1,619 matches
-
politician-cetățean drept una de tipul nobil-iobag. Nu se rezumă la un singur partid politic. Principalul ei exponent este, desigur, Partidul Social-Democrat, dar acțiunile Partidul Național Liberal din ultimul an sunt tipice stângii feudale, care încearcă să atragă „prostimea“ prin măsuri populiste: mărirea pensiilor, sporirea alocațiilor pentru copii, mărirea salariului minim, cu riscul de a spori galopant inflația și a îngreuna și mai mult traiul micilor întreprinzători - ceea ce s-a și îmtâmplat. În esență, stânga feudală își are sorgintea tot în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
s-au perpetuat după Revoluția din 1989 odată cu preluarea guvernării de către foștii activiști PCR și apoi prin „primenirea“ clasei politice cu categoria ciocoilor noi, după chipul și asemănarea celor vechi. În fine, tot în plan politic imediat există și stânga populistă, reprezentată de fostul Partid Democrat. Proamericană, proeuropeană, egalitaristă și cam volatilă doctrinar, combină caracteristici ale stângii feudale cu trăsături ale liberalismului clasic și ale doctrinei populare, fiindcă la noi se poate combina orice. Poate de aceea am combinat și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
grija față de popor. Culmea e că destui oameni, inclusiv intelectuali cu o autoclamată gândire europeană, apreciază acest tip de joc de imagine, considerând că „numai așa se pot rezolva lucrurile în țara asta, prin implicarea directă a politicienilor“. Vezi-Doamne, zbieretele populiste aruncate către lucrătorii șantierelor țării vor băga frica în toți cei care s-au obișnuit cu huzurul unor slujbe, cu tăiatul frunzelor la câini. Ultima ieșire de acest gen, a primarului sectorului 2 al Bucureștiului, Neculai Onțanu, altfel un politician
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dacă respectivii își făceau sau nu treaba. Observația este valabilă, bineînțeles, pentru toți politicienii care se simt stăpâni, și nu angajați ai noștri. Reacția firească ar fi să ne revoltăm, nu să ne bucurăm când ei coboară din limuzine și, populist, iau la trei-păzește vreun grup de muncitori de pe vreun șantier. Dar 17 ani de democrație se pare că ne sunt încă insuficienți. Cu un mental distorsionat de legendele cu Țepeș sau Cuza și obișnuiți vreme de jumătate de secol cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
altceva: faptul că "școala românească produce tâmpiți". O altă inepție, una mai mare, imensă, gogonată. Orice profesor din țara aceasta știe că există serioase probleme în învățământul românesc. Unii dintre ei au și soluții. Dar de aici până la declarațiile prezidențiale populiste, lipsite de orice întemeiere, este un pas pe care șeful statului n-are dreptul și nici îndreptățirea să-l facă. Înainte de toate, sistemul Bologna în care funcționează școala de filosofie românească are, pe lângă incontestabile avantaje, și mari carențe, neajunsuri. Unul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în principiu, un echilibru între precizia științifică sau juridică și ambiguitatea limbajului curent, a limbii comune, ca și între solemnitate și familiaritate"81. În epoca noastră, remarcăm evoluția limbajului politic spre informal, spre colocvial, spre simplificare excesivă, elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de artefacte apt să slujească intereselor omului politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oară cotidianul Magyar Nemzet, care, pe toată durata războiului, a afișat acele principii liberal- conservatoare care se situau în flagrantă opoziție cu Germania nazistă, dar și cu politica guvernării maghiare, deși întrucâtva mai ambiguu. În ziar scria multă lume, de la populistul Szabó Zoltán sau conservatorul Szegfű Gyula, până la rasistul Lendvai István și Devecseri Gábor, devenit mai târziu comunist. Nu e de mirare că tonul publicației a stârnit repede antipatia guvernului german și a autorității ungare de cenzură. În iulie 1940, Pethő
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
păstorului"), acțiunea sortită eșecului, după care au editat o revistă cu totul nouă în decembrie 1942, cu sprijinul membrilor aderenți, respectiv cu contribuția de 7 000 de pengő a baronului Kemény János. În timp ce revista se orienta în direcția unei mișcări populiste maghiare - ocolind capcana disputelor populiste- urbane -, ea a oferit spațiu pentru publicare și unor creatori care, după dispariția revistei Korunk, nu mai aveau posibilitate să publice, ca de pildă scriitorului proletar Nagy István. În revistă și-au făcut simțită prezența
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Principalele regimuri civil-militare apărute sunt regimurile birocratic-militare și corporative, exluse sau incluse. În ceea ce privește un al treilea model, statul "birocratic-autoritar" (O'Donnell), a fost subliniată suprapunerea pe modelul corporativ (în privința domeniului de aplicare). În centrul acestor regimuri au existat adesea mișcări populiste. Mai exact, și mai ales în America Latină, populismul este încadrat în domeniul fenomenelor cu rol în profunda transformare socio-economică. În esență este vorba de traducerea politică a procesului enorm de mobilizare a populației care, înainte, erau inactive politic. Dacă principala
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
inactive politic. Dacă principala bază socială a populismului este constituită de masele urbane, de imigranți recenți, în alte regimuri se pot găsi (asociate) grupuri provenite din clasa medie, din clase burgheze "înalte", din cler sau chiar militari. Mișcările și partidele populiste sunt marcate de prezența unui lider carismatic și de un raport nemijlocit (organizațional) între lider și mase. Tipul de participare rezultat nu este nici autonom, nici spontan; el configurează, mai degrabă, forme de mobilizare ale grupurilor populare mai puțin organizate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în ultimii ani, și după mai multe alegeri, un anumit grad de structurare, în timp ce Bulgaria și România au sisteme de partide doar parțial structurate pe centru-stânga, moștenitoare, din punct de vedere organizatoric, ale partidului unic. În Bulgaria, mișcarea de tip populist a lui Simeon al Bulgariei a înregistrat, în 2001, un succes electoral (parlamentar) în masură să stabilizeze întregul ansamblu partinic din țară. Se poate face, așadar, distincția între sisteme caracterizate de o continuitate majoră cu orânduirile politice pre-democratice, cum ar
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în primul capitol, alineatul 4 definite ca democrații limitate sau protejate). Regimurile respective nu depășesc pragurile minime de democratizare, fapt ușor de detectat empiric. În cadrul analizei asupra democrației "bune" se insistă asupra democrației delegate (O'Donnell, 1994) sau a democrației populiste, despre care vorbesc alți autori. În acest tip de regimuri, de obicei majoritare, au loc "alegeri curate", "partidele, parlamentul și presa sunt, în general, libere să-și exprime criticile", "instanțele blochează uneori politicile neconstituționalizate", dar, în realitate, nu există un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
O'Donnell, 1994: 60-62). În aceste democrații, "delegația" este acordată în momentul votului, dar, ulterior, nu există alte modalități, mai eficiente, de control și de tragere la răspundere a reprezentanților aleși, care nu sunt sancționati sub nicio formă. Cercetătorii democrațiilor populiste se referă la o problemă similară când identifică numeroase democrații actuale, în care principiul de reprezentare - și, prin urmare, delegarea și controlul - nu există în practică, ci este ignorat printr-o presupusă democrație "directă" în care se dezvoltă o relație
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
delegată", în sensul conferit de O'Donnell (1994), este o democrație ineficientă, cu o corupție larg răspândită, fiind, de fapt, o democrație iresponsabilă (absența responsabilității "orizontale" și o responsabilitate verticală slabă). Anumiți autori (Mair, 2002: 81 urm.) consideră că democrațiile populiste sunt "regimuri fără partide", în care fragmentarea identității și confuziile ideologice și de organizare caracterizează declinul mecanismelor reprezentative, conducând la o responsabilitate mai scăzută și un rol tot mai mare al "străzii" în confruntarea directă cu liderii politici 88. Democrații
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Notre Dame Press. Mainwaring, S. și T.R. Scully (eds.), 1995, Building Democratic Institutions: Party Systems in Latin America, Stanford, Stanford University Press. Mair, P., 1991, "Introduction", în P. Mair (ed.), The West European Party System, Oxford, Oxford University Press. 2002, Populist Democracy vs Party Democracy, în Meny și Surel (eds.) [2002]. Maravall, J.A., 1981, La politica de la transicion 1975-80, Madrid, Taurus. 1997, Surviving Accountability, European University Institute, Jean Monnet chair papers. 2002, "The Rule of Law as a Political Weapon
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
A bid for coherence and consensus", în Political Studies, 26. McRae, K. (ed.), 1974, Consociational Democracy, Toronto, McClelland & Stewart. Melis, G. et al., 1980, La Cina dopo Mao, Roma-Bari, Laterza. Meny, Y. și Surel, Y. (eds.), 2002, Democracies and the Populist Challenge, London, Palgrave. Merkel, W. și Croissant, A., 2000, "Formal Institutions and Informal Rules of Defective Democracies", în Central European Political Science Review, 1 (2). Miller, D., 1993, "Deliberative Democracy and Social Choice", în D. Held, Prospects for Democracy, Cambridge
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Europene și pe cel al Camerei Deputatilor se poate consulta textul Cartei (primul site prezintă, de asemenea, o serie de comentarii și analize). 87 Pentru problema semnificațiilor democrației la nivel de masă se face trimitere la Morlino (1998). 88 Fenomenul populist se identifică cu propunerea de a replasa "poporul" în centrul democrației, el a fost recent analizat ca o formă de reacție la tensiunile, frustrările, nemulțumirea cetățenilor, într-un cuvânt la stare generală de malaise a democrației apărută în ultimii ani
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
iar în discuția purtată era destul de corect plasat pe poziție. Dar la un moment dat este întrebat ce părere are despre PPDD și atunci Liviu Antonesei începe să ,,înfierez debilitatea oamenilor” care pot crede într-o astfel de,,prostie” ! -,,Promisiuni populiste, o prostie, de unde să aibe bani Diaconescu pentru tot ce promite ?” - Da, chiar așa, de unde ? ,,Marele deontolog” pe plan local n-a aflat nici la vîrsta pe care o are, faptul că un lider oarecare, un șef de țară nu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și whig, cum se vor numi unii pe alții susținătorii partidelor Court și Country. Whigii, dominanți în Camera Comunelor, s-au mobilizat în jurul celor trei Acte de Excludere; tory s-au coalizat în jurul ideologiei patriarhaliste a lui Filmer, respingând propaganda populistă a whigilor. "Criza Excluderii nu a fost legată de un singur lucru, ci de mai multe îngrijorări centrate în jurul temerii de papism și de guvernare arbitrară, cu privire la ce se va întâmpla în Anglia în viitor sub un succesor catolic, la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pur formală, o anume superficialitate și disimulare specific națională ne-a ferit și adesea chiar ne-a salvat de la perfecta automatizare și abrutizare. Dar cât de adânc a pătruns ea în mase se poate vedea și azi în atâtea sloganuri populiste și naționaliste (munca poporului, nu ne vindem țara etc., etc.). Mitul statului, mare patron, proprietar, care are grijă de toți, care dă, de aici provine. Și el continuă să facă adevărate ravagii. 4. Propaganda comunist-ceaușistă, ce se adresa în bună
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toată atenția. Național șovinismul actual se înscrie, din plin, în această tradiție. După cum ar trebui aprofundată, cu același sânge rece, și psihologia solidarizării (evidentă, chiar dacă încă nu... dominantă) cu trecutul ceaușist. Mulți, într-adevăr, se simțeau bine într-un sistem populist, deci egalitarist, care cultiva din plin resentimentul față de valoare, competență și cultură, care prin originile sale rural-etniciste nu putea fi decât naționalist. Această mentalitate nu poate fi nici proeuropeană, nici democratică, nici citadină, nici partizana economiei reale de piață. Pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
negative ale situației socio-politice actuale, care ar cere, în mod necesar, o discuție specială. Pare, în orice caz, destul de straniu și semnificativ totodată că mai niciunul din liderii opoziției nu îmbrățișează pe față, programatic, cauza esențială a păturii mijlocii. Tentația populistă (Măria sa populismul), mitul statului bunei stări generale formulă valabilă, și încă în parte, doar în Occident , incapacitatea de a determina sectorul social specific, segmentul electoral de bază sunt semnele cele mai grave ale acestei pseudo183Politică și cultură -strategii profund negative
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lipsită de toate criteriile vechii societăți, care nu mai acceptă să i se spună burgheză. Libertatea rămâne pentru ea o noțiune pur abstractă și, în orice caz, mult mai puțin importantă decât condițiile materiale imediate de viață. Este egalitaristă și populistă, pasivă și defensivă, nivelată și timorată. Este produsul dresajului, deprinderii (factor psihologic esențial), al suprimării radicale (din toate cauzele amintite) a ideii de alternativă, schimbare, nouă perspectivă. O Românie O nou cultură politică arestată în prezent, fără trecut și fără
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în aceeași Uniune de creație, avem același carnet vizat la zi și, teoretic, aceleași drepturi, toți scriitorii sunt sau devin inevitabil și obligator egali. Aceeași ierarhie oficială de valori ne recunoaște pe toți și ne consacră, fără excepție. De unde, egalitarismul populist, care definește scriitorul format sub regim totalitar. Diferențierea valorică, ierarhizarea, selecția reală devin inițiative intolerabile. Selecția perturbează grav întreaga ordine funcțională a sistemului. Scriitorul nostru nu poate concepe și disocia între calitatea de Membru al Uniunii Scriitorilor, să zicem, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
împreună cu un spirit liber al generației tinere, H.-R. Patapievici, că orice colectivism este deopotrivă prost (pentru că e bazat pe o fraudă epistemologică), mizerabil (pentru că nu poate genera decât sărăcie morală și materială) și demagogic (pentru că face un josnic apel populist la incultura nostalgicilor) 3. La acestea adăugăm spiritul uniform, nivelator, nediferențiat al oricărei culturi colective. Ea se manifestă doar în cadre date, arhetipale, deci stereotipe. în timp ce cultura de tip individual este prin excelență diferențiată, personalizată și potențial originală. Fără a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]