9,079 matches
-
și sufletească de la Hristos - Dumnezeu, din aceasta, cinstite al nostru părinte, îți dăm știre domniei tale că a venit la noi Anton din Fruntești, cu cinstită carte domnească, ca să mergem cu oameni buni și să hotărâm Dunaveciorul, la Obârșia Dunavicorului Poiana Runcului și în gura Dunavicorului satul siliștea Dobromir; și să arătăm cu oameni buni și bătrâni, un drum care duce la Dunavăț, peste Dunavicior, la Răchiți (în textul slav Rachetova), între cele mai sus scrise sate. Noi am strâns oameni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dumnealui postelnicului pe lâng proprietatea dumnealui Filipeni statornicii lor stăpânire a trii stânjeni ci-i are dumnealui schimbu cu deosebite * 1584 (7092) iunie 25 Petre Voievod întărește lui Cozma Dunavățu și celor patru nepoți ai săi, partea de moșie din Poiana Filipenilor pe care o au de moștenire de la bunicul lor Filipaș. Suret Petre Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul șării Moldovei Adică au venit înaintea noastră Cozma Dunavățu cu nepoții lui Toader, Ștefan, Necoară și Marina, toți nepoții lui Filipaș
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cozma Dunavățu cu nepoții lui Toader, Ștefan, Necoară și Marina, toți nepoții lui Filipaș cu dresiile (sic) lor di cumpărătură ce-au avut ei de la moșul lor Filipaș, care, și el [o] are de la Ștefan 106 Voievod pe giumătate din poiană, unde au fost Coste călugărul, care este aproape de Runcul. și au cerșut (sic) osebită a noastră milă de întăritură pe acea parte de sus scrisă giumătate din poiană, unde au fost Cos[t]e călugărul, la stâlpu, în mijlocul satului ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care, și el [o] are de la Ștefan 106 Voievod pe giumătate din poiană, unde au fost Coste călugărul, care este aproape de Runcul. și au cerșut (sic) osebită a noastră milă de întăritură pe acea parte de sus scrisă giumătate din poiană, unde au fost Cos[t]e călugărul, la stâlpu, în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la dealu[l] Oțăleștilor și peste Dobrana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. și văzând domnia mea urice și drese ce au îi pe acea parte ce scrie mai sus pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie cu tot venitul ce scrie mai sus și de la noi, am făcut și am întărit a lor dreaptă ocină și baștină ca să fie lor de la noi ocină cu tot venitul neclintit, nici odinioară în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
domnitorului Moldovei, Ioan Nicolae Vv. care emite o carte domnească de volnicie pentru postelnicul Ioniță Roset ca să-și poată lua dijma de pe moșia Filipeni, pe Dunavăț: 119 „...să fie volnică cu cartea domniei mele de a-și lua (dijma) din poieni, din fânață, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi și din tot locul, cu tot venitul pe obiceiul rii.” Documentele de vânzare-cumpărare ulterioare anului 1692, când Anghelușa dă danie moșia sa Filipeni, lasă să se vadă că logofătul Pătrașcu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte populații, sub conducerea marelui rege care a fost Burebista (82-44 î.Hr.). Urmele acestor strămoși au fost descoperite și în Moldova, unde s-au descoperit mai multe așezări de tip dava (cetate), așa cum este cea de la Răcătău și de la Piroporidava (Poiana). Stăpânirea vremelnică a lui Burebista a sfârșit cu destrămarea statului, rămânând un centru în Munții Orăștiei, în jurul cetății regale Sarmizegetusa, unde, la sfârșitul secolului I d.Hr., a rezidat regele Decebal (86-106 d.Hr.). Transformarea unei părți din Dacia în provincie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământul disponibil pentru agricultură, nu și raportat la populație, care era rară, supus deseori jafurilor, prădăciunilor, dislocrii, capturării și vinderii ca sclavi pe piețele orientale. Se cultivau, în condițiile în care 70% din teritoriu era acoperit de păduri, terenurile libere, poienile, terasele joase ale apelor, puținele locuri obținute prin defrișare, în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu secolul al XVII-lea. Insecuritatea, datorată cetelor de migratori în căutare de pradă, determina societatea românească să-și schimbe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cazaci și, evident, armatele turcești care au atacat Moldova prima dată în 1420, în timpul lui Alexandru cel Bun. Vechea populație românească, organizată în obști sătești, valorifică potențialul economică al zonei, constând în principal din lemnul, fructele și vânatul pădurilor, vegetația poienilor, solurile libere de vegetație arboricolă, angajându-se într-o permanentă luptă cu pădurea, pentru a transforma în terenuri agricole, vii și livezi, solul acoperit de arbori seculari. Pădurea era defrișată cu toporul, după care fie că rădăcinile erau lăsate să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bază, toți aveau drept la moșia indiviză. Un alt procedeu de obținere a suprafețelor necesare gospodăriei țărănești consta în „inelarea” copacilor, îndepărtarea cojii care ducea la uscarea pădurii, formându-se o „secătură”. Operațiunea de „runcuire”, de defrișare și obținerea unor poiene, avea un caracter permanent, deoarece pământul obținut era cultivat trei ani, după care se defrișa în continuare, sau în altă parte, fără să se depășească hotarul obștii. Treptat, odată cu creșterea populației, hotarul obștii a fost curățat de pădurea care prisosea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
e vorba de obârșia, începutul Dunavățului, adică Mărăști, însă s-ar putea să fie și Obârșia Berheciului) l-au pârât la domnie (domn era Alexandru Lăpușneanu) pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde a fost Coste Călugărul. Despre sat și biserică vorbește un document din 1605, în care Anton din Fruntești cere să se hotărască (să se stabilească hotarul!) Dunaviciorul. Apoi, în 1616, un document de la Radu Vodă vorbește de popa Simion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Fruntești, pentru cei din Lunca, iar satul vechi Fruntești își însura flăcăii sau își măritau fetele între ei, în sat, în cele patru coturi diferite (Oprișeni, Cornițești, Bârgești și Rusești) sau în satele răzeșești din jur, Oncești, Oțelești, Mărăști, Poieni; acum nu se mai ține seama de vechea situație socială.Cei din sat se cunoșteau de mici, copilăriseră împreună, împreună au mersă la coală, dacă au mers, tot împreună au mersă la horă, la șezători și clăci. Fetele erau scoase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
172. 39 Simion Florea Marian, Nunta la români, București, 1910. 40 Idem, Sărbătorile la români, studiu etnografic, Editura Fundației Culturale Române, 1994. Idem, Hore și chiuituri din Bucovina, București, 1910. 41 Mărturisitorul nostru, Ionel Ciuchi, și-a luat soție din Poieni, iar un Ignătescu din Lunca „s-a măritat” la Fruntești, lângă Școală. Tot în Fruntești am găsit o nevast adusă din Slobozia - Filipeni. 42 Veche unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu circa 10 litri (Dicționar al limbii române contemporane
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
totdeauna!, altfel, n-aș fi putut fi artist... Maestrul strânge volanul cu mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mine) Ca să-i cânt din când în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: - Enigel, Enigel,Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și toarnă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CALUL HAIDUCULUI (BALADA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului C A L U L H A I D U C U L U I În poiană la Bejanu, Unde paște Marin calu’ Spre fântână vine-o mândră, Și în zare mi se uită, Pe sub poala Gruiului - Fata pădurarului. Prin pajiște, ea îmi trece, Vine să ia apă rece; Calcă iarba, n-o atinge - Ca o căprioară
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
venit să admire suflul păsării Phoenix, am să-i povestesc, într-o zi de sâmbătă, cum se certau notele pe melodii vechi, anonime și foșneau în dansul secret al recunoașterii de sine. Dar până atunci, ajută-mă să-mi regăsesc poienile unde a dispărut lanul cu vrăbii... Referință Bibliografică: Într-un lan de vrăbii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRADIȚII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Țăranii noștri mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
aglomerată. Bineînțeles, sunt personaje care nu agreează acest stil, însă nu ne proptim în ele. Povestea împărțită narează pe mai multe fronturi, dar unul e de bază ... comentariul povestitorului propriu zis. Dialogul la coada măturii, pe punți, peste ape, prin poieni este spumos, bogat, imaginativ, e mai bun decât găsești în multe bodegi de lux (pentru mine etalonul suprem unde se duc, seduc, multe idei savante demne de premii în natură) ... la cât mă duce pe mine capul e perfect. Dar
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
Nu rata nici o ocazie. Cum îi plăcea de câte un flăcău, cum se lăsa plecată în lumea simțurilor plăcerilor trupești. Chiar dacă acum era majoră, prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului spre munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
plăcerilor trupești. Chiar dacă acum era majoră, prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului spre munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]