1,898 matches
-
caracterului moral al românilor. În materie de educație, deviza lor era: „La noi vine cine vrea, dar rămâne cine poate”. Această deviză arată și caracterul democratic, de libertate, de acceptare liber consimțită a educației legionare, dar și valoarea educației care potențează și selectează pe cei mai valoroși, care să ocupe primele locuri în ierarhia legionară. Mișcarea era, cum se spune, o formație elitistă. . Legionarii nu dădeau de băut alegătorilor și nu făceau promisiuni demagogice. În ajunul alegerilor, legionarii îi sfătuiau pe
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fost depistate În fibrele nemielinizate, ca de exemplu CGRP și neuropeptidul Y.Aferențele senzitive ajung la măduvă pe calea rădăcinii posterioare. Populația neuronilor din ganglionul rădăcinii dorsale sintetizează și eliberează două neuropeptide transmițătoare nociceptive: substanța P și CGRP (prima o potențează pe cea de a doua) cu acțiune excitatorie În cornul dorsal dar și În ramurile periferice ale neuronilor ganglionari (Holzer, 1988; Lundberg, 1996). Se pare că substanța P și CGRP, transportate la periferie, au o semnificație funcțională mai mare decît
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
de argumente dintre care menționăm: a) scăderea nivelelor de noradrenalină din zonele cerebrale de origine ale căii duc la scăderea eficienței analgezici morfinice; b) administrarea intratecală de noradrenalină sau agoniști alfa 2 are efect antinociceptiv; c) administrarea agoniști lor noradrenergici potențează efectul antinociceptiv al morfinei. Există o teorie care susține că Între sistemele analgezice descendente opioide și nonopioide sunt atât legături și comunicări permanente, cât și reacții compensatorii de exemplu atunci când unul din sisteme este inhibat/suprimat, celălalt se activează compensator
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
lor, constituit din radicali toxici liberi și proteaze extrem de agresive, unele În stare inactivă. Proteazele active, cum sunt elastaza, catepsina G, mieloperoxidaza produc leziuni tisulare, iar proteazele inactive, cum sunt colagenaza și gelatinaza, sunt activate prin oxidare de HOC1 și potențează activitatea elastazei. Generarea HOC1, compus foarte toxic, din radicali hidroxili inactivi are loc În prezența mieloperoxidazei. Activarea leucocitelor fagocite și a altor celule mobilizate În procesul inflamator are loc printr-un mecanism extrem de complex, din care sunt cunoscute cel puțin
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
coborât până la mizerie și nebunie, poet universal, profet, gânditor social și politic, minte împodobită cu toate darurile spirituale, suflet îmbogățit cu toate durerile abstracte, Eminescu ne poate acoperi cu personalitatea lui genială și reprezenta în fața umanității, cu specificul nostru etnic, potențat până la universal.” Sub cele două coloane ale textului se află amintirea lui Cosmănescu, iar alături, textul lui G. Călinescu, sclipitor prin informație, din care cităm: „Din poezia lui Gottfried Keller „Der Stern” cunoaștem până acum vreo 9 traduceri: 4 în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rând, aportul gândirii divergente, după care soluția optimă se găsește prin gândire convergentă. Metoda de creativitate brainstorming (a se vedea Capitolul 10) se bazează tocmai pe acest fapt. Așadar, gândirea convergentă nu este negativul gândirii creatoare, ci o gândire care potențează gândirea creatoare, o conduce spre o finalizare. Dezvoltarea gândirii convergente se face prin exersarea în matematică, fizică, chimie, lecturi științifice, practicarea de jocuri logice și de perspicacitate, dezvoltarea limbajului (vezi Anexa 3). Orice om are anumite abilități creative. Din păcate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a domeniului ales. Atunci se naște întrebarea: au avut dreptate Eduard De Bono și Arthur Koestler și de partea lor, mulți alți creatologi contemporani când au afirmat că prea multă cunoaștere frânează creativitatea, sau este justă concluzia că stăpânirea domeniului potențează creativitatea? Răspunsul se cere nuanțat. Cunoașterea profundă a domeniului conduce de cele mai multe ori la consolidarea gândirii logice, disciplinate, cu rezultate necreative. Persoanele au tendința de a adopta ideile sau credințele la care s-a ajuns la acel moment al dezvoltării
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a fost mai mare decât a copiilor grupului de control. Copiii au privit răsplata necondiționată drept un cadou care i-a făcut să se simtă bine și le-a mărit implicarea în activitatea ce a urmat. Așadar, confirmarea prin recompensă potențează creativitatea viitoare. Experimentul 8. Un alt experiment a constat în „imunizarea” subiecților față de efectele negative ale recompensei. Imunizarea a constat în vizionarea unei casete în care niște personaje simpatice vorbeau despre plăcerea de a realiza o activitate și despre cum
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a unui „vizitator” poate desluși existența unor neajunsuri care vor stârni interesul pentru rezolvarea lor. 6. Neutilizarea tuturor simțurilor de observație. Simțurile sunt conectate într-o manieră directă; vederea și auzul, gustul și mirosul sunt de obicei asociate și se potențează reciproc. Noi ne-am format deprinderi verbale sau logice și ne-am dezobișnuit să ne bazăm pe mirosuri, gusturi sau pe sunete diverse, ceea ce ne împiedică să folosim toate informațiile venite pe calea senzorială. Stimulii senzoriali variați sunt foarte importanți
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
bonne famille (1980), prozatorul descoperă tehnică articularii epice și a închegării atmosferei. Biografia personajului, proiectată după ritmurile temporalității nărăvașe (ale „patefonului stricat”, cum spune Ț.), devine un puzzle, iar ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu”, neimplicând nici analiza unui caz tragic (că în Cel mai
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București, 1959; Cu tot cu soarele pe masă, București, 1965; Albastru deschis, București, 1966; Io, Mircea Voievod, București, 1966; ed. București, 1971; Drum
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
și „vorbele limpezi”. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
în instrumentul militar al statului), ce au stârnit reacții adverse datorită impactului asupra mediului presupus de decizia autorităților de la Paris. Amenințările la adresa securității nu rămân, de regulă, cantonate într-un anume sector. Ele se conjugă și, de multe ori, se potențează reciproc. Tensiunea, deseori cu accente de violență, a conflictului din Orientul Mijlociu nu se reduce la problema existenței unui stat palestinian sau a securității militare israeliene. La o simplă privire, mai pot fi identificate și problema refugiaților, a terorismului (controlul exercitat
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
la un limbaj pretențios, abstrus. Iată o frază: „Sugestia (pe care i-o dă „tumulul” dintr-un anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o neliniște atemporală”. Ratînd o carieră intelectuală de prim-plan din cauza unei „povești” urîte din tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune, vizibile, atît unele, cît și celelalte, în felul în care își face meseria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Viața sa se vroia, ca și poezia, un „surd protest contra rutinei”, nu totdeauna surd. Statutul de pensionar al Partidului ținea, acum, de privilegiile rutinei oficiale, dar fără o minimă protecție politică și socială, ciclicele sale insolențe și-ar fi potențat riscul. Mereu minimă, firește, asemenea ocrotire, la voia capriciilor și intereselor unei Puteri cinice, gata să victimizeze deopotrivă adversari și suporteri, ca și pe cei care se vroiau neutri și neangajați. Pavăza minimă, dar deloc neglijabilă, o folosea curajos contra
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deși mă legitimez acum ca cetățean al mult invidiatului și mult hulitului experiment al libertății. Destule dintre imaginile sale turistice ar fi meritat amendări și nuanțări, Îmi dau seama, dar nu este deloc exclus ca tocmai acestea să-i fi potențat, de fapt, acum, elanul. M-aș fi bucurat, firește, să-i ofer prilejuri deopotrivă de contrariere și Îndreptățire și să confruntăm din nou reperele diferite, dar complementare ale temperamentelor noastre, să-i justific propriile mele argumente de admirație pentru spiritul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și: „Îmi amintesc uneori (cu efort) iarba de-afară de-acasă iarba din Grădina cu mere” (Mama cu pruncul). Autodefinirea devine tot mai drastică, pe măsură ce cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe, că următoarele propozițiuni ale citatului vor „tempera” sensul. Ar fi fost o prostie. „Sari deodată din șirul asasinilor” era o formulare prea puternică, nuanțările literare care urmau, deloc minore, nu puteau decât să potențeze și ele suspiciunea cititorilor de la Serviciul Vamă și Pașapoarte. „Poți să observi faptele. Observând faptele - Îți construiești o formă superioară de observație, mai Înaltă, nu și una mai pătrunzătoare, căci cu cât este mai Înaltă, cu atât e mai de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și sumare, indicii despre destinatar. În cazul corespondenței tradiționale, cu atât mai mult. Așezându-se la masă În postura de corespondent, scribul nu doar se pune În starea adecvată mesajului său, ci se și „Îmbracă” În veșmintele epistolare destinate a potența sau, dimpotrivă, a atenua, falsifica, codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după o lungă așteptare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soților Petrescu. Prezent mai era, dacă nu mă Înșel, Mircea Martin, dar prezentă era, mai ales, Ioana Petrescu, care m-a fascinat instantaneu prin neverosimila forță de „vătuire” care, În loc de a le face invizibile, cum s-ar fi putut crede, potența, dimpotrivă, fiecare cuvânt și gest ale extraordinarei prezențe. Extraordinară tocmai prin inefabilul și irezistibilul conjunct dintre cerebralitatea intensă, precisă, sublimată și feminitatea adorabilă, simplă, sociabilă, „servind” Încăperea și dominând-o fără efort. Liviu a fost, dacă nu mă Înșel, cândva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În peisajul literar românesc - „inversează”, cred (un termen cu vagi conotații sexuale pe care nu l-ar fi respins, presupun), măcar unul dintre locurile comune și dragi conclavului literar. Anume, că moralitatea scriitorului În viața publică sau/și privată ar potența opera. Când moralitatea se deteriorează vizibil, mai ales pe scena socială, talentul Însuși - ne-ar plăcea să credem și suntem Încurajați să credem - Începe să se depărteze, și el, pe furiș, până dispare din preajma histrionului. Nu puține sunt confirmările acestei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a universului senzorial”, cum spune Raicu, are În vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii, cu modificări de registru stilistic, cu necesare reprize de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile acute despre rescriere, din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și exilat oriunde și oricând, Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]