2,752 matches
-
lui Ruby că a venit, a insistat să-i facă cafea. Și a dispărut În bucătăria pentru personal. Când s-a Întors, ducea o tavă cu cafea proaspăt făcută Într-un ceainic roz cu aplicații aurii extrem de drăguț, făcut din porțelan. Ceștile, farfuriuțele și laitiera erau din același set și aranjate perfect pe o farfurie pe care, deasupra unui șervețel, tronau biscuiți. Din spatele biroului ei, pe care se aflau un blocnotes, un stilou și poze de familie cu rame argintii fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Duminicile, se dădeau jos din pat cu greu pe la ora două și de-obicei făceau plimbări lungi pe malul râului, prin Richmond. Astăzi, În loc de Richmond se plimbau prin Kew Gardens. În vreme ce Ruby turna Earl Grey dintr-un ceainic drăguț de porțelan, Îi explica lui Sam că prăjiturile Maids of Honour erau niște tarte mici cu cremă făcute special pentru Henry al VII-lea. Se pare că i-au plăcut atât de mult, Încât l-a băgat la Închisoare pe bucătarul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pune capul pe umărul ei... Nu păru suprinsă, dimpotrivă, am avut impresia că mă aștepta. S-a înroșit în timp ce îmi făcea loc să intru. Fără să vreau, am făcut un pas greșit și am lovit raftul de pe perete. Păpușa de porțelan căzu pe podea. M-am aplecat s-o ridic. — Nu-i nimic, zise și se înclină spre mine. Era îmbrăcată cu o altă bluză, albă, cu o floare mare din paiete. — Mașina? șopti. Vocea îi era nesigură, ca și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să stea chiar În clipa asta În camera lui sau, din contră, În salonul elegant din apartamentul tatălui său, În cartierul Rehavia, printre mobilele lăcuite și covoarele și lustrele din Europa Centrală, Înconjurat de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la orice dorință, stând sub cerul nopții fără vârstă, fără sex, fără timp, fără rasă, fără nimic. Dar cine e În stare de așa ceva? Cândva, În vremea copilăriei sale, locuiau În cartierul Rehavia erudiți manierați, miniaturali, ca niște figurine de porțelan, confuzi și blânzi. Aveau obiceiul să se salute unii pe alții ridicându-și pălăriile. Ca pentru a-l desființa pe Hitler. Ca pentru a invoca o Germanie care nu existase niciodată. Și pentru că preferau să fie considerați aiuriți și ridicoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înalte. Desfăcu celofanul cutiei cu ciocolată elvețiană fină și moale și gustă. Gâdilă lustrele de cristal cu penele de struț colorate pe care le găsise pe birou. Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate, șaluri din dantelă și lână, peste mulțimea de mănuși din piele, peste colecția de umbrele, Între care găsi una foarte veche, din mătase albastră și verifică grămada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
terasă și deschideau perspectiva asupra grădinii, lăsând impresia că te-ai afla chiar și acum, în toiul iernii, „afară“. Tante Berthe cerea ca aperitivul să ne fie servit acolo, înainte de a fi invitați în sufragerie la „masă“ - cu ale cărei porțelanuri, argintării și cristale noi, copiii, fuseserăm avertizați să ne purtăm „manierat“. Tante Berthe era de o eleganță care amintea de doamnele de la Curte, pictate pe paravanele chinezești, și și-a păstrat de-a lungul anilor acea strălucire și lascivitate mătăsoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei bătrâni, aleile de promenadă care duceau de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și se desfăcea jos în falduri largi. Gesturile ei umpleau toată grădina, parcă erau părți componente ale crengilor și ale tufișurilor înflorite, iar obrazul ei se acoperea de luciul porțelanului subțire ca un abur în care ochii mari se umpleau de o puritate cum doar la sfârșitul vieții ei aveau să și-o recapete. Nu-i așa că-ți amintești, Rodolph, că tata nu se lăsa văzut de nimeni fără sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cămăși bărbătești de nailon, pe care nu mai trebuia nici să le pui la fiert, nici să le calci. Acești înlocuitori în curând nu mai aveam să-i percepem ca atare, pentru că, după cum arătau lucrurile, bumbacul, mătasea, dar și sticla, porțelanul și pielea păreau a nu mai avea viață lungă și puteau fi ușor înlocuite cu altceva. Și atunci de ce n-ar fi putut fi înlocuită și România cu Italia? Spre deosebire de țara din spatele Cortinei de Fier, aici se putea călători oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să scoți cu lingura carnea verde-gălbuie a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou ca aperitiv. Mama împărți fructul și-i puse fiecăruia un sfert pe farfuria serviciului din Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vadă și Herr Hackler: curling-team-ul format din trei personalități cunoscute și W.: învingătorii concursului pe gheață cu fețele strălucind de mândrie. Toți cei patru jucători purtau jachete de lână împletite cu tiv din piele; Gaston D., proprietarul unei manufacturi de porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia îi aparținea întreprinderea de construcții subterane; numele lui apărea pe toate panourile care delimitau zonele de construcții stradale sau tunelurile. W. stătea cu picioarele larg desfăcute pe gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de sus, din ce în ce mai scăzută. Seara aceia mi-a rămas bine întipărită în memorie. Îmi amintesc de toată lumea pestriță, venită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil în atitudinea lui Johann Tzindl e, firește, pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și o pereche de bocanci. Dar ceea ce era și mai grav în purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai apropiat de vârsta lui - mai degrabă cu Howell decât cu mai tânărul participant la această scenă. Căci ea deveni foarte rapid o scenă În mintea lui: o veche grădină pariziană, cu ziduri Înalte, foșnetul fustelor doamnelor peste peluze, clinchetul porțelanului și sticlăriei fine, un ușor parfum de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur, grizonant. Era categoric un sujet de roman. Ce Îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Mă gândesc, așa cum sunteți gata să-mi spuneți chiar domnia voastră, la secta magică a taoismului care Își recrutează adepții din tagma cerșetorilor și dragomanilor și pe care doar un sinolog de talia domniei voastre, un european care ține la Îndemână porțelanurile hărăzite ceremoniei ceaiului, poate ajunge să o știe ca pe propriul său buzunar. S-au scurs nouăsprezece ani de când o Întâmplare odioasă a șubrezit temeliile lumii, iar unele ecouri ale ei au ajuns până În negrăit de uimitul nostru oraș. Limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
A auzit deslușit pașii tuturor bărbaților de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu s-a ferit de primejdiile vaporului purtat pe ape de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu timpul și Îi păsa puțin, sau deloc, de publicitatea pe care i-o făceam. În odaia sa de lucru, care avea ceva din sala de așteptare a unui dentist rural - cu marine pastel și cu păstori și câini din porțelan - erau puține cărți, iar cele mai multe erau dicționare din diferite specialități și domenii. Desigur că nu m-au surprins nici lupa care mărește, nici metrul de tâmplărie, pe care le-am zărit pe postavul verde al mesei de scris. Cafeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că nu-l știi, că faci mereu, dreptu tău, deferență Între indienii neapți de luptă și cioroi. Adu-ți aminte: e fiu lu ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce poate distruge singurătatea ești tu însuți. Te cauți, numai, în cei din jur. Oricît ai fi de nul, oricît de fără de sens, în mijlocul vieții pietrificate, într-o bună zi te vei mișca, vei scutura atomizarea asta ca praful de pe porțelanuri. Și vei dori, măcar pentru o singură respirație, să redevii eu. Astfel, purtînd un zeu înăuntrul tău, nu vei avea nevoie să ți-l impună nimeni. Așa privită, credința e capacitatea de a uita granița dintre universul sufletului și lumea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să dăruiesc celorlalți dragostea? Și chiar dacă m-ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]