3,816 matches
-
ce făcusem eu, îi tatuasem numele pe mână, în cazul în care o dispărea, s-o recunosc după mână și văd la piață că întinde mâna cu tatuajul. Mă rog, m-am împrietenit, văzusem că ia marfă de la Europa, verdețuri, portocale. Nu m-a recunoscut, mi-am dat alt nume. Acum mă luptam s-o aduc înapoi, în locuința mea, la ai mei și ce zic, într-o bună zi, n-ai vrea să vii și la mine să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine, acum Începusem să realizez ce se Întîmpla. Îmi imaginesem Întotdeauna viața Împreună ca pe un fel de ideal romantic: să ne trezim unul În brațele celuilalt, să ne petrecem diminețile de duminică rîzÎnd la un pahar de suc de portocale și o felie de pîine prăjită. Oricît de rușine mi-ar fi să recunosc, cred că ideea asta a mea s-a format punînd laolaltă diverse reclame TV cam ieftine. Dar realitatea era alta: apartamentul era al meu, eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mirosurile verii ― E adevărată erezie ce spui acum. ― Meritam să fiu ars pe rug, nu-i așa? ― Da, fiindcă filosofia ta e, pe cât de simplă, pe atât de periculoasă pentru Inchiziție. ― Sunt un păcătos care-și imaginează pământul ca o portocală pe care o ține în mâini, bucurîndu-se ca un copil de ceea ce îi mai îngăduie Dumnezeu să trăiască. ― Galilei, te referi, văd, cam în aceiași termeni la Dumnezeu și la fericire. ― Pentru că Dumnezeu e ca fericirea . Îl cauți chiar dacă nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pentru a se căsători cu ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de el. Ar fi trebuit să-l ascundă. — Veniți să vedeți baia, se amestecă agentul imobiliar, are chiar și cadă cu hidromasaj. Nu-i nimic, niște analize, spuse vag Maja, Întorcându-i spatele. Culoarea pereților băii amintea de miezul unui portocale de Sicilia. — Ce analize? Nu te simți bine? — Tu ce spui? glumi Maja, divagând. Deschise robinetul cromat al chiuvetei. În apartament nu era apă. — Și atunci de ce Îți faci analizele? insistă Aris. Gândul că o putea pierde Îi tăia respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care îl trimitea către lume și care era numai pentru Zogru ori trimis în căutarea lui. Când se gândește la Giulia, chiar și în acest moment grețos în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, i se desface sufletul ca o portocală, în felii distincte. În urmă cu două luni, era gata să facă pactul cu acest bărbat care, între timp, îl adusese la exasperare, îl mototolise și-l transformase într-un ucigaș. Mai precis, pe la sfârșitul lui martie, la mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Oana, clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Șoaptele speranței Ochii-mi se pierdeau în imensitatea unor picături argintii ce loveau pământul parcă infinit, parcă plâns din cauza biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doritori să intre într-o nouă lume, unde educația este dătătoare de vise. Am vrut să încep să visez, dar strigătul zurliu, atât de bine cunoscut mie mă readuse cu picioarele pe pământ. Colegele mele, cu pielea rumenită de pulberea portocalei de foc ce domnește pe cer, mă făcuseră să văd, din nou, că deși sufletul meu e tulburat și un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a sculat, muncitorul a mai strigat la el să se ducă și să se pună în spate, la coadă, și atunci ăla în trenci a spus că nu se pune, și să le stea în gât, și bananele, și portocalele, dar că n-or să aibă ei norocul ăsta, că oricum stau degeaba, acuși se termină toate, și să crape cu toții, și s-a întors, și a plecat, dar n-am văzut încotro, pentru că tocmai atunci mă așezam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asfalt și a strigat că sacul ăsta, pe cuvânt de onoare, e plin cu boabe neprăjite de cafea adevărată, și că în magazia asta sunt de toate, chiar de toate, magazia asta e belșugul pe pământ, e ciocolată câtă vrei, portocale, smochine, curmale, lăzi întregi de suc de lămâie grecească, e de toate, pricepeți, de toate. Și într-adevăr, pe ușa magaziei ieșeau în fugă oameni, unul după altul, care mai de care cu câte ceva de-acolo, pungi și baloturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lăzi întregi de suc de lămâie grecească, e de toate, pricepeți, de toate. Și într-adevăr, pe ușa magaziei ieșeau în fugă oameni, unul după altul, care mai de care cu câte ceva de-acolo, pungi și baloturi și lăzi și portocale în fileuri roșii, scoteau afară și din magazin, am văzut că rama geamului s-a desprins, întreagă, din perete, una foarte-naltă și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se datorează mai ales unei dispoziții spontane, determinate de ansamblul situației sociale respective.” (Auguste Comte - Curs de filozofie pozitivă, Lecția 48) Mijlocul anilor 70 a fost marcat În Franța de succesul de scandal avut de filmele Phantom of the Paradise, Portocala mecanică și Les Valseuses: deși extrem de diferite, succesul lor comun avea să dea specificul comercial al unei culturi „tinere”, bazate În primul rând pe sex și violență, care În deceniile următoare avea să câștige și alte segmente de piață. Trentagenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce aveți. Nu vine nimeni să-mi ceară biletul. Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar încep să mă simt tot mai puțin intimidată. Măcar acum știu să umblu cu cafetiera și cu prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din scoarță-n scoarță. Asta o să dureze până pe la ora unșpe, după care văd eu ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e o glumă, nu? — Nu tocmai, răspunde Eamonn vesel. Nathaniel nu suportă avocații. — Aha ! Reușesc cumva să continui să zâmbesc. Îhm... din ce cauză ? — De când a murit tatăl lui. Eamonn ridică pe tejghea un carton cu cutii cu suc de portocale și îmi schimb poziția pe scaun ca să-l văd mai bine. — De ce ? Ce s-a întâmplat ? — A avut un proces cu primăria. Eamonn se oprește din ce face. Nathaniel e de părere că procesul n-ar fi trebuit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ȘI TREI Nu se întâmplă absolut nimic până la prânz. Pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie ca de obicei. Dau cu aspiratorul și șterg praful ca de obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dejun pentru Trish și Eddie ca de obicei. Dau cu aspiratorul și șterg praful ca de obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu gesturi sigure o portocală. Doamnă Geiger, nu vă faceți griji. Totul e sub control. — Ai cea mai mică idee prin ce-am trecut în ultimele zile ? Mă apucă de mână. Tot mai mulți oameni care mi-au acceptat invitația... A trebuit să modific și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de acasă, nu este același peștișor pe care mi l-au lăsat În grijă, cînd au fost În Egipt. CÎnd colega mea Artemis mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru care se Întîmplă cam În fiecare zi.) Odată, demult, am avut un vis foarte ciudat, lesbian, cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sînt ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am aplicat pînă și pentru... — ... o tipă absolut odioasă, pe nume Artemis. Zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat, deși eu am un birou vai mama lui... — ... uneori Îi pun suc de portocale la olandezul ei zburător tembel, doar așa, ca să se Învețe minte... — ... o fată foarte drăguță, Katie, care lucrează la personal. Avem codul nostru secret, cu ea care vine și zice „Emma, poți să vii puțin să ne uităm pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu planta ei ? — ...uneori, cînd Artemis mă calcă rău pe nervi... Nu... habar n-am, zic Într-un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrînd Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămîna trecută i-am spart cana șefului meu și am ascuns cioburile la mine În geantă... Shit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă Îmbujorez ușor. Știe absolut tot. I-am spus că am mințit În CV În legătură cu nota de la un examen. — Ai mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]