3,550 matches
-
vecin/ Dacă-oi mere-n satul meu/ Iară-oi fi doruț a tău/ Hai liu, liu, liu,liu,/ Hai liu, liu, liu, liu./ Du-te dor la ce mai stai/ Loc la mine nu mai ai/ Bați degeaba, dorule,/ Văile, potecile/ Hai liu, liu, liu,liu,/ Hai liu, liu, liu, liu.” T. Jarda: Cântăreții și cântecele leșenilor nu au rămas risipite pe crestele munților sau prin ascunzișurile văilor. Căminul Cultural i-a adunat pe toți într-o frumoasă familie de îndrăgostiți
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
avide stau să ne-mpresoare Pantere albe furișându-se-n troiene Se-avântă-n salturi netede ușoare Tăind cu lama gerului noiene. Visatele zăpezi se mai aștern pe chipurile reci Din candelabre albe picură penumbre stinse Aceleași amintiri ne încălzesc pe vechile poteci O clipă doar și-apoi dispar pe drumurile ninse. Referință Bibliografică: Visatele zăpezi / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1066, Anul III, 01 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VISATELE ZĂPEZI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344454_a_345783]
-
nu existe gând fără de tine, Să nu avem frânturi de drum închis. Mi-a șters privirea-n lacrima târzie, Când am văzut că-n noapte ai să pleci, Înțelegând că urma mea-i pustie Și drumul se va arde pe poteci. Aș vrea să vii acuma... lângă mine. Aș vrea să știi că-mi faci vise senine, Că-mi umpli nopțile cu gânduri line, Că-mi dai curaj să pot merge-nainte. Aș vrea să-mi dai privirea să ți-o
AŞ VREA...! de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343737_a_345066]
-
29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fantomatic ieri îți tot dă târcoale dând cu violet pe-un prezent în zdrențe, veștejind idei ce s-au vrut reale mustind esențe. Zările sunt gri. Plouă cu dileme. Nicăieri nu vezi măcar o potecă. Destinul bătrân peste viață-ți geme când o disecă. Cerul plumburiu s-a golit de stele și de-abia mai mergi prin vârsta fragilă când simți dureros că-n crengile grele nu-i clorofilă. Fiu risipitor te-ai întors acasă
PREA TÂRZIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343930_a_345259]
-
îi dau strop de apă, Pâinea rumenită o împart cu alții, Chiar de-s la amiază mai caut talanții! Piatra de încercare o tot car în plasă, Într-o zi se pare, c-ar putea să iasă Sap în ea poteci și le trec cu pasul, Uneori mă strigă ii aud și glasul... Verbe-am conjugat la prezentul simplu, Caut cu ardoare... unde-i anotimpul? Vara s-a proptit într-un câmp de maci, Când apusul vine, liniște să faci... 11
VARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343976_a_345305]
-
Prea gingași, prea voioși, Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobosit Se adună. Pe ălei încărcate de flori și miros, Trec iubiți sărutându-se tandru, Prea frumoși, prea senini, Prea aprinși, prea-ndrazneti, Conversând sau râzând Se avânta. Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult
PRIN ANI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344017_a_345346]
-
XI. Scena este încadrată într-un peisaj de dealuri, zugrăvite în stânga, un palmier apare lângă zidul de incintă al Ierusalimului, pe dreapta, în pragul porților orașului, vedem numeroși tineri și bătrâni, cu expresii deosebite. "Iisus Hristos vine din dreapta și coboară poteca, așezat pe asin alb. În stânga ține un volum închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
chiar de nu am noroc În orice mi-a dat întâmplarea să-ndur niciun scâncet și niciun țipat n-am slobozit chiar de cuțitul sorții s-a-nfipt tot mai dur și sângele morții ades am simțit, nu am murit Pe strâmte poteci de pașii mi-am supt pedepse amare, fără vină,-am avut ca spirit liber, de-ntuneric m-am rupt, în soarta-mi de-o clipă-s stăpân absolut Invictus, de William Ernest Henley OUȚ of the night that covers me
DE NECUCERIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342809_a_344138]
-
lui Aurel Storin nu vor ceda locul tăcerii și nici uitării. Cântecul va continua! El va călători poeziile cu vehicolul mereu în pornire al spiritului încorporat în timp. 7 octombrie trebuia să fie o zi ciclică ce se-apropia de poteca ieșirii din crângul întomnat al anului. Dar a fost să fie una din calendarul calvarului. Septembrie lăsase multe nenorociri în urmă, culminate cu un coșmar la un concert cu tineri cuprinși de foc; iar, pe când octombrie cobora pe vadul toamnei
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET VI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde, Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi, O undă se adapă și-n suflet se dezmierde, În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi. A încolțit nomad un bob de grâu în stele. În pietrele de moară s-
SONET VI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342896_a_344225]
-
în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Destinul literar de excepție nu urmează întotdeauna traiectorii convenționale, fiind cunoscut faptul că nume ilustre ale literaturii au debutat la vârsta deplinei maturități. Pentru cititorul obișnuit întâlnirea cu romanul „Potecile destinului” a constituit o adevărată revelație, un tărâm cucerit pentru sufletul lui, unde printre meandrele seismice ale destinului unor personaje s-a regăsit pe sine. Romanul ne poartă succesiv prin toate perioadele de evoluție ale individului, de la copilărie la maturitate
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
unde printre meandrele seismice ale destinului unor personaje s-a regăsit pe sine. Romanul ne poartă succesiv prin toate perioadele de evoluție ale individului, de la copilărie la maturitate. Profesorul și poetul Ion Agripina Precup nota inspirat într-un articol intitulat: „Potecile destinului - Considerații confortabile” publicat în mai multe numere succesive ale ziarului „O.T.V. - Oglinda Romanațiului” ,începând cu numărul 20 (24/25-02-2003), din care cităm: „Așa se face că sub noaptea de alteritate pe care o poartă ca pe o povară
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
structură polifonică, romanul înmănunchează prin eroii săi un singur destin, la conturarea căruia contribuie toți ceilalți, care nu sunt altceva decât fațete ele unui singur personaj, așa cum remarca și poetul Ion Agripina Precup în articolul menționat. Cităm: „Paralele și complementare, potecile destinului lui Nicu, Mircea, Remus, Cosmin și al Anei-Maria sunt deschideri inițiatice ale unei multiple și fantastice partituri sub ale cărei orchestrații, sublime sau tragice, o generație își va împlini idealurile sau, dimpotrivă, va naufragia.” Pentru definirea destinului autorul ne
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
relatare a unui destin uman în vremurile terifiante ale regimului polițienesc. Singularul de această dată face drum invers și se despletește, amplificându-se. Faptele și trăirile se extind, se globalizează și se extrapolează la o întreagă categorie socială ale cărei poteci au fost cel puțin asemănătoare, dacă nu identice. Supuși la presiuni psihice, amenințați cu o teroare permanentă, hărțuiți pe toate planurile și lipsiți de satisfacții eroii lui cedează și încearcă pe cont propriu o evadare ce se dovedește a fi
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate că le-a trecut timpul, Vuiește pădurea de freamătul lor. Iar la finalul valsului tulburător
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
Pari a fi un altul în ființa ce are și cusururi. Ca un splendid zbor îți e astăzi saltul spre noi azururi. Convins că învingi ai plecat la lupte. De speranțe-n zbor aveai plini toți stupii chiar dacă urcai pe poteci abrupte și urlau lupii Și-ai avut ani buni, care par azi clipe, dar mult mai frumoși decât viața toată care n-a mai fost de crunte risipe stigmatizată. Simți de-atunci că ai sevă-n rădăcina care-a-nviorat frunzele-ofilite ce
ÎNTINERIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342964_a_344293]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului "Vreau vârsta-mi să fie nu multă, -senină, Zărită de tineri, dis-de-dimineață, Potecă-s cotită, și abruptă, de viscol se-anină, De pare că fuge pe alături de viață..." ("Drum spre adevăr", Renata Verejanu din cartea " Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare") În eseul, care face parte din Antologia de
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342977_a_344306]
-
Renata Verejanu ca fiind "o enigmă poetică nemilos de tânără". Cu adevărat , versurile Domniei Sale și însăși firea acestei impecabile Doamne vorbesc de la sine. Mereu tânără, energică, cu multă dăruire de sine, ea este întruchiparea energiei divine adevărate, Dumneaei e o"potecă fulger", și e cea care menține să "ardă în suflete pașnic căminul..." În ziua omagierii poetei supranumite și poet european, pentru activitățile pe care le desfășoară având statutul de membru al Consiliului Europei, îmi exprim admirația pentru realizările și putința
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342977_a_344306]
-
Acasă > Redacția > Autori > CAMELIA RADULIAN Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului TREC POTECI CU BUNICI Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne; Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui meu, ale patrie mele Trec poteci cu bunici prin odăi și prin stele... Referință Bibliografica: Camelia Radulian / Camelia Radulian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
coboară, domol, solfegii aldine în zbuciumul acestui prezent zgomotos! Le simt... asezandu'și cuminți iubiri, prea virgine, în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilor invitându'și înțelepții, pe cărarea timpului, la șezătoare! Cât de frumos știu ele să ofere potecilor neumblate de soare blând verde de iarbă ce'și leapădă roua spălând cu lumina, de praf și de țină, a noastre picioare!... Cât de frumos știu ele să ofere timpului nesfârșire; renăscându'ne mereu, din cenușă luminii, pe noi, cei
GLASUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343335_a_344664]
-
aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește în vâltori și în cețuri dese, dar își primește mereu seninul acolo; în acea oază de verde... unde potecile timpului, ce și-au lepădat noroaiele, se întorc, timide, spre zâmbet de soare! Acolo... în locul acela tainic, pe care îl cunosc doar munții și frunza de codru, păsările și ploile cele limpezi acolo unde... acum, cândva, mereu în mult-seninul sufletului
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Povestea vechiului castel Lespezile își amintesc... cum în timpul din alt veac, o prințesă din castel iubea un băiat sărac. Tainic ei se întâlneau pe ale dorului poteci și săruturi își furau printre zidurile reci! Povestesc și trandafirii; cum, timid se înroșeau când din patima iubirii tinerii se înfruptau. De ei și-amintește luna care mult îi îndrăgea și în Carul ei de stele, în Cer Nuntă le
POVESTEA VECHIULUI CASTEL de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343354_a_344683]
-
Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce’așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
razele lunii își fac două copii albastre... la indigo! Mă opresc și te privesc: Te văd culegând începuturi și zboruri de fluturi iar glasul ce curge a lacrimii rouă, îl las să coboare pe tâmplele-mi goale, când tu țeși potecă din roșu de mac și moale de iarbă. Păstrez limpezirea cascadei, iar cântul ascuns în crengi de poveste îl adun, îl dezmierd și-l aduc... în clarul luminii din șoapta de îngeri. Pe toate le-așez, frumos rânduite în unicul
AMPRENTARE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343356_a_344685]