1,721 matches
-
între cele două române, există, si le voi aminti în treacăt. De altfel, în postfața să Dan Grigorescu se referă in extenso la întreaga opera a scriitorului, precum și la alte texte concepute în aceeași epoca de romancieri americani. Este o postfața utilă, atît sub aspectul informației de istorie literară, cît și al analizei cărții în cauză. Ca si sărmanul Iakov, evreul persecutat în chip monstruos și absurd din Cîrpaciul, Fidelman întruchipează victima. Însă nu doar victima celorlalți, cît a împrejurărilor, a
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
unui prezent care ne invadează memoria, distrugînd amintirile, ștergînd orice urmă a unui sine din trecut. O singurătate nu că izolare de toți ceilalți, ci mai grav, de propriile antecedente identitare. Bernard Malamud -Portretele lui Fidelman, traducere de Alexandra Vasilescu, postfața de Dan Grigorescu, Editura Univers, București, 1999, 183 pagini, preț nemenționat.
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
cap traducătorului, Radu Niciporuc. Mai ales din pricina numeroaselor cuvinte combinate, un fel de cuvinte-valiză, ca la un Lewis Carrol, ori inventate, sub impulsurile capricioase ale sensibilității scriitorului, pentru transpunerea cărora îți trebuie, ca adaptator, multă intuiție și imaginație. În concentrata postfață a cărții, autorul acestei versiuni dă și câteva exemple de astfel de vocabule inventate, al căror echivalent românesc a trebuit să fie modelat în așa fel încât să corespundă aproximativ sugestiilor originalului: borfotreapă, târfofesă, zbârnogroază... Altele, rămase nedezlegate în misterul
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
în sumar doar ... 99 de poeme, fără ca titlul inițial să fie modificat (redactorul cărții: Petre Năvodaru, prietenul Dvs. și socrul scriitorului disident de mai târziu, Paul Goma)! Așa apare și în ediția T. Arghezi, Versuri, vol. I-II, ediție și postfață de G. Pienescu, cu o prefață de Ion Caraion, Editura Cartea Românească, București, 1980. Unul dintre poemele eliminate a fost Aci, la noi (cu aluzii la ocupanții ruși), care a fost reprodus abia după 1989, în ediția Tudor Arghezi, Pagini
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
răspunzînd unei stări încă valide a culturii noastre. De departe, partea cea mai interesantă a volumului lui Mircea Martin e cea privitoare la "complexele" literaturii române (deși cititorul de astăzi ar renunța la ghilimele) - de altfel și Nicolae Manolescu, autorul postfeței, le acordă acum mai multă atenție decît o făcuse în urmă cu 20 de ani. Martin vorbește despre "complexul eternului început", despre "complexele integrării europene și ale specificării", cele ale întîrzierii, ale discontinuității, imitației, absenței capilor de serie, toate - "complexe
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
epoca sa (1914-1972), dar cotat sub statura unui Robert Lowell sau a altor poeți mai anturați ai perioadei. Despre „uitarea” lui vorbește inclusiv neincluderea în antologia poeziei moderne americane propusă de Margareta Sterian (1973). Radu Vancu demonstrează într- o complexă postfață cum figura lui Berryman devine tot mai importantă după moartea sa, într-o revanșă a chipurilor: pe măsură ce unele, prodigioase în timpul vieții, se estompează, al lui Berryman se profilează tot mai mult în memoria afectivă a unei posterități încă uimite de
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
noii opere”: „Oricine va admite această idee a unei ordini, a unei structuri a literaturii ș...ț, nu va socoti că e absurd ca prezentul să modifice trecutul în aceeași măsură în care el e călăuzit de trecut.” De aceea, postfața lui Vancu este vitală pentru receptarea sa în spațiul românesc, chiar dacă poezia lui Berryman vorbește de la sine. Nu „vorbește”, însă, atât de clar pentru urechea românilor - et pour cause. Prin grila de lectură propusă de Vancu, acea care privilegiază metabolizarea
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
basarabean. Editura ARC din complexul editorial-poligrafic Știința de la Chișinău mi-a pus la îndemână romanele selectate pentru o antologie de Mihai Cimpoi (în curs de apariție), un specialist incontestabil al domeniului, și mi-a solicitat un punct de vedere ca postfață. În faza de proiect editorial, această antologie preconiza să cuprindă: Smaragda Theodorovna, primul volum din romanul memorialistic În preajma revoluției de Constantin Stere, Disc de George Meniuc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Singur în fața
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează acut, ea fiind, de fapt, o radiografie impresionant de exactă, a unei triste epoci pe care am trăit-o cu acuitate. Czeslaw Milosz,Gîndirea captivă. Traducere din polona de Constantin Geambasu. Postfața de Wladzmiertz Bolecki. Editură Humanitas, 1999.
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
volume a lui Henri Zalis, apărută în 2006 sau 2007. În 1994, a fost reeditată postum sinteza istoriografică a lui Al. Piru (autorul murise în 1993), apărută inițial în 1981, oprită la nivelul anului 1980, după cum mărturisește istoricul literar în postfață. Tentativa lui I. Negoițescu a rămas blocată la un prim volum, apărut în 1991, oprit la sfârșitul perioadei interbelice (criticul moare în 1993, lăsând perioada contemporană, pe care o cunoștea cel mai bine, în suspensie). Nicolae Manolescu a publicat în
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
Lovinescu îl preia, nu fără maliție, pentru a pune în oglindă textul, modest, și meritele ce i s-au scos. Aducându-i împreună pe acești trădători ai scrisului, Lovinescu pare că i-ar ierta. În realitate, cel mai mult prin postfața scribului, alter-ego, Anonymus notarius, se scuză doar pe sine.
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
aici poate fi cunoscută prin simțuri, esențele de dincolo cer iluminare divină. Altfel spus, oricît de mult te-ai strădui să cunoști, dacă n-ai parte de o coborîre a harului, nu vei ajunge să surprinzi esențele celeste. Potrivit eruditei postfețe a Anei Irimescu, în gîndirea lui Mathaeus se încrucișează motive aristotelice, augustiniene și avicenniene, cu formularea unei analogii avînd rostul de explica autocunoașterea. Conform acestei analogii, cunoașterea de sine a sufletului seamănă cu actul vederii, căci așa cum vederea are nevoie
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
un supliciu de răbdare chinuită, silit cum este să asiste la o procesiune de expresii pe care le respinge spontan, din lipsă de afinitate intuitivă. Iar lacuna e de găsit nu doar în textul scolastic, dar și în comentariul din postfața traducătoarei. De pildă, e anevoie să simți vreun dram de satisfacție intelectuală dînd peste fraze ca: „Cunoașterea quidditativă a nonființei nu necesită existența obiectului, fapt pe care Mathaeus îl demonstrează în trei moduri, pornind de la analiza quiddității, a intelectului și
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
Ca să nu mai vorbesc de atât de fertila, sub aspect interpretativ, relectură. Ea nici nu mai încape în schemă. Ore pierdute de pomană! Așa se face că cea mai pertinentă analiză a volumului regretatului Ioan Lăcustă rămâne aceea dezvoltată în postfață de Bogdan-Alexandru Stănescu. (Ca atent cititor al presei culturale ce sunt, revenirea lui în scris mă bucură sincer.) Și nu înțeleg de ce nici un alt comentator n-a ținut cont de traseul schițat limpede în cele câteva pagini care urmează romanului
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
Simona Vasilache Chemându-se și Variaț iuni în căutarea temei, povestirea Probleme cu identitatea, a lui Mircea Nedelciu, se ocupă, nu încape îndoială, de literatură. E vorba, în trei variante din care primele două cvasi-identice, iar ultima în stilul postfeței la Femeia în roșu, o deconspirare amicală a subtextelor din care s-a hrănit textul, despre moartea unui poet. A lui Nichita Stănescu. Vestea, aflată pe tren, provoacă emoție. Este scriitorul pe care îl știe toată lumea, e ca și cum, compară Murivale
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
cîrteală, care nu l-a amuzat deloc, bunăoară, pe Călinescu. Acum, dacă o iei din nou la răsfoit (în ediția veche sau, mai probabil, în cea din '73, de la Minerva, îngrijită de Rodica Rotaru, prefațată de Mircea Anghelescu și cu postfață, note, comentarii de Ștefan S. Gorovei), e un dicționar onomastic cvasi-fictiv în care ți se pare că s-au strecurat, mai mult ca să te deruteze, cîteva nume care-ți spun ceva. Ordinea pe care o urmează Sion e-aceea a
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
apostol că "Legea poate da greș" și că "putem să gândim (și) altfel decât prescrie" ea, Legea reprezentând, de fapt, un act fatal de "îngrădire" a libertății umane. Paralela cu sistemele totalitare nu este greu de semnalat și, de altfel, postfața semnată de Mircea Martin pune explicit această problemă. Protagonistul se raportează la episodul Golgotei (la care, de altfel, nu a asistat direct) ca la un moment cheie al existenței sale. Apariția "rabinului trădător", a "străinului" niciodată numit, îi dezvăluie pas
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață de Mircea Martin, Pont Pubisher, Budapesta, 1998, 216 pag., 9500 lei.
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
geografică, la amănuntele de peisaj, la detaliile toponimice și etnografice. O recuzită bogată care, folosită în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui Nicolae Suțu, fiu și nepot de domnitori fanarioți, el însuși prinț, cu învăluite tentații la domnie, întotdeauna înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui Nicolae Suțu, fiu și nepot de domnitori fanarioți, el însuși prinț, cu învăluite tentații la domnie, întotdeauna înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile politice. Gh. Macarie este deosebit de atent când stabilește ierarhia valorilor. Ampla sa prezentare, folosită ca postfață, Nicolae Suțu sau a doua față a unui fanariot întârziat, pune în circulație adevăruri cunoscute aproape numai de specialiști, reușește
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
el însuși prinț, cu învăluite tentații la domnie, întotdeauna înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile politice. Gh. Macarie este deosebit de atent când stabilește ierarhia valorilor. Ampla sa prezentare, folosită ca postfață, Nicolae Suțu sau a doua față a unui fanariot întârziat, pune în circulație adevăruri cunoscute aproape numai de specialiști, reușește să stabilească relația dintre fapte și obiecte, vibrația emoțională a omului, atunci și unde te-ai aștepta mai puțin, doar
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
nivel superior, datorită extraordinarei forțe unificatoare a unei sensibilități febrile. Pe bună dreptate, în 1965, Ezra Pound scria în Sewanee Review: "Nu pot decît să repet, cu insistența de acum cincizeci de ani: CITIȚI-L." T.S. Eliot - The Waste Land, postfață și notă biobibliografică de Lidia Vianu, Editura Cartea Românească, București, 2000, 91 de pagini, preț nemenționat.
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
reușesc să se refugieze pe înălțimile Altei Plana, părăsind �cu întristare casa ce devenise un calm veșmânt pentru viața noastră spirituală și pentru frăția noastră. Trebuie totuși să renunțăm mereu la fiece loc ce ne-a dat adăpost pe pământ". Postfața lui Andrei Corbea, în vizită la Ernst Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
se aleagă pe sine. Poetul, deopotrivă acasă în Roma lui Ovidiu, Alexandria lui Kavafis, Parisul lui Villon, Londra Beatles-ilor și desigur în Banatul vestitei Aktionsgruppe, nu putea să nu-și contureze un profil pentru lumea globală. Al. Cistelecan vorbește, în postfața antologiei AULA, despre drumul "de la lehamite la voluptate" al acestui "grefier ataraxic al biografiei dezeroizate și plate", de întinerirea "poetului decepțiilor, al zădărniciilor și al lipsei de sens". Nicolae Manolescu evocă "aspectul granulat" al caligramelor, iar Ion Bogdan Lefter (care
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
poezie, aceștia au acoperit cam tot ce merita acoperit din peisajul editorial al anului precedent. Imaginea pe care o oferă Cele mai frumoase poezii din 2010, inerent „subiectivă și incompletă” (p. 228) cum cu prudență o definește cel dintâi în postfață, e absolut coerentă. Ar fi greu să-i reproșezi ceva. La aceasta mai contribuie un amănunt. Anume acela că și Komartin și Vancu, sunt două voci credibile. Am mai spus-o, pentru un antologator, credibilitatea intelectuală e o calitate obligatorie
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]