3,622 matches
-
îngr. și pref. Laurențiu Hanganu, București, 2000. Antologii: Omul și pământul românesc în lumina literaturii noastre, pref. Basil Munteanu, Paris, 1955. Repere bibliografice: Aristide Burilianu, Literatura în exil, „România viitoare”, 1953, 9 ; Emilia David, Un poet interbelic și un prozator postbelic, OC, 2000, 40; Laurențiu Hanganu, Prefață la Opere, I, București, 2000, 31-47; Ileana Corbea, Cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca despre „omul care nu s-a plâns niciodată”, JL, 2003, 17-20; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 293-295; Manolescu, Enciclopedia
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
acționează tacit, structurând cercetarea fie În direcția plasării indivizilor În structuri preexistente (paradigma colectivistă), fie În zona negocierilor interindividuale (paradigma individualistă). Dan Dungaciu: Lumea despre care voi vorbi În acest text-răspuns la ancheta Sociologiei Românești este cea a sociologiei românești postbelice și a sociologilor ei Înainte de 1989. Voi vorbi despre ea În numele Întâlnirilor generației mele cu ea - de aici aerul, fatal, autobiografic. Societate și sociologie românească postbelice. Oglindiri reciproce. S-a spus, pe bună dreptate, că nu poți Înțelege un filosof
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
voi vorbi În acest text-răspuns la ancheta Sociologiei Românești este cea a sociologiei românești postbelice și a sociologilor ei Înainte de 1989. Voi vorbi despre ea În numele Întâlnirilor generației mele cu ea - de aici aerul, fatal, autobiografic. Societate și sociologie românească postbelice. Oglindiri reciproce. S-a spus, pe bună dreptate, că nu poți Înțelege un filosof dacă nu gândești Împreună cu el. Lucrurile stau la fel și În cazul sociologiei, doar că aici mai intervine ceva: dacă vrei să Înțelegi un sociolog, nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
capacitatea ta. (Nu e vorba aici despre o invitație la empirism. Agenda unei societăți este de fiecare dată infinit mai subtilă și mai variată pentru a putea fi epuizată Într-un asemenea registru.) Din acest punct de vedere, lumea românească postbelică e marcată de o graniță insurmontabilă: Înainte și după 1989 (vezi pe larg În lucrarea noastră Politică și sociologie În România comunistă, București, Editura Tritonic, 2005). Înainte, suntem În spațiul În care, după criteriul sugerat, cuplul somație socială - răspuns sociologic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai puțin cenzurate de instanța politică. Din acest punct de vedere, decembrie 1989 a adus pentru sociologia românească o relativă reintrare firească În normalitatea raportului mai sus amintit. Criteriile de evaluare trebuie deci adecvate În consecință. Așa cum istoria sociologiei românești postbelice - atunci când aceasta va fi scrisă În Întregime - va trebui să țină seama de această distincție, tot așa și portretul unor sociologi români care au evoluat succesiv În ambele intervale trebuie să aibă În vedere aceste esențiale diferențe de fundal. A
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
plasat, atunci portretul inițial - faza descriptivă - poate căpăta, firesc, forma unui sincer elogiu. Cu atât mai mult cu cât izbânzi semnificative pot fi contabilizate În etape de dinainte de 1989. Acestea sunt mobilul, cadrul și intențiile acestui text-răspuns despre sociologia românească postbelică și sociologii ei. A releva pe scurt și, evident, insuficient un tip de prestație sociologică, un tip de atitudine profesională, care, pe lângă meritele lor incontestabile În sine, au Închegat și propus un soi de comportament public În răspăr vădit cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a prestigiului sociologiei și a interesului pentru aceasta. Căci generațiile ulterioare, printre care se numără și a celui ce scrie aceste rânduri, au ajuns la sociologie, imediat după 1990, și datorită spiritului Întreținut de asemenea atitudini. Textul despre sociologia românească postbelică și sociologii ei devine astfel, indirect, și un text autobiografic: e mărturia unei generații, deopotrivă cu limpezirea ei. Căci a-ți lămuri impulsul rapid spre sociologie după 1989 se transformă, indirect, În dezbaterea prestației celor care l-au făcut posibil
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să existe ceva În spiritul ei, neevident, dar determinat, care să-i explice prompta intrare În accelerație atunci când prilejul s-a ivit. Ceva care să o mențină vie, insurgentă, silențios contestatară. Acest ceva e o parte Însemnată a sociologiei românești postbelice. Despre acest ceva va trebui să vorbim mai des, fără pretenții de exhaustivitate; doar de reprezentativitate. Căci trebuie să răsfoim și pagina Însemnată a acestei strategii pe care sociologia românească a adoptat-o, explicit sau implicit, În contorsionata ei traiectorie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Despre acest ceva va trebui să vorbim mai des, fără pretenții de exhaustivitate; doar de reprezentativitate. Căci trebuie să răsfoim și pagina Însemnată a acestei strategii pe care sociologia românească a adoptat-o, explicit sau implicit, În contorsionata ei traiectorie postbelică. Există o serie de cărți tipărite atunci care sunt textul și pretextul a ceea ce voi spune În continuare. Sunt În special lucrări de teorie, zona cea mai afectată de intruziunile delirante ale discursului unic. Cu atât mai mare este meritul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Sunt În special lucrări de teorie, zona cea mai afectată de intruziunile delirante ale discursului unic. Cu atât mai mare este meritul lor. Aceste cărți fac parte dintre acelea, nu multe, dar nici puține, care au marcat definitoriu discursul sociologic postbelic, marcând, concomitent, o breșă semnificativă În sistem. Mai mult, ele sugerează o manieră de a scrie care, radiografiată cu atenție, capătă dimensiunile unei adevărate strategii culturale. În ambianța epocii, unele dintre textele sau cărțile unor Ilie Bădescu, Septimiu Chelcea, Traian
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ungureanu, Paradigme ale cunoașterii sociologice, publicată În 1990, a cărei viteză de apariție se explică și așa. E inevitabil, sugeram, să cauți și să găsești În aceste cărți o strategie, fie și implicită, de a infuza În spațiului dezbaterii sociologice postbelice românești un suflu Înnoitor și insurgent. Te somează la asta ambianța postrevoluționară a disciplinei și propria ta adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum. A-i conferi aparența unei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cognitivi (relațiile dintre diferitele componente ale cunoașterii: ideologie, filosofie, sociologie). Dinamica acestor forțe a produs orientarea sociologiei, poziționarea ei În contextul cognitiv și modificarea atitudinii politice față de această disciplină. Costea, Larionescu și Ungureanu (1983) identifică o etapizare ideologizată a evoluției postbelice a sociologiei, impusă de epocă, care nu mai poate fi susținută acum. Utilizând datele oferite de autori, propun o altă etapizare, folosind drept criteriu momentele de schimbare a orientării politico-ideologice, cu efecte dramatice asupra sociologiei. Tabelul 1. Producția sociologică Între
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de sociologia marxistă și asimilare a paradigmei sociologiei nemarxiste, antebelice românești și a celei occidentale. Circulă adesea, mai ales În cercurile sociologice occidentale, dar este acceptată și de unii sociologi din România, o formulare stereotipă pentru a caracteriza sociologia românească postbelică: ea este o „sociologie marxistă” sau e „fundată pe paradigma marxist-leninistă”. Această formulare este, după părerea mea, fundamental falsă. La o analiză mai atentă a producției sociologice din această perioadă, devine clar că sociologia din această perioadă, În majoritatea ei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Contextul ideologic și epistemologic al sociologiei române postbelice Poziția sociologiei În sistemul comunist are o sursă istorică. Acceptarea sociologiei ca disciplină legitimă În sistemul comunist s-a făcut istoric târziu. Legitimitatea sociologiei a fost recunoscută după mai mult de 15 ani de la instaurarea comunismului În România. Nou-venitul a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ideea că nici Lenin nu este infailibil. Și, până la urmă, nici Marx nu este nemuritor. „Marxism-leninismul” a fost Înlocuit cu „marxismul” și apoi, tot mai mult cu „documentele de partid, cuvântările lui Nicolae Ceaușescu”. Chiar de la Începutul ei, sociologia românească postbelică s-a putut dezvolta fără a fi fost obligată să asume imperativ schema teoretică marxist-leninistă, chiar În aspectele În care aceasta ar fi putut fi relevantă. Ideologia Înalt structurată elaborată de Uniunea Sovietică a fost pusă, din principiu, sub un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Într-o zonă exterioară ideologiei, tolerată Într-o oarecare măsură. Al doilea argument: strategia „valorificării sociologiei occidentale” Ipoteza 4: Strategia „valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al constituirii paradigmei sociologiei românești postbelice. În contextul liberalizării și mai ales al distanțării de Uniunea Sovietică, s-a produs o deschidere spre cultura și știința occidentale, cu efecte importante asupra sociologiei românești. S-a pornit de la opțiunea ideologică că sociologia noastră este marxistă și românească
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
terorii comuniste și, În primele faze, prin tematica și metodologia monografică. Prima sursă a noii sociologii a fost sociologia antebelică, dar, În primul rând, nu prin cărți, ci prin oameni. Ca tematică, sociologia occidentală era mai relevantă pentru sociologia românească postbelică, pentru că ea se centra pe construirea unei societăți moderne, industrializate. Metodologia cercetării monografice și centrarea pe satul tradițional, măturat brutal de programul cooperativizării, au devenit rapid relevante doar istoric. La Începutul relansării sociologiei a prevalat metoda monografică și cadrul teoretic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a educației 4 69-79 Urse, Laura Un punct de vedere asupra structurii de clasă actuale din România 4 140-153 Într-o recentă Întâlnire informală de la Catedra de sociologie, ispitit de auditoriu să-și identifice filiațiile și plasamentul În sociologia românească postbelică, unul dintre personajele invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale marelui sociolog. Lucrurile stau așa În toate lucrările
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ar fi, personajul este - din acest punct de vedere, cel puțin - mult mai aproape de Traian Herseni decât a vrut să recunoască În aceea discuție de la Catedra de sociologie. Și asta spune, iarăși, ceva semnificativ despre un tronson al sociologiei românești postbelice, despre necercetata ei disponibilitate În a exersa - oximoronic - nuanțele unei neadeziuni funciare. LIPSA NOTA!!!! Bibliografia problemelor evocate În studiul de față este deosebit de bogată, nu o pot reproduce aici; notez, de aceea, studiile pe care le-am semnat și În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
totalitar. O mare parte dintre acele texte, alături de altele, ulterioare, au fost adunate de Corin Braga în volumul Momentul oniric (1997), fiind astfel repuse în circulație, spre edificarea celor interesați de un episod multă vreme ocultat al istoriei literaturii române postbelice. Revista „Amfiteatru” organizează o masă rotundă cu Leonid Dimov, Daniel Turcea, Laurențiu Ulici și Dumitru Țepeneag, iar ca moderator din partea redacției Paul Cornel Chitic, ale cărei discuții, publicate, constituie manifestul indirect al grupului. O. tinde să devină (după opinia inițiatorilor
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
favorabil de cronicarii literari francezi, iar Bernard Pivot îi consacră una din emisiunile sale de televiziune. Perspectiva neorealistă necruțătoare și ironică se întâlnește în proza sa cu cea fantastică și absurdă, având ca obiect al observației societatea românească din deceniile postbelice. Schițele cu care O. își începe activitatea literară anunță un scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe tehnici ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin. Persistența obiectivului prin care acesta e privit deplasează de la un
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea filosofică. De postmodernism eul poetic al lui P. se „teme”, se pune la adăpost („În fața zilei cad
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
Labirintul este povestea calvarului unui intelectual român rămas în Clujul anilor 1940-1944, în vreme ce Întâlnirea evocă epopeea militară a eliberării Ardealului de Nord în toamna anului 1944, iar în romanul Tatuajele nu se lasă la garderobă acțiunea e situată în perioada postbelică, cu toate că abundă referirile la trecut și evocările unor evenimente anterioare. În general, autorul reconstituie cu pregnanță anii celui de-al doilea război mondial, cu cortegiul lor de evenimente tragice (ororile stăpânirii horthiste și szalasiste în Transilvania de Nord, pogromul de la
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 224-234; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 310; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 185; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 275-280. M.Dg.
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]