recenzia obișnuită, ne recomandă ce cărți să cumpărăm și ce cărți să nu cumpărăm și ne istorisește o savuroasă întâmplare în care personaj principal este Geo Dumitrescu. Acesta a primit versuri de la o tânără poetă, Ioana Matei, a publicat-o la „Poșta redacției” și, când a întâlnit-o la redacție, a avut surpriza să constate că sub promițătorul pseudonim feminin se ascundea nimeni altul decât însuși Alex Ștefănescu, pe atunci student și autor de versuri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
un fel de învățământ la distanță de azi) și se afla în pragul examenului de licență. Mi-a spus de la început că are de gând să scrie o teză despre Maria Cunțan. Opțiunea m-a surprins. Cine mai vorbea despre poeta pe care o publicase Iorga în „Sămănătorul” la începutul secolului? Și ce se putea scrie despre poezia ei șaptezeci de ani mai târziu într-o teză de licență? Maiorul avea însă planul lui: nu-l interesa poezia, ceea ce mi-a
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
la începutul secolului? Și ce se putea scrie despre poezia ei șaptezeci de ani mai târziu într-o teză de licență? Maiorul avea însă planul lui: nu-l interesa poezia, ceea ce mi-a luat o greutate de pe inimă, ci viața poetei. Era sibian ca și Maria Cunțan și, cu “metodele noastre specifice”, după spusele lui însuși, aflase despre viața poetei o mulțime de lucruri absolut necunoscute istoricilor literari. Îi găsise mormântul și chiar îl fotografiase, cum aveam să-mi dau seama
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
de licență? Maiorul avea însă planul lui: nu-l interesa poezia, ceea ce mi-a luat o greutate de pe inimă, ci viața poetei. Era sibian ca și Maria Cunțan și, cu “metodele noastre specifice”, după spusele lui însuși, aflase despre viața poetei o mulțime de lucruri absolut necunoscute istoricilor literari. Îi găsise mormântul și chiar îl fotografiase, cum aveam să-mi dau seama când mi-a adus lucrarea, care conținea în anexă un întreg album de familie. Ce motiv să fi invocat
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
apoi din vedere. După câțiva ani, cine trece pragul Catedrei de Literatură, unde mi-am ținut consultațiile în fiecare joi, vreme de decenii, cu excepția zilei de 20 decembrie 1989, când am avut alte urgențe? Maiorul. Devenit lt.colonel, grație unei poete. Și care îmi spune o poveste uluitoare. Cu oarecare timp în urmă aflase, probabil tot prin „metodele noastre specifice”, că o copie fidelă a tezei lui fusese susținută la un examen recent de licență de la Filologie. Întâmplarera făcuse ca în
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
am întrebat. Vreți să-l sun eu?” Maiorul a scos din servietă un volum, culegere de articole, și mi l-a arătat. Aparținea ministrului. În volum se afla un articol de trei sau patru pagini despre Maria Cunțan. Mot-à-mot, biografia poetei pusă la punct de maior. „Ce șanse are cuvântul meu contra cuvântului lui?”, m-a întrebat maiorul. „Are, i-am replicat, dacă adăugăm cuvântul lui Romul Munteanu și pe al meu”. Deși știam că nici Romul Munteanu, nici eu nu
Maiorul și poeta by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4428_a_5753]
-
atât de mulți și de buni, complăcându-se în captivitatea unui tipar stas, pe care receptarea critică, mai mult sau mai puțin obiectivă, îl consideră datorită unei inerții inexplicabile, singurul gir al valorii.” Parcă, totuși, teoria cu care se mândrește poeta seamănă puțin cu inventarea roții: căci fiecare scriitor autentic stă sub semnul acestui adevăr ce aparține tuturor - starea interioară își inventează, își dictează vocea, tipul de expresivitate verbală. Oricum, interviul se citește cu plăcere și confirmă ideea că Nora Iuga
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
metamorfotice, ce nu exclude explorarea propriei interiorități, autoscopia de tip psihanalitic (prin meditație tip Zen sau Yoga), amestecul de miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario Luzi, al poetei și eseistei Donatella Bisutti), frumusețea și spiritualitatea fără frontiere temporale sau confesionale ca exercițiu pur de supraviețuire. Arta poetică a mileniului trei, deocamdată in statu nascendi, cuprinde, chiar dacă indirect, o implicare inclusiv socială, religioasă sau politică, în sensul că poetul
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
roman arabe rattrapé par l’ideologie și se referă la ediția 2012 a decernării premiului cu pricina, care a fost pe jumătate ratată, ca urmare a unor presiuni politice exercitate asupra juriului. Premiul a fost înființat în 2008 de către o poetă și arabistă în scopul trezirii interesului criticii literare pentru romanul arab, tradus, de altfel, masiv de ani buni în franceză, dar nebăgat în seamă. Juriul a fost de la început format din scriitori și critici, unii membri ai Academiei, și sponsorizat
Când politica face jocurile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4539_a_5864]
-
sau celibatari, atrași, s-ar zice, de ideea de a deveni scriitori. După 1989, au apărut și la noi cursuri de creative writing. Un număr recent din revista clujeană „Steaua” conține o prezentare a unui asemenea curs ținut de o poetă și eseistă. Desigur, între timp, informația mea pe tema cu pricina s-a îmbogățit substanțial. Uimirea nu m-a părăsit totuși. Principalul motiv este că nu cred că poți învăța să scrii literatură. Poți învăța multe lucruri despre literatură și
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
dată erau invitați să nominalizeze, fiecare, câte un asemenea caz. Nu mai știu la cine m-am referit, nici la cine s-au referit ceilalți respondenți. Sigur e că nimeni nu se gândise s-o pomenească pe Angela Marinescu. Ceea ce poetei, atentă la tot ce se întâmplă în peisajul presei culturale, i s-a părut a fi o nedreptate în plus. Se considera, ea însăși, o victimă a conspirației tăcerii, conspirație cu atât mai tenace și mai insidioasă cu cât, iată
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima din București”), ea răspunde, aproape candid: „- Știu că Vadim Tudor a scris în „Săptămâna” lui că literatura română suferă” (p. 176). Pentru stilistica unei reviste ca „Săptămâna”, o atare remarcă e aproape aristocratică
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or, receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea Angelei Marinescu e departe de acest model ideal. Din nou
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna”, cam la opt luni după, m-am dus într-o biserică și m-am rugat așa: «Doamne-Dumnezeule, cu orice preț, cu orice preț trebuie să fiu mare poetă, cea mai mare poetă». Nu mai știu exact, dar ceva în genul ăsta am spus. Și-acum mi-e frică de ce-am spus, pentru că mi-e frică să nu se adeverească povestea cu prețul. Am debutat naiv, n-am
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna”, cam la opt luni după, m-am dus într-o biserică și m-am rugat așa: «Doamne-Dumnezeule, cu orice preț, cu orice preț trebuie să fiu mare poetă, cea mai mare poetă». Nu mai știu exact, dar ceva în genul ăsta am spus. Și-acum mi-e frică de ce-am spus, pentru că mi-e frică să nu se adeverească povestea cu prețul. Am debutat naiv, n-am avut experiență, eram studentă
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
mă învețe” (p. 173). Nu e singurul astfel de fragment, dar, dintre toate, mi se pare cel mai tulburător. Nu știu dacă prețul a fost deja plătit sau nu, dar rugăciunea în sine sună ca un vers dintr-o mare poetă. Dacă încă nu s-a scris despre ea suficient de cuprinzător sau suficient de tensionat, vina nu e numai a criticilor. Angela Marinescu și-a schimbat de atâtea ori în numai câteva decenii formula încât, pur și simplu, a deconcertat
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil / La change-office-ul vieții de apoi; / Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge / Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne / Târându-se în genunchi...“ Poeta constată, deplângând-o, robotizarea generației „pe role”, lipsită de acces la firesc și la sensurile mai înalte ale umanului: „Ei trec pe role / Cu căștile bubuind la urechi,/ Cu ochii fixați pe monitoare, / Fără să observe frunzele care cad,/ Ei
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
care cad,/ Ei trec pe role / Și peste ei trec rulând anotimpurile...“ Captivă a lumii contemporane în implacabilă degradare, captivă dar și complice printr-o decizie care nu este a sa ci a celui care poate să decidă pentru toți, poeta depășește marginile comune ale revoltei omenești, îndreptând reproșuri într-o direcție care-i poate aduce învinuirea de blasfemie: „Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ Totuși mai nevinovată decât tine, / Autorul acestei perfecțiuni fără milă, / Care ai hotărât totul / Și apoi m-
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
neobosită în haos,/ Înfășurând pe fusul văzduhului/ Miresme și nori. // În timp ce sufletul / Se obișnuiește cu pământul / Și respiră adânc.” Noua carte a Anei Blandiana, despodobită, expurgată, aproape, de metafore, se înscrie în șirul acelora care valorifică fondul dramatic al personalității poetei, atât de mult îndepărtată, astăzi, de spiritul jucăuș și ingenuu al primelor sale manifestări.
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
Poetul Vlahuță par a se amesteca momentul istoric al Unirii de la 1 Decembrie 1918 cu momentul încoronării din 1920; Regele din visul preotului nu este Ferdinand, ci Carol I, și nici Regina nu este Maria, ci Elisabeta (Carmen Silva, „augusta poetă”, cum o numește, întru indubitabilă identificare, autorul). Dincolo însă de aceaste inadvertențe scuzabile, la urma urmei, rămâne strania premoniție (fiindcă a vorbi de simple coincidențe mi se pare limitativ și nedrept) asupra unor evenimente care își vor găsi întruparea în
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]