10,542 matches
-
și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul doi, s-a produs o inundație cu torenți și prăpăd, eforturile lui Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-o săvîrșise, lăsîndu-i pe adevărații ei făptași să dispară cu... obiectul ce-i interesa atîta - oricare ar fi fost acela. Avu grijă să nu pomenească numele lui Hilfe În relatarea sa, pe care era hotărît s-o expedieze prin poștă la Scotland Yard: nu poți ști niciodată ce idei năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se-ntîmplă și cu oamenii evlavioși: tot repetînd, zilnic, niște vorbe adesea goale, ajung să-și formeze, treptat, o deprindere, un soi de sediment depus fără știrea lor pe fundul sufletului - pînă cînd Într-o bună zi, spre mirarea lor, se pomenesc acționînd potrivit unor norme În care nu știau că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea să fi pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau În sens invers sub ochii lui - 49, 48, 47 - redîndu-i gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea. Johns nu cunoștea voluptate mai mare decît aceea de a da informații. Se lansă, așadar, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea. Johns nu cunoștea voluptate mai mare decît aceea de a da informații. Se lansă, așadar, Într-un discurs, În care pomeni chiar de Napoleon. — Cu alte cuvinte, e vorba de niște oameni aflați În solda inamicului? Întrebă Digby. Atunci, nu-i nimic nou! — Ba e ceva nou, ai să vezi! În ultimul război, asemenea oameni - cu excepția unor irlandezi cum era Casement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cît o masă de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine care visează. Digby coborî povîrnișul ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pernă... Ziarul The Times sugera că ar fi interesant să se facă o anchetă asupra originii acestor zvonuri calomnioase. Nu cumva inamicul Încerca prin astfel de zvonuri să submineze Încrederea În conducătorii noștri ereditari? După două-trei zile, presa nu mai pomenea nimic de acest incident. Ziarele acestea vechi de cîteva luni aveau ceva fascinant și În același timp Înfricoșător. Încetul cu Încetul, Digby trebuise să Învețe din nou o sumedenie de nume altădată familiare, dar pe fiecare pagină de ziar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Omulețul zîmbi și, după ce-și scoase degetele de sub coapse, prinse să le examineze. Apoi le vîrÎ la loc și spuse: — E foarte interesant ce ne spui dumneata, domnule Rowe... Vorbești de un asasinat, dar eu nici nu ți-am pomenit de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să fim cît se poate de corecți. Beavis, citește cu glas tare ce-a declarat pînă acum! Beavis Începu să citească, nervos, roșind ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din comun... N-ai nici un temei să te plîngi? — M-au tratat foarte bine. Da, firește, mă așteptam la asta. Vezi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog?... Totuși, nu te-a omorît! — Memoria mea mai are Încă atîtea goluri! — Unde anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scria: „Pe-aici nu vor trece!“, În loc să scrie: „Nu vom mai dormi niciodată În odaia și În casa asta!“. Rowe nu putea Înțelege suferința omenească pentru că uitase de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împunsătură a milei, care-i spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-am găsi măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sentimentul pe care-l are cineva cînd constată că ușa pe care o Împinge din răsputeri e deschisă. — Doarme, răspunse ea, dînd din cap. A avut o zi grea, de discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe nu era singur. În fața lui ședea o doamnă În vîrstă, pe care-o ajuta să desfășoare un ghem de lînă. MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ștergându-și mâinile unsuroase pe pantalonii salopetei argintii și întinzându-le orbește în aer la câțiva pași în fața sa, Vaughan o convinsese pe Helen să-i însoțească la Spitalul General din Northolt. Odată ce-am pornit la drum, m-am pomenit că trebuie să depun toate eforturile pentru a mă ține aproape de mașina lui Vaughan, Lincolnul prăfuit cu un far montat în spate. În timp ce Seagrave se bălăngănea în spate lângă Helen, Vaughan conducea cu viteză prin aerul serii, cu un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin cea mai puțin rea dintre toate societățile pe care le-a cunoscut istoria umanității [...]. Civilizația democratică nu realizează că urmărind himera fluturată în fața ochilor de un demon abil și imperceptibil, dar cel mai puternic dintre toți - apostazia - s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe cine a mânjit? Am primit vreo explicație despre cum a fost posibil ca o armată de lucrători SRI să fie implicată în acest sistem piramidal? Știm cum a fost posibil ca o puzderie de polițiști și magistrați să primească pomeni de la BANCOREX? Când mii de funcționari ai statului sunt complici și beneficiari ai unei hoții, și alte câteva mii, care ar putea să curețe cangrena, se fac și ei că plouă, asta nu se numește conspirație? Și când „toți acești
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1996. [...] Mixtura PRM-istă este, în continuare, formată din diletanți și profitori de duzină.” Stelian Tănase remarca faptul că: „PDSR se bucură de sprijinul unui electorat îmbătrânit, rural format din principalele categorii defavorizate.” Despre acest partid și liderul său voi pomeni mai târziu, când voi aminti de scandalurile în care a fost implicat în anul 2000. Silviu Brucan menționează în cartea sa „România în derivă” că: „Partidul Democrat și-a dat seama că social democratismul are sens numai într-o țară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]