11,981 matches
-
nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple cum le rafistolam eu, argotic, Într-o pornire de răutate gratuită. Mă rog, gratuită ca gratuită, dar răutate cât cuprinde, și asta probabil pentru că mi se părea că am spatele asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror explicații ezoterice; fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
minute. Și nu foarte multe. 30 Până către miezul nopții mai aveam la dispoziție câteva ceasuri bune, pe care am preferat să le petrec oricum, mai puțin În compania Evelinei Fontaine. N-aș putea să spun de unde până unde această pornire misogină; așa am simțit că e mai bine. Îi făcusem pe plac, de-acum gata, libertatea mea, atâta câtă mai rămăsese, Își cerea și ea drepturile. Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
situarea, Într-un anume fel ori Într-un anume raport cu ansamblul, chiar a mesei goale la care stăteam și cugetam, se afla capătul firului ce ducea la țintă. Dar unde? Potențial, exista o infinitate de astfel de puncte de pornire. Și un număr practic incomensurabil de locuri egal-posibile unde niște hârtii se puteau pierde În mulțimea descurajantă a altor mii de hârtii. Pentru că Statutul ar fi fost la fel de bine ascuns Între oricare două foi alăturate ale manuscriselor care umpleau uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de bulversant, atît de nou. Locuim În continuare În lagăr, dar ne-au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult o lună. PÎnă atunci ne lovim de o mie de amănunte stupide, dar indispensabile, care ne agresează. Pornirea dușului a fost un coșmar. Nici eu, nici Rudolf nu nimeream gaura În care să introducem moneda ca să facem dușul să funcționeze. Nu-ți mai spun că Rudolf a spart geamul de la bucătărie negăsind acel mic clenci la fel de miraculos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un mod umilitor. Ascultând, cu o atenție exagerată, povestea despre tătuțu’ care nu mă interesa deloc, îi făceam, grijuliu, loc lui Iag care tot cădea spre partea mea și, opunându-mă în sinea mea, dar și supunându-mă unei ticăloase porniri, care nu numai că nu ținea de voia mea, dar chiar mă scârbea, realizam cu o claritate ce mă umilea că pierdeam independența mea zeflemitoare față de Iag, că renunțam la propria mea personalitate. Simțeam că această personalitate îmi mai aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mod hotărât aș fi ostracizată de toți ca prostituată. Și n-aș avea scuza că am ajuns aici ca victimă a societății sau sub imperiul nevoilor materiale (așa ceva poate fi acceptat). Prostituția mea ar apărea ca o expresie exterioară a pornirilor mele interioare, lucru ce nu are și nici nu poate avea justificări. Deci, se pare că e adevărat și corect că dualitatea trupului și a spiritului la bărbat este un semn de bărbăție, în timp ce, în cazul unei femei, aceasta devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
josnici, că în viață suntem preocupați înainte de toate de bunăstarea proprie, motiv pentru care lingușim și suntem complici, întruchipându-i aievea pe cei răi și silnici ale căror fapte ne indignează atâta la teatru. În schimb, la teatru, interesul personal, pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal nu siluiește noblețea și sinceritatea trăirilor noastre, la teatru devenim mai puri și mai buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo defecțiune, motorul se învârtea rotund, fără întreruperi. Privi în oglinda din stânga, căutând țeava de eșapament. Gazele arse evacuate erau incolore, neindicând nici acolo nimic în neregulă. Pornirea camionului atrăsese atenția tuturor. Privirile celor de jos se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe claxon cerându-le să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză. Camionul se urni ușor din loc, parcurgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simon cu tristețe-n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătîngă nu te-ai săltat măcar un metru de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obîrșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucît trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntîmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decît modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. TÎnărul va admite că Vară și pustie i-ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înfrîna mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne-ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă, cum că-n el ți-ai putea reflecta chipul ca-n fundul unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care-l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost de-ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sîngelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sîngele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia pînă și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea-mi fatală. Cum m-a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lîngă mine era mormanul de bucățele rupte de hîrtie. M-am ridicat de pe podea și i l-am Înapoiat. „L-am sfîșiat cu pioșenie“ am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oamenilor și a locurilor. Prilejul îl oferă împlinirea a 225 de ani de la atestarea venirii primilor bejenari (8 noiembrie 1784). Sensibilitatea actorului la eveniment o vedem amplificată și de refacerea inversă a traseului bejenarilor în căutarea și găsirea locului de pornire a familiei Ignătescu din care autorul se trage, după mamă. Profesorul Ion Cernat are „echipamentele” necesare îndeplinirii acestui obiectiv; a acumulat o bună experiență în alcătuirea altor monografii remarcabile. Istoric prin formație, autorul poate năzui să pună monografia comunei Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că în tot Evul Mediu au avut loc, din multiple cauze de ordin economic și social, treceri de populație românească din șara Românească și Moldova în Transilvania, câteodată chiar cei trecuți peste munți din Transilvania se întorceau în locurile de pornire. Aceste treceri peste munți, în Transilvania, a unor familii românești care căutau liniște și stabilitate, au alimentat teoria imigraționist elaborată de Robert Rösler în 1871 și îmbrățișată entuziast de istoricii unguri care, animați de fantasmele hungarismului, contestă românilor din Transilvania
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
includea și satele de pe valea râului Dorna. Totuși, trebuie făcută precizarea că bejenarii veniți din zona Dornelor sunt mult mai puțini față de cei veniți din zona Sucevei. De asemenea, însemnările pisarului Corniță dau numele unor familii și locurile lor de pornire în 1789. Aceste familii nu se regăsescă între cele înregistrate în Consignațiunea lui Enzenberg din 1778, de unde se poate trage concluzia fie că sunt venite din Ardeal după anul înscrierii, fie și-au schimbat numele ca să nu fie urmăriți de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu locurile îndrăgite, a preluat, prin cumpărare, o mică parte din ceea ce a fost moșia Filipeni a boierilor Rosetti. Astfel, cumpărând de la moștenitorul Rosetteștilor, Mihăilescu, aproximativ 90 ha, se înscrie în șirul proprietarilor fostei moșii, care-și are punctul de pornire de la Coste Călugărul de la Runc, pisarul domnescă Mihail Oțel, Filipaș și Gavril Dunavăț și răzeșii din Filipeni. Moșia a fost cumpărată sau acaparată prin diverse mașinării legislative (se făceau și acum câteva sute de ani!) de logofătul Pătrașcu, apoi de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
importanța postului care, de fapt, este o abținere și de la mâncare și de la fapte rele, contribuind la o echilibrare a dietei. A posti de voie, când toate alimentele „de frupt” îți sunt la îndemână, înseamnă că poți să-ți stăpânăești pornirile, că te poți cenzura, asigurându-ți o stare de bine, prin eliminarea toxinelor acumulate în urma dietei bazate pe carne. Ce ne facem cu cei care postescă de nevoie, prin brațul nemilosă al „teribilei nevoi”? Nu luăm aici în discuție acele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]