2,744 matches
-
Ion, "Românii din Dobrogea", în Românul, 22 septembrie 1878 și în Telegraful, 24 septembrie 1878. Ionescu de la Brad, Ion, Ghica, Ion, Bălcescu, Nicolae, "Românii din Dobrogea", în România Literară, nr. 2/2 ianuarie 1855. Iorga, Nicolae, "Documente. O condică de pomeni dobrogene în 1859", în Revista de istorie, București, 1925. Iorga, Nicolae, "Ce reprezentăm în Dobrogea", în Neamul Românesc, nr. 8-9, Tipografia Neamul Românesc, București, 1910. Iorga, Nicolae, "Drepturi naționale și politice ale românilor în Dobrogea", în Analele Dobrogei, an IV
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de atâta trai îmbelșugat, arhiepiscopul ne-a întâmpinat binevoitor la început, uitându-se plin de curiozitate la cei patru soli care tăceau mâlc cu chipurile lor bățoase, după cum e obiceiul japonezilor. Apoi le-a pus întrebările obișnuite despre Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Ginza sau la Kasumigaseki, așa că mă odihnesc. În ziua de 20 martie, soția mea s-a dus în orașul ei natal Hakodate. Tatăl ei murise. Cred că trecuseră o sută de zile și trebuia să facă un fel de pomană. Deci nu era acasă. Eu am plecat ca de obicei de acasă și la Tokio m-am urcat în metroul de pe linia Marunouchi. M-am urcat la al treilea vagon din față, același vagon în care mă urc atunci când cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
degrabă „tehnocrați“, decât „militari“. Cât am strâns acest material, mi-au arătat cât de greu este să-i intervievezi pe angajații din Guvern. Cu greu scoți ceva de la ei și anonimatul este foarte important. Pe scurt, îmi iroseam timpul de pomană. Pentru că atacul a avut loc în apropiere de Kasumigaseki, trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți, dar, din păcate, nu am putut intervieva nici una dintre aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze au fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu materialele pregătite! Se reiau ședințele de referate! - Iar ne adunăm să batem apa-n piuă dom’ doctor? Parcă nu demult se ajunsese la concluzia că informarea e obligația individuală a fiecăruia și n-are rost să pierdem timpul de pomană cu ședințe inutile! - N-am hotărât eu, așa că degeaba îmi spui mie. Dar dacă vrei să știi părerea mea, las-o mai moale și dă-te cu lumea dacă vrei să-ți fie bine! Știind că aveau să urmeze peste
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
uită cineva că pe cartea mea de muncă scrie o vechime în muncă de 46 de ani, opt luni și zece zile? Nicidecum. La mulți din cei fătați ieri, parcă înainte de termen, li se pare că statul îmi face mie pomană și un mare hatâr că nu mă trimite la eutanasiere. Acesta se pare că este drumul nostru spre Europa. Un drum din ce în ce mai presărat cu cadavre, un cortegiu sumbru de români cu popa în frunte cântând, Veșnica pomenire. Cine spunea că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din opoziție încearcă să demonstreze contrariul. Văzând cum alde Ponta, Antonescu & Voiculescu, umblau cu căciula în mână pe la porțile moldovenilor, poftindu-i ca la nuntă, să vină în Piața Unirii și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii în cele două orașe. Și asta a făcut-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ani. Cifrele scrise la începutul acestui articol sunt procentele alocate din PIB de către statele europene, în ale căror clinici năvălesc politicienii noștri când îi doare în fund, la coloană sau în cot. Sau li se apleacă de Crăciun de la pomana porcului cum a pățit-o proaspăta politiciană PDL, grăsunica Teo Trandafir care s-a dus ca să-i scoată purcelul înghițit cu tot cu mărul din gură, tocmai la Viena. Ion Iliescu s-a operat la Paris. La fel Viorel Hrebenciuc, la fel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă, și sare, și ulei ca să-și facă o salată iar la urmă m-a întrebat dacă nu am
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
săriturile, utilizează toate șireteniile. Și ochii lui minunați, mari, profunzi, bine deschiși, cu scântei în ei! Cu ce curiozitate ne privesc uneori, urmăresc toată ocupația noastră și, dacă mâncăm, cu toate că până acum nu-i dăm decât lapte, parcă cere de pomană. Nu sunt un om fericit, am spus. Din orice întîmplare, din orice lectură, găsesc prilejul să scot o interpretare funebră. Nici o bucurie nu rămâne nealterată de gândul destrămării fatale. Pe toți cei care reușesc să-și găsească un adevăr de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să tai frunză la câini... Mama voastră de nenorociți! Nu degeaba v-au lăsat femeile și au plecat În lumea largă să-și găsească norocul! Că nu de prea mult bine s-au dus ele acolo unde s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
viclenie. Generalul Gane, serbându-și ziua de naștere Într’un cadru festiv, se presupunea de fapt, prețurile vor fi și mai derizorii am putea spune chiar, totul era aproape gratis. Cunoscând acest amănunt, ofițerii de toate gradele se Îmbulzeau la pomană, unde se consuma băuturi din import iar preparatele culinare rivaliza În meșteșug cu Însăși bucătăria franceză și chiar, cu unele preparate exotice. Puțin mai lateral către fundul grădinei de vară În jurul unei mese În care belșugul produselor culinare dovedea măiestria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mei prieteni...” Așa precum se aștepta, Tony Pavone observă și cele patru sticle cu vermut fuseseră golite iar ce-i doi setilă, se tutuiau pupându-se, Încercând să-și mențină pozițiile pe verticală. Unul din ei zise. „Va-ți făcut pomană cu noi domn’inginer. Însă doar pe jumătate...! Pentruca pomana să fie deplină, am mai dori un repetir...! Ne simțim excelent și, dacă tot e pe gratis, daține să bem pe săturate, să vă ținem minte câte zile vom avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele patru sticle cu vermut fuseseră golite iar ce-i doi setilă, se tutuiau pupându-se, Încercând să-și mențină pozițiile pe verticală. Unul din ei zise. „Va-ți făcut pomană cu noi domn’inginer. Însă doar pe jumătate...! Pentruca pomana să fie deplină, am mai dori un repetir...! Ne simțim excelent și, dacă tot e pe gratis, daține să bem pe săturate, să vă ținem minte câte zile vom avea de trăit. Întradevăr, aveau să-l țină minte. La câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Crede că a venit ca s-o ia Înapoi. O temere care o flatează. Numai de-ar fi capabil să vină cu un asemenea scop. Dacă nu ar bate-o, sosirea lui ar rezolva multe probleme. Ne-ar face o pomană. Nu, nu cred că o vrea deloc. Nu Îi place că se dă drept catolică. Ăsta a fost pretextul lui. Deși a spus că s-a Înțeles bine cu Papa Pius la castelul Gandolfo. Iar acum că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
barcă și că, în sfârșit, aveau să plece din locul ăla. Era era gata de plecare încă din ziua precedentă, de când văzuse jinn-ul. Nu înțelegea de ce toată lumea petrecea atât timp vorbind, mâncând și pierzând vremea prin jurul cabanei. Barca stătea de pomană, trăgând către râu și-l chema la ea. Să mergem. Să mergem. Să mergem. Danny s-a îmbrăcat încântat, și-a pus în geantă Game Boy-ul și periuța de dinți. Apoi a văzut biletul lipit pe ușă. Suntem pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu se Întunecase. Camera era inundată și ea de o lumină lămîiatică. Doar hainele negre de doliu nu mergeau aici... parcă fuseseră luate dintr-un album de fotografii alb-negru. — În legătură cu jurnalul. Am Încercat să scot ceva de la el, dar de pomană. Cu cît Încercam să aflu mai multe, cu atît se Încăpățîna mai mult În a nu-mi spune nimic. — Jurnalul? Ce jurnal? — Jurnalul soțului, bineînțeles. Fratele dumitale urma să-l aducă azi aici. Aaa! Își văzu mai departe de berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întrebarea, da’ de ce fac filosofii atâta zgomot în jurul morții personale. Marea problemă cu care nu ne putem împăca e moartea celor care ne sunt relațional vitali. Moartea mea îi privește pe alții: să mă spele, să mă orândească, să facă pomană, să se împace că am dispărut sau să răsufle ușurați. Un cititor metafizicoid ar zice că textul acesta e o probă în plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu omoloaga noastră Sâmbătă a morților, care este mâine. Pare chiar o împietate. La noi, într-o astfel de zi, oamenii merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o astfel de zi, oamenii merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la un moment dat, s-a pus problema: morții nu ne lasă în pace? Let’s have fun! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Generală a O.N.U., la 14 decembrie 1974, prin Rezoluția 3314 (XXIX). În orice caz, nu am pretins avansarea ca azi, când, la 27-28 de ani, dacă nu ești consilier înseamnă că faci umbră... M.A.E.-ului de pomană! Că, ulterior, Rezoluția sus-menționată nu a fost folosită niciodată de Consiliul de Securitate al O.N.U., pentru a nu crea precedente de natură să conducă la condamnarea, în primul rând, a celor doi "mari incendiatori", asta e altă poveste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]