2,793 matches
-
mie Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot. Pe urmă, ne așezăm amîndouă. E prima dată cînd simt răceală din partea Lindei. După ce m-a Îmbrățișat la sosire, am presupus că ne vom relua de Îndată rolurile, dar ea menține o politețe rezervată, ceea ce mă nedumerește. Nu i-am mai văzut niciodată această față și Îmi dau seama că Îmbrățișarea nu Înseamnă că m-a iertat, că totul e În regulă și că fac iarăși parte din familia ei. Îmbrățișarea fusese menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prospături pentru a ține trează o carne înclinată mai curând spre lene. Iar femeile lor nu-i ajutau, mărginindu-se doar să li se ofere fără tragere de inimă. Ulterior mi-am dat seama cât de mult îi plăceau ei politețurile bărbaților: ochii i se aprindeau de plăcere și, uneori, replicile ei puteau fi considerate chiar îndrăznețe. În cele din urmă, două întâmplări m-au convins că problema era cu totul alta. Odată, aflându-ne noi în grădină și discutând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
experți îl împresoară, încercând să înțeleagă dacă e sănătos sau are nevoie de ceva îngrijiri. Că o vor face în chip profesionist, este de așteptat; că vor fi tot timpul dispuși să te asculte și să te urmărească cu o politețe care-ți merge la inimă, e peste așteptări; iată de ce mulțumesc directorului editorial al Editurii Piemme, Francesca Cristoffanini, Paolei Confalonieri, Laurei Casonato și întregii echipe de la sediul central din Milano. Francescăi Cristoffanini îi sunt recunoscător și pentru faptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca Andrei Ionescu să-i apară acolo, în carne și oase: rebela 2005: Poate că ai dreptate, ar trebui să ne cunoaștem mai bine. Știu sentimentul despre care vorbești și știu cât este de greu să rămâi între limitele unei politeți anchilozate, cum spui tu. Totuși, cuvintele tale m-au șocat și mi-au tăiat replica. aionescuacadem: Dar ai și plecat valvârtej, dacă ai mai fi stat puțin, ți-aș fi explicat. rebela 2005: Păi, cred și eu că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
căderea nopții, a zis Elifaz. Vine cu frații mei, cu servitorii și cu sclavii, patruzeci cu toții, și cu femeile. Mama e printre ele, a mai adăugat, făcând un gest înspre mamele mele, care i-au zâmbit și i-au întors politețea, deși cred că simțeau altceva. În timp ce Elifaz vorbea, fața tatălui meu era de nepătruns, ca o mască. În sufletul lui însă probabil plângea și blestema. Pentru că își vedea planurile năruite. El se gândise să ne împărțim, așa încât Esau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
treburile lui. Corturile noastre erau expuse și nici nu aveam pe unde să fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să se vadă nimic din toate aceste gânduri față de nepotul său. L-a cinstit cu aceeași politețe și i-a mulțumit pentru vești. L-a condus în propriul lui cort, l-a chemat să se așeze și să se odihnească și a cerut mâncare și băutură. Lea s-a dus să pună masa. Rahela i-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile pregăteau masa, Esau și Iacob au dispărut în cortul tatălui meu. Fiii lui Esau au ridicat corturile familiei, apoi s-au adunat și ei la intrarea în cortul lui Iacob, laolaltă cu fiii acestuia. Ruben și Elifaz au schimbat politețuri între ei despre turmele taților lor, comparând subtil numărul și starea de sănătate a celor două turme, măsurându-și reciproc priceperea într-ale pășunatului și talentul la câini. Elifaz și-a arătat mirarea că nici Ruben, nici vreunul dintre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne roagă să fim sinceri, să nu murdărim amintirea lui taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om era, cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându-se la caporal, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă! - Dar n-am băut decît o bere! Și el e cel care a sărit la mine! - Dar dumneata ești cel care l-a lovit. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi mutat la mine în bloc. Cum am să mă mai pot relaxa vreodată ? De ce a trebuit să aleagă tocmai clădirea asta ? În timp ce urcăm în tăcere, încep să mă simt din ce în ce mai inconfortabil. Oare ar trebui să încerc o conversație de politețe ? Ceva așa lejer, ca între vecini ? — Sunt cam pe la jumătatea dosarului pe care mi l-ați dat, spun într-un final. — Bine, spune scurt și încuviințează. Cred că ajunge cu nimicurile. Ar trebui să trec direct la chestia care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-a terminat ? — Ești din Londra, Samantha ? spune Eddie Geiger în timp ce urcăm scările. — Da. Și lucrezi undeva ? Știu că mă întreabă doar de politețe, însă preț de câteva clipe nu sunt în stare să-i răspund. Oare mai lucrez undeva ? — Am lucrat, spun într-un final. Sinceră să fiu... în acest moment nu prea știu care este situația. — Ce program de lucru ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cîte un „mmmm“ cînd și cînd. — Asta Îți place ? Îl aud iar. — Ți-am spus deja că da. — Francesca, te rog doar să fii sinceră cu mine, OK ? Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba nu mă crezi ? Brusc, sînt cuprinsă de remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
place ? Îl aud iar. — Ți-am spus deja că da. — Francesca, te rog doar să fii sinceră cu mine, OK ? Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba nu mă crezi ? Brusc, sînt cuprinsă de remușcări. E numai și numai vina mea. Nu e destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În Franța. Dar foarte puțini intelectuali francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această politețe deschisese o vână nouă pe care toți cei din lumea universitară o exploatau. Rakhmiel era tot ce doriți, numai candid nu. Eu cred că, În plan lateral, Își cultiva o mică grădină de sentimente frumoase, generoase. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această politețe deschisese o vână nouă pe care toți cei din lumea universitară o exploatau. Rakhmiel era tot ce doriți, numai candid nu. Eu cred că, În plan lateral, Își cultiva o mică grădină de sentimente frumoase, generoase. Spera, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-mi dați biletul...? CASIERUL: Vi-l dau... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci... dați-mi-l! CASIERUL: Imediat. (Nu se clintește de pe bancă; în schimb își amestecă zarurile sub ochii CĂLĂTORULUI și le aruncă pe bancă.) Vedeți? Sase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din politețe.): Văd. CASIERUL (Aruncând din nou zarurile.): Priviți. Din nou șase-sase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor admirativ.): Într-adevăr. CASIERUL (O nouă aruncare.): Iar... sase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți formidabil. CASIERUL: Încă o dată... șase-șase. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnule! Mă uimiți. Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Aurora? Nu ne-am auzit de mult. Mă bucur că ai sunat. ─ Așa e, am fost și sunt mereu prins cu treburi și de fapt nici acum nu pot spune că te-am chemat fără un interes, doar așa, de politețe. Asemenea politețe, precum știm, e un lucru cu totul și cu totul de prisos. Îmi închipui că vrei să mă întrebi ceva. Spune, cu ce te pot ajuta? Aurora, am un fel de necaz profesional. Tu ai auzit vreodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne-am auzit de mult. Mă bucur că ai sunat. ─ Așa e, am fost și sunt mereu prins cu treburi și de fapt nici acum nu pot spune că te-am chemat fără un interes, doar așa, de politețe. Asemenea politețe, precum știm, e un lucru cu totul și cu totul de prisos. Îmi închipui că vrei să mă întrebi ceva. Spune, cu ce te pot ajuta? Aurora, am un fel de necaz profesional. Tu ai auzit vreodată de sabia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că ați intuit de la distanța acea că eu am neclarități. Sunteți sigur de afirmație, sau doar politicos la seviciul dumneavoastră? Se mai întâmplă, uneori, spui o vorbă din politețe și nimerești chiar adevărul. - Nu, stimată doamnă, noi știm totul despre clienții noștri, respectiv, de-asta suntem doar aici. Doar ne uităm odată la ei și i-am cântărit. Care e cu morți, care cu vânzări, schimbări sau, respectiv, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe un ton vesel. Mă bucur să vă revăd. Sper că v-ați odihnit bine. Un ceai? Nu, mulțumesc, zise Philip Cantley, directorul artistic al teatrului, în timp ce Lurch se duse să oprească muzica, târșindu-și picioarele. Nu că acest gest de politețe ar fi fost necesar. Philip Cantley fusese actor aproape toată viața și avea o voce ascuțită ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu facem caz de asta, vă rog, spre binele vostru. Avem mult de recuperat și n-o să reușim dacă sărim unul la gâtul celuilalt. —Lăsați-o moartă, ca în Goa, strigă Matthew din celălalt capăt al sălii. Toată lumea zâmbi din politețe. —Dar, spuse Hazel pe un ton ezitant, care contrasta puternic cu pasiunea de care tocmai dăduse dovadă pe scenă. —Ce e? zise MM întorcându-se către ea. MM păru că se concentrează mai mult pe măsură ce Hazel deveni centrul atenției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fascinată, deși nu puteam să aud ce-și spuneau. Fisher și cu mine am făcut cafea și am tot mâncat din pachetul de Hob-Nobs. Mă întrebă distrat cum mergea decorul, iar eu i-am răspuns pe măsură, dar neutru; după politețurile astea, ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puteam s-o întreb dacă fusese un compliment. Zâmbind cu toată fața, mă așezai cât mai elegant posibil, așteptând să spună ce avea de spus. Eram sigură deja că ceva-ceva tot îmi va spune. Urmară câteva minute de conversație de politețe, timp în care am fost informată că Margery Pickett trecuse pe jos să vadă mobilul lui Puck, care era minunat, deși, a înțeles, desigur, că încă nu e terminat. Își exprimă speranța că nu m-a deranjat că aruncase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
muncă. — Tot ai zis să trec pe la tine pentru o cafea când am chef, zisei eu, băgând capul pe ușă. Pot să trec acum? Își ridică privirea, din spatele biroului. — Ah, Sam! Da, intră. Pun ibricul imediat. — Sigur? spusei eu din politețe. Eram deja în mijlocul camerei, pe punctul de a mă așeza într-un fotoliu, cu ochii pe cutia cu biscuiți. Da, e bine. Chiar aveam nevoie de o pauză. Și voiam să te întreb despre toată această oribilă... - făcu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]