1,366 matches
-
asemenea, cazul sistemului de „control social”, al sistemului „educativ” etc. Procedura delimitării funcționale a sistemelor este așadar următoarea: se pornește de la o cerință funcțională/funcție și se determină totalitatea elementelor care contribuie la realizarea acesteia. Problema apartenenței multiple. Schema funcțională postulează faptul că orice fenomen social reprezintă un element al unui sistem, trebuind să fie analizat, în consecință, în perspectiva funcționării acestuia. Totodată, el poate însă aparține și altor sisteme sau, întrucât afectează funcționarea acestora, va fi modelat de către ele printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială (evoluționistă) și o alta mai generală, care are ca termen ultim de raportare omul (progresivă), atunci modul de producție este un criteriu al evoluției, în timp ce satisfacerea nevoilor umane reprezintă un criteriu al progresului. Între aceste două criterii este însă postulată în teoria marxistă o relație pozitivă tendențială. Raționamentul marxist în privința criteriilor progresului social este simplu: dacă definim progresul social ca gradul în care sunt satisfăcute necesitățile umane, atunci este firesc să luăm drept criteriu fundamental al său gradul de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se subliniază ca una dintre tezele fundamentale afirmația că oamenii își construiesc istoria. Ceea ce trebuie însă adăugat, după cum subliniază Marx, este faptul că acest act de producere a vieții sociale nu are loc într-o situație abstractă, de factură universală postulată de idealism: omul cu rațiunea sa construiește formele de viață care să-i convină. În fapt, omul produce societatea în condiții particulare, cu instrumente particulare, așa cum i le pune la îndemână istoria. Simplificând mult problema, putem spune că omul mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și mai puțin de o a treia generație (Attias-Donfut, 2000, 676). După cum arată studiul efectuat de Attias-Donfut și Segalen (1998), raporturile dintre generații implică Întotdeauna mai mult de două generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la française
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este, dimpotrivă, o Lume Nouă, căreia nu i se văd granițele, care e verosimil să nu aibă granițe. Deși preia o parte dintre postulatele cusane, știința modernă apucă, desigur, într-o cu totul altă direcție decît docta ignorantia cusană. Dacă postulează imperfecțiunea universului, aceasta din urmă îl folosește ca materie pentru o trecere la limită către perfecțiunea divinului. Dacă Nicolaus Cusanus insistă pe limita capacităților umane de cunoaștere, e pentru că le raportează la știința infinită și le pune în colaborare cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
5 Este de remarcat faptul că în A Preface to Democratic Theory, Dahl (1956) se referă implicit la tensiunea dintre populism și democrația liberală, distingând și contrastând două teorii ale democrației: versiunea lui Madison și versiunea populistă. În timp ce prima versiune postulează că evitarea "tiraniei majorității" este scopul care trebuie urmărit în permanență, cea de-a doua are ca scop înfăptuirea suveranității populare și a egalității politice, oricare ar fi costuri. În completare, Dahl dezvoltă aici noțiunea sa de poliarhie înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elaborarea acestei scheme. In depresie, oricare ar fi situația-stimul actuală, este vorba întotdeauna in fine despre percepția unei pierderi pe care o are subiectul, a unei reduceri semnificative a spațiului său personal. Conceptul de schemă sau de structură cognitivă este postulat, în lipsa unei teorii a memoriei care ar putea explica constanța în timp a comportamentului individual. Este vorba despre reprezentări organizate ale experiențelor anterioare, definite ca „reguli generale, inflexibile și tacite, credințe sau postulate silențioase”. Aceste scheme pot avea grade diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înainte de a le concretiza, conduitele pe care vor să le afișeze. El constată că debitul comportamentelor „hiperactive” se diminuează într-un mod remarcabil. Generalizând cele constatate la un ansamblu de patologii întâlnite atât la adult cât și la copil, Meichenbaum postulează că autoverbalizările reprezintă manifestarea vechilor învățări, a hărților cognitive pe care acesta le-a elaborat de-a lungul anilor în contact cu evenimentele specifice. Terapia constă, după identificarea distorsiunilor cognitive, în a propune pacientului un „nou” limbaj interior mai realist
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
caracteristicile acestora. In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care dispunem. Numeroși terapeuți estimează faptul că, la fel ca și în cazul abordării medicale, datele obținute în cadrul convorbirilor terapeutice trebuie să fie completate sau validate cu ajutorul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele legate de istoria biologică, developmentală și socioculturală a subiectului. Modelul retroactiv Modelul Modelul inițial In anul 1981, Fontaine și Ylieff au
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau în considerare interacțiunea dintre diferitele variabile fie că sunt contextuale, consecutive, istorice, externe sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o superioritate evidentă a acesteia în cazurile rezistente și în cele cu recidivă așa după cum ar putea să sugereze cercetările recente. Modelul cognitiv al depresiei după Beck Descrierea modelului Schemele Modelul cognitiv este un model de prelucrare a informației. El postulează existența unor structuri profunde, înconștiente, „schemele”, care sunt reprezentările experienței subiectului. Aceste scheme conțin definiția sinelui, a lumii și a viitorului. Ele formează o „memorie dinamică”, care influențează prelucrarea informației viitoare. Ele pot fi adormite sau activate de evenimente precise
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
teoriile existente pentru a forma terapiile denumite cognitiv-comportamentale. S-a constatat același lucru privitor la existența respondenților parțiali și a recăderilor, asociate cel mai adesea unor probleme de fond legate de personalitate. In cadrul lucrărilor sale despre depresie, Beck a postulat, încă de la debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de personalitate. In cadrul lucrărilor sale despre depresie, Beck a postulat, încă de la debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile și a acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea teoriei schemelor Teoria în legătură cu schemele a urmat aceeași cale de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o manieră corolară dar secundară, schema conține abandonul, care se manifestă în același timp cu carența afectivă. Exigența crescută (a fi perfect pentru a evita critica și pentru a fi susținut) și inhibiția emoțională (self-control pentru a evita critica) sunt postulate ca fiind scheme de compensare a primei scheme destinate să evite activarea schemei carențiale. Terapeutul și pacientul revăd apoi mecanismele de coping. Impreună cu pacientul, el reexaminează aceste coping-uri în legătură cu diferitele aspecte ale istoriei pacientului. Relația cu femeile Terapeutul și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Există două forme de anemie Biemer: - congenitală (rar întâlnită) în care există un defect genetic care constă în toleranță imună scăzută față de celulele epiteliului gastric și apariția de anticorpi sub influența unor factori supraadăugați. Rezultă deficit de factor intrinsec. Se postulează că autoagresiunea imună este favorizată de factorii etiologici ai gastritei atrofice (rezecția gastrică, deficiențe nutritive, alimente cu temperaturi crescute, administrarea de lungă durată a inhibitorilor H2, boli endocrine etc), leziunea caracteristică, definitorie pentru boală. De menționat că în anemia Biermer
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica mimesisului. Deși pare a gravita pe o altă orbită de preocupări, eseul Rimbaud (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) se dezvoltă pe un teritoriu similar celor anterioare. Utilizând o metodă care postulează „emergența operei în biografie și a biografiei în operă”, criticul delimitează trei ipostaze ale poetului („diurnă”, „umbros-sălbatică” și „vizionară”), a căror combinatorie ar face din Rimbaud un „protagonist într-o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
de istoricitate. În schimb, problema fundamentală pentru teoreticienii Luminilor este cea a trecerii de la starea de natură la starea de civilizație, altfel spus aceea de a ține cont de ecartul dintre "ei" (sălbatici) și "noi" (civilizați). Istoria abstractă și universală postulată de teoreticienii Luminilor este în realitate traiectoria particulară a unei civilizații, istoria singulară a unei porțiuni limitate a umanității care se oferea ca model al unui destin universal; ea este marcată așadar de europocentrism. În secolul al XIX-lea, progresul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de pe dimerul ?/? DQ. Cei doi aminoacizi descriși ca implicați în apariția susceptibilității față de T1DM, Arg-52 DQ? și non-Asp-57 DQ? sunt localizați la extremitățile opuse ale lanțurilor respective [Fig. 3] care formează punga de legare a antigenului. S-a postulat că susbstituția unui aminoacid în aceste poziții „cheie” ale moleculei HLA-DQ determină modificări conformaționale ale pungii de legare a antigenului și, în acest fel, influențează afinitatea moleulei DQ față de „peptidele diabetogene” [95]. Observația că Asp-57 DQ? intervine în formarea de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
menajamente această finalitate. Așa se explică apariția unei circulare datate din 1861 al cărei autor afirmă că "a instrui poporul înseamnă a-l aduce în stare să aprecieze binefacerile guvernării", sau atitudinea unui inspector al academiei Montauban care în 1869 postulează că "prin educație, oamenii trebuie să înțeleagă toate motivele care îi fac să devină conștienți de condiția lor".196 Cea de-a Treia Republică va fi mai generoasă. Însă va exploata într-un mod sistematic cele mai grosiere stereotipii de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
timp consolidate: Regatele Piemontului și al Prusiei. Acestea și-au afișat încă de la început legitimitatea politică fondatoare, fără a se încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură cu ideologia iacobinilor, dar foarte aproape de metodele lor. Faptul este atestat mai ales de exemplul germanic. Cancelarul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
substanța sa nediferențiată. Doctrina suveranității populare ca bază a națiunii liberale revine. Naționalismul nu mai ține seama de adeziunea cetățenească sau personală ca în cazul versiunii sale liberale. Acum este fără limite, derivat dintr-un alt tip de suveranitate, una postulată cu anticipație în numele unui destin pe care cîțiva conducători îl atribuie poporului. Există aici însă un paradox, și anume, acela că acest egoism național declarat se reclamă dintr-o oarecare universalitate. "Respingînd categoric principiile democrației parlamentare, scrie Hitler, noi susținem
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]