16,810 matches
-
care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
l-ai văzut pe profesorașul nostru?!..., i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de măcel limbuțial, am bănuit eu că nu e om serios... Aș fi putut să jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost cel mai potrivit. Nu mai simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foame nebună de a vorbi. De a vorbi cuiva. De a vorbi pur și simplu. Conta să nu fiu singur. Să mă asculte cineva sau numai să se prefacă doar că mă ascultă. Iar acum, Lola devenise persoana cea mai potrivită. Stătea impasibilă la aceeași masă izolată, trăgând leneș dintr-o țigară lungă. M-a privit cercetător, cu ochii ei de sticlă transparentă. Nici de data aceasta nu a scos vreun cuvânt. Și-a aranjat o șuviță rebelă, apoi, proptindu-și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și una și alta mai aveau multe Întrebări rămase suspendate undeva, Într-o zonă unde investigațiile stăteau deocamdată sub semnul nedoritului tabu. Discuțiile purtate anterior le făcură pe cele două fete ca în multe nopți, să nu găsească o pernă potrivită pe care să-și așeze capul îngreunat de gânduri încețoșate. Impresia care se degajase pe tot parcursul acelor mărturisiri era că se aflau în fața unor porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dialogului, vin încă de la cei șapte ani de acasă, dintr-o educație aleasă, atent supravegheată. În genere, Ina vorbea puțin. Mai mult asculta. Lui Alex îi plăcea cum gândea. Formula totul în câteva cuvinte, folosind simțul pragmatic, turnând în tipare potrivite, argumente, idei și sentimente. Nu arunca vorbe fără acoperire. Lăsa impresia că fiecare spusă e o bancnotă extrasă dintr-un fascicul de valută forte. Alex își dădea seama că avea de învățat de la Ina și că, fără să arate, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca și cum i-ar fi stânjenit mersul. Ajunseră. Alex deschise ușa și o invită pe Olga să pășească peste prag. Ar fi trebuit să mă ducă în brațe, ca pe mirese, gândi ea, o va face cu siguranță însă la timpul potrivit! De cum intră în sufragerie, se simți intimidată de bunul gust, de ordinea și curățenia care domneau în casa unui burlac. Totul respira rafinament, modernitate, lucruri cu care ea nu se prea putea lăuda. În casa Olgăi, ordinea nu se înstăpânise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
intenționam încă de săptămâna trecută să te înștiințez că mă căsătoresc! - Ai spus mă căsătoresc!? Nu ne căsătorim? - Chiar așa am spus! Ai deslușit bine sensul spuselor mele. - Aș putea să știu și eu cu cine? - Vei afla, la timpul potrivit, cred că deocamdată e de-ajuns ceea ce ți-am spus, nu? - Nicidecum. Aș îndrăzni, ironiză ea, să intru în posesia câtorva detalii... Ce te-a determinat să iei această hotărâre atât de neașteptată!? I-ar fi spus mai multe, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dintre părți este să surprindă momentul oportun când acestea au ajuns la soluția optimă de închidere a conflictului, pe care s-o materializeze de îndată împreună, ca înțelegere în cuprinsul Acordului de mediere. A nu se pierde din vedere momentul potrivit pentru încheierea contractului de mediere, așa cum prevede legea și tehnica medierii conflictelor, întrucât încheierea la timp a acestui act juridic presupune nu numai respectarea legii cu privire la începerea medierii propriu-zise, dar atunci când medierea eșuează, mediatorul riscă să nu mai poată încasa
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
medierii, poate fi atacată prin recurs, pentru motive de procedură. După cum s-a mai arătat, mediatorul dacă constată că una dintre părți(de regulă reclamantaă tergiversează din vina sa soluționarea conflictului, mediatorul poate proceda la închiderea medierii. Per a contrario, potrivit art.242 Cod procedură civilă, când instanța constată că desfășurarea procesului este împiedicată din vina reclamantului, care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în timpul judecății, va suspenda judecata, dar dacă ulterior și le îndeplinește, judecata poate continua. Este
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
după primii pași și-a amintit. Ieri. Întreaga zi; fără început și fără sfârșit, concentrată în numai două ore. Două ore în care altcineva a trăit în locul lui, el întorcându-și doar privirea spre sine, ascunzându-se sau căutând replici potrivite, cu toate că știa că nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mărind astfel succesul: nu mai este imperios necesar ca fiecare să găsească soluția problemelor, oricând și oricum; calea este deja stabilită dinainte În totalitate. Acțiunea este schematizată fiind astfel, ușurată și asigurată. Iar comportamentul va fi adecvat scopului, cel mai potrivit, În condițiile conservării vieții individului. După cum instinctele au În ele Însele garanția de a fi În acord cu condițiile de viață ale speciei, la fel și obiceiurile. De precizat că, lăsate „foarte libere”, instinctele distrugătoare ar nimici viața tot astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că „arborii sunt imobile atâta timp cât nu sunt tăiați” ; când Codul com. arată care sunt „actele de comerț” (art. 3), sau când Codul pen. definește „rudenia” (art. 307 al. ultim), pare la prima vedere că sunt enunțări cu caracter filologic, mai potrivite unui dicționar decât unui Cod. Aceste explicări aparente se referă Însă, În realitate, la alte norme și legate de acestea, dobândesc Întotdeauna un sens imperativ, având drept obiect tocmai un anumit cuvânt sau expresie care trebuie să fie Înțeleasă Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridică să fie Încălcată, ci vrea numai ca ea să se adapteze diverselor contingențe de fapt, astfel Încât să corespundă funcției și scopului său. Acolo unde va lipsi norma, În numele Echității se poate cere ca judecătorul să instituie o normă nouă, potrivită cazului neprevăzut de judecată. Giorgio del Vecchio relevă că, Întotdeauna, a fost recunoscută o oarecare latitudine voinței prudente a judecătorului (de ex. Preotul roman etc). Desigur, În zilele nostre este mai greu să fie acceptată o astfel de perspectivă. O
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care se pot menține chiar și În afara unității politice”. GÎnditorul italian trage următoarea concluzie: „Prin urmare, e natural ca orice națiune să aibă o tendință de a se constitui În unitate politică, adică de a-și da o organizare politică potrivită relațiilor sale de viață, care trebuie să se dezvolte În cercul său și să se sprijine pe el. Națiunea este (Ă) fundamentul natural al edificiului a cărui Încoronare trebuie să fie Statul”. 2. Teritoriul Stabilitatea locuinței este condiția esențială a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea momente: - Fata mea, fata mea, sunt fericită că ai trecut și hopul acesta! În spatele lor stătea Olga, vădit preocupată să-i scoată cât mai repede din salon pe mama Inei și pe Alex, sugerându-le că e timpul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât acela aflat la îndemâna unui om cu știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dispăreau, cu ele, încărcate în aceleași mijloace de transport, cu care ziua mimau desenarea viitoarele presupuse agende turistice. Retragerea, în câte o pădure. Acolo, pregătirea vietăților si a obiectelor pentru valorificare. Valorificarea urma în cadrul târgurilor, bâlciurilor și al altor locuri potrivite. Încasările erau împărțite frățește, între toți participanții la mangleli. Totul, până se terminau localitățile din județul respectiv. Apoi, se trecea la altul. Fostul Erou al Muncii Socialiste pregătise și argumente, pe care să le utilizeze, în cazul în care ar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că, de aia, zici, mereu, treaba iese cum iese! Hai! Hai, repede, și-om așeza patul cazon. și l-om pregăti. și...Da’hai, odată, nu mai vorbi atâta. Pune mâna și fă treabă! Puseseră amândoi, mâna; găsiră un loc potrivit pentru pat; îl pregătiră pentru culcare, și, nu știu care, stinse lumina.Cred că ea. Pentru că, altfel, n-ar fi sărit, așa de cu ambâț el, și n-ar fi trebuit să lase lumina, măcar de prima dată, să vadă cum iese
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poarta celui cu arpagica: gata, mă, cu arpagica, ai reușit s-o plantezi? Când, că, doar ce am intrat în cameră, și am și adormit. Iar acum abea m-am sculat. Lasă c-o pui, poate, astăzi. Nu e timpul potrivit. Nu vezi că norii stau gata să-și scuture prima zăpadă peste noi și meleagurile noastre? Ba, da, văd. Mai bine hai și ne-om drege nițel, după aseară. Intră în ogradă. și om gusta câte ceva din primul butoiaș, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că se arată, ca un frumos ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea își și începuseră scăldatul, câteva scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc din mers. Măi, să fie, că am cam întârziat. Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de cantină cu marfa expusă în tăvi de inox din care se ridica un miros de sală de mese cazonă, mai potrivită unei cazarme decât unui local aflat în buricul târgului. N-aș fi mâncat acolo, nici amenințat cu spargerea unei țevi în baie. Mai ales că localul se caracteriza prin mâncarea proastă de-a binelea și scumpă, iar atmosfera în locul ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce să întreprindă o asemenea operațiune. Oricum, partea cea mai grea și cea mai importantă a acțiunii de salvare fusese aplicată cu succes de gândăcime. De partea a doua urma să-l responsabilizăm pe nea Petrică. Un imbold la timpul potrivit va face minuni. Portarul se trezi vorba vine pe la trei și jumătate. L-am ajutat și noi cu nițel amoniac dat pe la nas. Tuși gros și-și aprinse o țigară cu ochii încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei. Își compuse o față pe care și-o închipuia potrivită spre a-i ilustra o adâncă suferință: "Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de sănătate. Da' eu, cu ficatu' meu, nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
om de afaceri bucureștean. "Nu. Iei un digestiv înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere elegantă. Se ridică amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]