1,960 matches
-
romancierul care caracterizează perioada istorică victoriană. Datorită arestării tatălui său (pentru datorii) a fost obligat să părăsească băncile școlii, pentru a se angaja ca lucrător la o fabrică, experiență larg prezentată în scrierile sale. La 24 de ani, publică Documentele postume ale Clubului Pickwick, care-i aduce celebritatea. Este extrem de atent la reacțiile publicului, la aprecierile lor critice și schimbă deseori scrierile în funcție de ele (spre exemplu, cartea David Copperfield). Faima câștigată de autor în timpul vieții datorită talentului său de orator este
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
din Europa. Pentru relațiile cu cultura bizantină, neogreacă si balcanică în genere, menționăm lucrările unui mare savant, puțin cunoscut publicului larg, Demetrios Russo : Studii bizantino-romăne, București, 1907 ; Critica textelor și tehnica edițiilor, București, 1912 ; Elenismul în România, București, 1912, volumele postume Studii greco-române, 2 vol., București, 1939. Cf. de asemeni lucrările lui Al. Elian (de exemplu, Moldova și Bizanțul in sec. al XV-lea, în Cultura moldovenească. In timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1964) si Victor Papacostea, dintre care Esquisse
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Poetics, Poetyka, Varșovia, 1961, publicat și în limba română în lașul literar, 1961, nr. 10, pp. 56-60), Tudor Vianu demonstra caracterul profund, difuz, mobil și nelimitat al oricărei metafore. Un alt studiu, complementar acestuia, Simbolul artistic, a apărut în volumul Postume, București, 1966 și cuprinde o analiză detailată a categoriilor și funcțiilor simbolului. O analiză semantică, funcțională a simbolului încearcă Sorin Alexandrescu în Simbol și simbolizare. Observații asupra unor procedee poetice argheziene în Studii de poetică și stilistică, București, 1966. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
gheață, decoruri teatrale și picături de glicerină ce dau strălucire ochilor deschiși, privind în gol. Deși rivale în anii ce au urmat apariției dagherotipului, tabloul și fotografia post-mortem își aveau, fiecare, publicul predilect: familiile bogate au continuat să comande portrete postume pictorilor până la începutul secolului XX, în timp ce clasa de mijloc cu greu își permitea o singură (și ultimă) fotografie a celui decedat. Faptul că această ultimă fotografie presupunea unica șansă ca familia să poată reține imaginea celui plecat într-o formă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cuiva drag a fost etapizată de psihologii moderni în cadrul unui proces dificil, ce începe, firesc, cu negarea realității și se încheie cu acceptarea ei. Așa cum observă analiștii acestui tip de fotografie, motivația ei intrinsecă vizează extremele acestui proces. Asemeni portretului postum, fotografia post-mortem poate răspunde atât nevoii de a nega moartea - de unde strania "deghizare" a mortului-viu sau adormit, metafora somnului fiind un element central în imaginarul thanatic - cât și celei de împăcare cu ea. Imaginile asociate acceptării includ aproape întotdeauna sicriul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
timp, ea este falsă și, ca o suveică Într-un război de țesut forme și culori, această aserțiune devine falsă când Își serbează triumful, realitatea, și iute devine „adevărată”, actuală, atunci când pare a fi afirmat contrariul. Nietzsche, În lucrarea sa postumă Gândirea tragică În epoca grecească, face o splendidă comparație, prin antiteză, Între „travaliul” omului de știință și cel al poetului - În cazul său, al filozofului! -, care e posedat de geniul „analogiei”, spre deosebire de cercetătorul științific ce „Înaintează” prin cuceriri progresive, aglutinante
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un fragment din această scriere postumă. (O extrem de plastică, de altfel, contra-punere a celor două metode esențiale de cunoaștere, de exprimare a geniului uman În tendința sa veșnic reiterată de Înțelegere, de expresie a misterului care ne Înconjoară și ne Îmbibă!Ă: Cu siguranță, odată cu Thales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta înțelegându-se atât o metodologie flexibilă, a globalizării succesive, dar și concomitența analitică a semnificației poemelor antume cu cele postume, a textelor lirice cu proza și celelalte pagini de însemnări și note în diverse discipline, fără slăbiciuni discriminatorii practicate de alți critici. Suntem încă mult îndatorați lui Eminescu crede mai departe Theodor Codreanu, pe urmele lui Edgar Papu pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asociative, adeverind un moment de repliere și reexaminare a trecutelor contribuții în exegeza eminesciană. "Ateneu", nr. 9, septembrie 1984 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene Anul 1984 nu a adus în domeniul eminescologiei nicio apariție cu valoare de eveniment, chiar dacă publicarea postumă a lucrării lui P. Caraman, Pământ și apă, însemnează o contribuție reală la studiul simbolisticii eminesciene din perspectivă etnologică, chiar dacă N. Ciobanu încearcă o redefinire a fantasticului eminescian, chiar dacă unii tineri cercetători (P.M. Gorcea, Th. Codreanu) aspiră spre o modernizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului își așteaptă încă editorul. Or, tocmai aici stă nodul problemei: lectura simultană pune pe același plan de referință, proiecte manuscrise și texte publicate, note de atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru momentul acela, dar mai cu seamă față de ceea ce se întâmplase în primii 20 de ani după război. Se încercase atunci echivalarea creației lui, sălbatic mutilată (rămăsese doar Împărat și proletar în fragmente, Scrisoarea III la fel de ciopârțită și o sărmană postumă despre care nici nu se știa că era o adaptare după preromanticul englez Thomas Moore) cu bietele rânduri rimate ale unor poeți de la "Contemporanul", revista socialistă de la 1881, de care nimeni nu auzise până atunci. De altfel, cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee ca: "romantic întârziat", "ultimul mare romantic", "produs tardiv al romantismului german", "epigon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă mai abitir decât în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile de excepție să fie tratate cu aplauze, dar și cu aversiune radicală. Mitul Eminescu s-a născut din lucrarea geniului său și s-a consolidat prin recunoașterea "noii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comentate din Antologia de literatură dacoromană (2003), dar și prin Prelegeri de estetică a ortodoxiei, 2 volume așezate de romancier la temeiurile artistice ale poporului român. Paul Anghel are și el o privire arhetipală asupra culturii române sintetizată în lucrarea postumă O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, rămasă, din păcate, neîncheiată. Mihail Diaconescu rămâne singular prin istoria convertită în epică. El alcătuiește deopotrivă o fenomenologie istorică și una a spiritului, cum observă Theodor Codreanu, a spațiului și a timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge la o margine de existență, 2002; Improvizația nisipului, sub tipar), se dovedește un heraclitean, un premergător al transmodernității (a se vedea și articolul lui Theodor Codreanu din "Literatura și arta", nr. 30/27, iulie 2006, servind ca Prefață la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și neopragmatismului amenințând cu "o expansiune planetară tehnico-științifică" în afara sacrului și a credinței. În sfârșit, e firesc să ne rețină atenția un capitol dedicat poetului basarabean Victor Teleucă (1933-2002), autor a 14 volume, incluzând aici și volumele antologice antume și postume, poet asupra căruia Theodor Codreanu a mai atras atenția în cartea sa Basarabia sau drama sfâșierii, ce a cunoscut trei ediții succesive în anii 2003 și 2004 (Chișinău și Galați). Ninge la o margine de existență, volumul apărut în 2002
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost Al. Paleologu (față de ceilalți reacția fiind imediată și fără menajamente; de pildă, la decizia călinesciană de a-l situa în proximitatea avangardei, poetul a răspuns vânzând a doua zi Istoria literaturii române... pe care tocmai o achiziționase), în raport cu critica postumă, plecând de la remarcabilul eseu al lui Basarab Nicolescu, Cosmologia "Jocului secund", criticată de "vechiul marxist" (p. 69) Ovid S. Crohmălniceanu. Merită scos în evidență modul în care Theodor Codreanu își asumă separarea apelor exegezei barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după "istovirea fizică" (G.I. Tohăneanu). Deși prezența (tot fizică) nu mai poate incomoda pe nimeni, foiesc "denigratorii moderni", continuând o tradiție, și ea bogată, pe linia anti-eminescianismului. Să reamintim că B.P. Hasdeu, incriminând "veninul pesimist" al Noii Direcții, condamna "deificarea postumă a nenorocitului poet", transformat în fetiș, așteptând "reacțiunea firească". Și Al.A. Macedonski, încrezător în "sfârșitul unei legende", deplângea gigantizarea, "sgomotul ce s-a făcut împrejurul lui Eminescu", prezența alaiului de "fetișiști" care, în "cestiunea cu Eminescu", au transformat compătimirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donațiunea mutuala sau remuneratorie, fie în fine donațiunea în favoarea maritagiului făcută soților de oricare altă persoană, afară de ascendenții lor, sunt revocate de drept, daca donatorul, în urma donațiunii, dobândește un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent. (Cod civil 937).*) --------- 1. A se vedea, de asemenea, nota de la art. 825. 2. Distincția dintre copil legitim sau legitimat și copil natural a fost în întregime înlăturata
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
tragi în facere! cad de lumină crengile, locul mai larg de la macaz, două linii dintr-una, manetele cu contragreutate schimbă direcția, "Resicza 1898" pe ac, ecartamentul îngust litotă pe coarne de melc întinse nemăsurat în iarbă, jucărie de sistem feroviar postumă de la efectul ludic, de tip Tîrgu Mureș se va numi împletitura lor în viu, cu buloanele din traversă după STAS, lubrifiantul miroase și a înnegrit, în vreme, pietrișul de terasament, ca pe orice cale ferată a reificării, calea reală te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a ridicat mai bine creasta vine Pașcaniul, supliment de rapid pentru Bacău sau Adjud, în treacăt Siretul, bulevard, "Centrul De Instruire În Panificație" majuscula cuvintelor de legătură, bătaie din becurile stației, hala "Remar", faza observație s-a întărit în lumină postum. Ora 22,52, în sala de așteptare a gării Pașcani stîngăcie de grup, nu-ți mai ieu nimic, nimic nu-ți mai ieu, ca să termini tu! uite, îți mai ieu vreo doi! tata, ești bat? nu mă duc, tată, hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aqua et terra) și filosof, format de gîndirca aristotelică și de cea a lui Toma d'Aquino. Scrisă în exil, probabil între 1307 și 1321, Divina Comedia (adjectivul "divin", apărut doar în secolul al XVI-lea, spune mult despre admirația postumă de care s-a bucurat Dante) relatează, în 100 de cîntece, de 130-140 de versuri fiecare, odiseea poetului "pierdut, în plin drum al vieții" în pădurea întunecată a păcatului, salvat de întîlnirea cu Beatrice și înfăptuind un periplu mîntuitor în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care trebuie să călăuzească procesul educativ este amorul pentru patrie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acești intelectuali rezidă în lupta lor culturală în numele ideii naționale. Istoriografia comunistă destramă acest panteon național, instalând în locul său panteonul proletar. Figurile incluse în acesta sunt încarnări umane ale idealului socialist urmărit de mișcarea muncitorească. Personajele dominante ale panteonului proletar postum sunt Nicolae Petrovici Zubcu Codreanu (1850-1879), fondator al luptei revoluționare; Ion C. Frimu, martir al cauzei sindicaliste, mort ca urmare a "maltratărilor suferite și a tifosului exantematic pe care-l contractase" la închisoarea Văcărești (Roller, 1952, p. 474); Ștefan Gheorghiu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țării o epocă de glorie, când prosperitatea națiunii chineze a atins cele mai mari culmi. Unificarea Chinei o realizase dinastia Sui (581-618), după 400 de ani de fărâmițare și războaie pustiitoare. Urmașul lui Li Yuan Li Shimin (Tai Zong nume postum) a reorganizat guvernarea centrală și întregul sistem al aparatului de stat, a reinstituit sistemul examenelor pentru ocuparea funcțiilor, a pus stavilă nepotismului și favoritismului, oferind posibilitatea afirmării elementelor valoroase și capabile ale societății, a redus taxele, birurile, corvezile țărănimii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]