19,069 matches
-
partidului. „Bosnia” era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau Între ei și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia Îi putea primi pe toți, după un orar afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau Discovery. Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi plăcut să Îl cheme Képiró, cel care „scrie” pictura, cum făceau miniaturiștii și iconarii din mânăstiri. Pe vremuri. Pentru că el a văzut și simțit lumea Întotdeauna ca un pictor. Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca și asta cu ochiul de sânge. Nu mai tai, nu mai vezi. Se hotărî pe loc. Gata! Omulețul din fața lui se tânguia degeaba. Ca să nu se mai smiorcăie, Îi făcu o promisiune: lui, și numai lui, Îi va tăia porcul pe doi ianvar. Ultimul. Apoi se va retrage din breaslă ca Pele, Albert și Dobrin din fotbal, dar fără tămbălău. Va da numai un anunț la Graiul: „Domnul Húsvágó Tamás Húnór are onoarea să anunțe onorata sa clientelă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred, pentru că nu mai luat nici o palmă peste cap. Aduc aminte de scrisul rusesc de chite ori tai porcu' la Móduna Márta. Jaj de milyen szép léany volt. Păcat numai că Móduna-úr fost egy kicsi aktivista. Chit despre Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita ca o cărămidă, cel puțin, din Budapesta să-i poarte numele, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi mai plăcut pentru urechile lor clăpăuge decât să recunoști păcatele trupești, totdeauna bine primite. Aici, domnul Húsvágó ar avea multe de spus, dar el era un bărbat de onoare. Acum, după atâția ani, ar putea recunoaște că, ori de câte ori Înjunghia porcul Mártei, lui i se părea că Îi Înjunghie bărbatul. A crezut ani În șir că cine trăiește lângă Márta are asigurată viață lungă, dacă nu chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Márta era cu siguranță mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
național: bagi fisa și asculți melodia preferată. Ca Eleonora, care acum funcționează, cum ar zice Terente Marcovici, În regim de avarie. Se opri descumpănit de câte porcării Îi puteau trece prin cap. Până la urmă, Își spuse el, cine trăiește printre porci, Începe să semene cu ei, kutya fasza de viață! Scurta sa revoltă făcea cât o clipă de pocăință autentică. Dacă m-am porcit in timp ce tăceam și ghindeam? Se privi În oglinda mare cât o vitrină dintre geamuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit Karcsi și dechit Bózó, chiar dacă fost mai tiner. Cred că dache dat muncare la el și chind fost mort, munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bózó, chiar dacă fost mai tiner. Cred că dache dat muncare la el și chind fost mort, munca și atunci, dragul de el, preciza domnul Húsvágó. O tușă finală la un portret cum nu se poate mai exact al numitului Cöcöke, porc din rasa York, decedat În condiții normale la locuința sa din strada Vasile Lucaciu, fostă Iosif Rangheț. Sper că nu a suferit prea mult, domnule Húsvágó. Mai puțin dechit un om la déntist, doamnă. Avut la el moarte ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajunse la treizeci renunță: Îl ura tot cartierul. Dar, chiar de aceea, se simțea folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vreo ordonanță de guvern, ori lege, dumneavoastră știți mai bine... Nu se poate, Gheretă! Nu? Chiar deloc? Și de ce? Din cauza... mieilor. Aveți dreptate, la asta nu m-am gândit. Cum să tai miei În decembrie sau ianuarie, că nu-s porci. Și apoi nu poți schimba totul, așa, dintr-o dată... Ne trebuie ceva timp, Gheretă, și răbdare... Până una alta, ne pregătim de Revelion. Eu, cel puțin,... Și eu, tot așa, dom' Brândușă, da' mai modest. Ba, poate, chiar mai ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât de ușor cuvintele astea, care nu mai circulă după Revoluție, căci nu mai servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe mulți români la televizor cu porcul tăiat În două În curte pe o planșă de lemn specială. Măcelarul ofta Întruna și era aproape beat, dar se ținea bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de lucrul ăsta era sigur. Dacă mai și trăia Însă nu putea ști. Cam aceasta era starea noastră de spirit atunci din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile e o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile e o adevărată minune. Un semn! Pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile e o adevărată minune. Un semn! Pace, bunăstare, alegeri tot mai libere și reforme, tot mai multe reforme pe calea luminoasă a Tranziției. El credea În Tranziție așa cum a crezut și În Comunism și În Societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă matematicienii pleacă, poeții, În schimb, rămân ca să cânte În versuri amare plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul pironului bine Înfipt În pământul Înghețat. Mâncase tot porumbul ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul pironului bine Înfipt În pământul Înghețat. Mâncase tot porumbul ce i se adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca grohăind Încoace și-ncolo În jurul pironului bine Înfipt În pământul Înghețat. Mâncase tot porumbul ce i se adusese cu o seară Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]