1,615 matches
-
imite accentul unui american sau al unui englez. De asemenea, imaginați-vă că indiferent de cât de nepoliticoasă, nemulțumită, iritată sau răstită ar fi vocea de la celălalt capăt al liniei telefonice, tinerii indieni despre care vorbeam sunt Întotdeauna dezarmant de politicoși. Operatoarea: „Bună ziua, aș putea să vorbesc cu ...?“. (Cel de la capătul celălalt tocmai i-a trântit telefonul În nas.) Operatorul: „Departamentul comercial, mă numesc Jerry, cu ce vă pot fi de folos?“. (Operatorii indieni Își aleg singuri nume vestice. Ideea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Iorga i-a povestit lui Șeicaru cît de oripilat s-a simțit atunci cînd, ajutînd-o pe o tînără să coboare dintr-un pom, a descoperit că aceasta nu purta nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile soției unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumusețea femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Titulescu și-a supraestimat capacitatea de a rezolva problema Spaniei. Mussolini declanșase între timp un război de jefuire și cucerire a Etiopiei. Ar fi interesant să urmărim evoluția poziției lui Iorga naționalistul și anticolonialistul, care adoptase la început o atitudine politicoasă, dar lipsită de echivoc împotriva ambițiilor italienilor. Așa cum explica el, tineretul italian e minunat, dar Iorga regreta fiecare picătură de sînge vărsată zadarnic în Etiopia, deoarece colonialismul era un lucru de domeniul trecutului. După invazia italiană, atunci cînd Ungaria s-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sau poate că o nerăbdare iritată, le tăiase parcă orice posibilitate de conversație, așa încât am căutat la repezeală ceva care să mențină cursul discuției. Hotărâsem să plec de îndată ce avea să ia sfârșit cel mai scurt cu putință schimb de replici politicoase. — Ce priveliște frumoasă aveți! — Da, nu-i așa? De fapt am luat casa de dragul priveliștii. — Casa mea dă spre stânci și spre mare. Totuși e confortabilă pentru înot. Înotați mult? — Nu. Ben nu poate să înoate. Îmi place fereastra asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tête-à-tête“ cu Ben. Ideea ei despre „pierderea prestigiului“ ar fi găsit într-adevăr un suport concret. I-am spus doar că Titus nu era pentru moment acasă și că avusesem câteva întâlniri neconcludente cu Hartley, în sat, și câteva discuții politicoase cu ea și cu soțul ei. Nu i-am comunicat nimic din sentimentele de spaimă și de primejdie pe care mi le stârnea situația. Din fericire, Rosina era prea amuzată ca să pună întrebări amănunțite. — Charles, fii uman. E timidă, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reguli interne privitoare la executarea serviciului de permanență. ... (2) În exercitarea atribuțiilor, personalul Gărzii financiare este obligat să-și facă cunoscută, în prealabil, calitatea, să prezinte legitimația de serviciu cu insignă de împuternicire. Este obligat să aibă o conduită demnă, politicoasa, civilizată față de cetățeni, fermă și intransigenta față de cei care încalcă legile țării. ... (3) Încălcarea oricărei obligații de serviciu atrage aplicarea de sancțiuni disciplinare, contravenționale sau penale, după caz. ... Articolul 26 Gardă financiară sprijină, prin mijloace și procedee de control specifice
REGULAMENT din 14 aprilie 1998 (*actualizat*) privind organizarea şi funcţionarea Gărzii financiare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142774_a_144103]
-
mele, adunate ca-ntr-o salba, sunt acele negre miele, care pasc iarbă albă. 106 Obiceiuri bune Soarele, cât e de soare, Obiceiuri bune are; Când în zori și-arată față Zice „Bună dimineață”. Pomii încă-s somnoroși, Dar răspund politicoși Plini de roua sclipitoare „Bună dimineață, soare!” Când trec norii din greșeală Peste-a soarelui beteala Spune: „Să ne scuzați, vă rog!” Și-o iau repede din loc. Iar atunci când ploaia cade Brazda semănata scalda, Grâul, după câte știm, Zice
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Indicația inițială dans le style et le mouvement d`un cakewalk (în stilul și mișcarea unui cake-walk) face o trimitere directă la tempoul lent al acestui dans, a cărui origine americană provine din muzica negrilor de pe plantații ce parodiau eleganța politicoasă a dansatorilor albi. Muzica de cake-walk reprezintă prin excelență o mișcare ritmică desfășurată într-un cadru metric de 2/4, în care sincoparea caracteristică se suprapune unor bătăi specifice marșului. Memoriile Margueritei Long atrag atenția asupra insistenței cu care compozitorul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românescă, București, 1976, p. 6 footnote> Romanul este epica unei psihologii masculine, de o extremă sensibilitate, alimentată mereu de prezența eternului feminin, în ipostaze succesive ale patimii, indiferenței, posesiunii, ipocriziei, simulării politicoase sau freneziei. Sandu este personajul- narator, omul matur, capabil de adorație, dornic de stabilitate și aflat într-un permanent provizorat al trăirilor interioare, datorită îndoielii, umilințelor, dorințelor și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel.” Sandu se îndrăgostește de o ființă colectivă, de un grup de trei muze: ”Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor - nu mergeam mai departe - ar fi o dovadă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
România literară și semnala fiecare povestioară a mea apărută. Și, foarte cinstit, de reacția lui mi-a fost cel mai mult frică. Prin urmare, nu m-am așteptat la o primire atât de generoasă din partea criticii, ci la cronicile obișnuite, politicoase, alb-negru, mai mult cenușii. Aveam apoi sentimentul că scriitura este „altceva”. Nu mai întâlnisem, cum ți-am spus, pe la noi acest mod de a scrie și chiar de a gândi. Am scris și destul de ușor, eram și intimidat de confruntarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
talent, ni se servesc veritabile cocktailuri marca Boris Vian, Raymond Queneau, Eugène Ionesco. Din ultimul, citez: "Ar trebui să nu glumesc. Ba da, trebuie să glumești. Se pot face glume amare, dulci, dezagreabile, agreabile, feroce, tandre, roze, negre, înspăimântătoare, liniștitoare, politicoase, neșlefuite, perverse, cinstite, bine simțite, rău mirositoare, calmante, exasperante, triste, vesele, sărate, fără sare, pipărate, mieroase, măgulitoare, acerbe, banale, originale, nesănătoase, salubre, îndrăznețe, pedante...etc" (Căutarea intermitentă). Un autor cu un discurs poetic natural, relaxant, jovial; un autor cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unui aspect, președintele va răspunde recomandărilor diferitelor agenții fie prin bifarea unei căsuțe într-un memorandum, fie prin convocarea unei întruniri a echipei sale pe probleme de securitate națională. Atunci este un moment prielnic pentru a căuta vinovații deoarece în spatele politicoaselor memorandumuri și al procedurilor legale se duce uneori o luptă înverșunată pentru a-l împinge pe președinte într-o direcție sau alta. Odată ce aspectele respective sunt luate în considerare, alianțe neoficiale își croiesc drum de-a lungul liniei agențiilor. Oficialii
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
să facă puțină dezordine pe rafturi, să ia câteva pungi ca să rămână spații goale, ca și cum un client s-ar fi servit de acolo. Abia atunci au avut și clienții curajul să se atingă de marfă. (Oamenii din Utah sunt extrem de politicoși, nu-i așa?) De fapt, angajații luau câte o pungă, deschizând-o și oferind-o celor care așteptau la rând, ca modalitate de a-i familiariza pe clienți cu pufuleții în formă de colăcei și cu aromă de brânză. Poate
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în general despre vechile excese de intoleranță al căror anacronism sărea în ochi, cum s-ar spune. Autorii anglo-saxoni, care în momentul acela mai investigau încă procesul fondării națiunilor Europei, aici nu mai beneficiau decît de un soi de reverență politicoasă ce se atribuie de obicei abnegației erudite a celor ce se consacră subiectelor căzute în desuetudine. Însă, de cînd naționalismul s-a reîncarnat brusc în lupta feroce a "clanurilor" bosniace, lucrurile s-au schimbat fulgerător. Pentru a răspunde perplexității unui
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
scris în 1903, „Liceu” n a intrat nici în Plumb, nici în Scîntei galbene, ci abia în Cu voi..., apărut în 1930, cînd, în contextul ascuțirii luptelor dintre generații, caracterizările sale au putut să pară nu numai adevărate, dar și politicoase, blajine. Negativiști, tinerii epocii vor formula altele mult mai „rele”. „în afară de unele excepțiuni putînd fi numărate pe degete - avea să scrie peste cîțiva ani Eugen Ionescu -, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre toate breslele o constituie, oricît pare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în acest caz, ca mai tîrziu (vezi mai încolo) Dumitru Sechelariu, controversatul primar al orașului Bacău, însă „răutatea” sa apropo de posibilitățile sexuale ale poetului și frivolitatea judecății sale de valoare erau episodice și deloc contagioase. Public, Al. Piru, om politicos, impecabil, și le-a reprimat întotdeauna, ceea ce alții, a căror vulgaritate e esențială n-au putut și nu vor putea în veci face. Uneori nu exclud că, dacă l-aș fi văzut pe Bacovia „în carne și oase” și pe deasupra
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nebun legat cu lanțuri de tron... neîndrăznind să se uite afară de frică să nu pățească același lucru de două ori. În mod clar, Ward nu a ezitat să sacrifice "calitatea". Acest lucru explică parțial de ce scrierile sale nu erau considerate "politicoase" și nici precursoare ale "literaturii înalte" care a apărut în secolul al XIX-lea. După cum ilustrează pasajul, Ward a acceptat banalul și cotidianul. Expertul în Ward Howard William Troyer, un expert al lucrărilor lui Ward, notează: "Unicitatea metodei lui Ward
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doar ocazional narativ. E adevărat că firele modelelor informativ și de "story" se împletesc adeseori cu ușurință, chiar și atunci când trag în direcții diferite. Însă această relație a început să se destrame în secolul al XVIII-lea, odată cu apariția eseului politicos al lui Addison pe de-o parte și a formelor narative ale lui Daniel Defoe pe de alta. Atunci când Addison scrie într-o formă narativă se complace în crearea unor personaje fictive cum ar fi Tom Folio și Ned Softly
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
își anunță la rândul său în 1711 intențiile descriptive și moralizatoare din Spectator: "Principalul scop al speculațiilor mele este de a alunga viciul și ignoranța de pe teritoriul Marii Britanii și mă voi strădui să cultiv printre noi o predilecție pentru scrierea politicoasă" (398). Această chemare spre o scriere politicoasă era de fapt o chemare slab deghizată către un stil literar elitist. Dacă Addison și Steele au un loc în jurnalismul literar narativ, îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intențiile descriptive și moralizatoare din Spectator: "Principalul scop al speculațiilor mele este de a alunga viciul și ignoranța de pe teritoriul Marii Britanii și mă voi strădui să cultiv printre noi o predilecție pentru scrierea politicoasă" (398). Această chemare spre o scriere politicoasă era de fapt o chemare slab deghizată către un stil literar elitist. Dacă Addison și Steele au un loc în jurnalismul literar narativ, îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în justificarea acestui schimb de perspectivă critică de la granița secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Primul a fost născocirea ideii de "literatură" superioară și transcedentală. Al doilea factor a fost controlul retoricii neoclasiciste, menținută ca bază a literaturii "politicoase" până când aceasta a fost uzurpată de ideea de literatură "superioară". Al treilea a fost urgența unei "penny press" în anii '30 ai secolului al XIX-lea. Al patrulea factor a fost o schimbare de conștiință în ceea ce privește legătura ei cu subiectul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de valori "universale", este o invenție a secolului al XIX-lea, având originea în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr, în cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea, literatura a rămas cam la același statut - scrisori omenoase sau politicoase. Acest lucru poate fi identificat în titlul unuia dintre cele mai studiate tratate despre retorica clasică - Lectures on Rhetoric and Belles-Lettres86 de Hugh Blair, scris în 1783. Mai mult decât atât, scrisorile delicate sau politicoase includeau cu siguranță jurnalismul din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
același statut - scrisori omenoase sau politicoase. Acest lucru poate fi identificat în titlul unuia dintre cele mai studiate tratate despre retorica clasică - Lectures on Rhetoric and Belles-Lettres86 de Hugh Blair, scris în 1783. Mai mult decât atât, scrisorile delicate sau politicoase includeau cu siguranță jurnalismul din acele timpuri, după cum arată retorica lui Blair într-o analiză demnă de admirat a jurnalismului, realizată de Joseph Addison (28). O schimbare foarte mică poate fi observată în cazul lui Samuel Johnson, care, în cartea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de o valoare nutrițională scăzută. Nu prea este de mirare că a existat o asemenea dușmănie între literatură și jurnalism. În consecință, până la mijlocul secolului, ideea unei literaturi superioare era aceea care presupunea atât înțelesul de odinioară - scrisori omenoase și politicoase - cât și un înțeles mai nou, care aspira la statutul solemn de artă și adevăr, din care jurnalismul va fi exclus în cele din urmă. Dovezi în acest sens pot fi găsite în Cyclopaedia of American Literature a fraților Duyckinck
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]