31,455 matches
-
sedentaritate și aer confinat."; "I.V.Stalin avea o mână mai lungă decât cealaltă, puțină cocoașă, privea ca un lup încolțit din toate părțile. L-am văzut în această postură și la cinema, la un jurnal vorbitor. Despre mâna lui lungă povestesc martorii oculari." etc. Libertatea spirituală a lui Petre Pandrea este șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
a Hainelor celor noi ale împăratului: A fost odată ca niciodată un împărat căruia îi plăcea mereu să se îmbrace în haine noi și care tot timpul se fîțîia înaintea oglinzii iubindu-se atîta pe sine... Într-o zi, - ne povestește Frederik - la împărăție apar doi escroci mari ce se laudă că ei pot țese o stofă și să croiască din ea niște haine minunate avînd miraculoasa însușire că ele, aceste haine, nu pot fi văzute nici de cei răi, nici
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
violență. Violența disimulată este numai una dintre căile de acces la poveste. Desigur, ca purtători ai unei agresiuni fatale, fugind în final doar pentru a amenința cu întoarcerea, câinii negri sunt deja niște patrupede contaminate de ciuma camusiană. Însă romanul povestește cu multă fantezie despre personajele sale, și trebuie spus că la atâta acumulare de detalii el capturează în continuare atenția cititorului, ținând-o prizonieră până la sfârșit. Cumva tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
atenția cititorului, ținând-o prizonieră până la sfârșit. Cumva tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și altora. Ce intenționează McEwan să ne povestească? Schematic judecând, nimic extraordinar. Cu toate acestea extraordinarul există totuși, în subsolurile fiecărei experiențe, iar oamenii îl descoperă cu uimire, doar că de cele mai multe ori nu sunt pe deplin conștienți, ori nu
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și altora. Ce intenționează McEwan să ne povestească? Schematic judecând, nimic extraordinar. Cu toate acestea extraordinarul există totuși, în subsolurile fiecărei experiențe, iar oamenii îl descoperă cu uimire, doar că de cele mai multe ori nu sunt pe deplin conștienți, ori nu știu să-l relateze. O întâlnire cu doi
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
nu sunt pe deplin conștienți, ori nu știu să-l relateze. O întâlnire cu doi câini enormi, pe un drum pustiu de munte: pericolul iminent, care este depășit prin transfigurarea interioară a personajului. Un primar dintr-un sat francez care povestește despre activitatea sa din Rezistență - extrem de periculoasă în sine, dar limitându-se în plan concret la o monotonă cărăușie ilicită. O confruntare în zilele demolării Zidului Berlinului cu un grup de șapte tineri neonaziști, care amenință să degenereze urât, dar
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
Miza ei este destul de mare și dificilă: să scrii despre un univers fundamentalmente străin și opac, nu numai pentru că o faci din perspectiva istoricului, ci mai ales pentru că universul în sine nu e dispus să se deschidă outsider-ului. Behr povestește istoria ultimelor secole ale unei culturi a discreției și secretului, încercînd în chip foarte lăudabil să nu destrame tocmai farmecul ei. Dar nu-și poate reprima gazetarul din el, reporterul care se deghizează pe rînd în istoric, sociolog, filozof și
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Nicoleta Ghinea Adrian Alui Gheorghe își structurează volumul de proză scurtă intitulat Goliath pe două dimensiuni narative majore: evocarea și povestirea. Epicul din Moartea de catifea este concentrat în jurul Clinicii; toți oamenii de pe insulă sînt bolnavi și personajul care povestește este în același timp autor al unui traumatizant experiment științific. Moartea îi pîndește pe toți și "povestitorul" (care este în același timp și scriitor) colaborează cu autoritățile spitalului. Existența Esttelei este însă în pericol și autorul însuși recunoaște că în jurul
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
că ajunge repede în plină poezie. Este ca și cum cineva s-ar da pe un tobogan banal, dintr-un parc pentru copii, și s-ar trezi într-o altă lume: " Aceasta e povestea păsării Phoenix pe scurt/ așa cum mi s-a povestit în copilărie/ într-o seară ovală ca lumea/ cu mult înainte de anul o mie" (Pasărea Phoenix). Câteva capodopere Există în sumarul volumului câteva poeme care nu numai că sunt bine scrise, dar au și acel suflu liric irezistibil, acea anvergură
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Dar pot fi considerate operă filosofică foiletoane de gazetă? Eventual, alături de cîteva cărți. Dar, repet, acestea din urmă nu există. Mircea Eliade, alt student al său strălucit, cîțiva ani chiar asistent pe lîngă conferința lui Nae Ionescu de la universitatea bucureșteană, povestește, în Memorii, că în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde amîndoi fuseseră încarcerați pentru legionarism, profesorul i-a împărtășit gîndul să scrie o carte, Căderea în Cosmos, pe care însă n-a mai apucat să o redacteze pentru că, rău bolnav de cord
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
totul./ Fascinant ca în acel poem din Tadeusz Rozewicz,/ sarea pămîntului; cred că dacă le-aș citi poeme/ ar deveni adolescente, am putea visa, am putea privi luna/ ca pe o gutuie în fereastra unei case sărace,/ mi-ar putea povesti despre idolul lor,/ le-aș putea vedea sîngele scriindu-le poeme de dragoste pe obraz,/ dar cum totul nu poate fi decît o iluzie în aceste vremuri de criză,/ le privesc trecînd spre cimitir/ ca versurile acestea așezate în poem
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de oriunde, ar greși enorm... Inteligența, imaginația, experiența și înzestrarea în general a oricărui scriitor din lume - obiectiv - sînt, în acest sens, un plasament trainic pentru echitate și adevăr, în lumea întreagă... Au fost și momente comice. Dintre care voi povesti cîteva. De pildă, oamenii de afaceri care sponsorizau Programul ne invitau la ei acasă, pe rînd, organizînd partiuri de cîte o sută, o sută cincizeci, două, trei, sau în cazuri foarte rare, 4, 5 sute de dolari, ceea ce indica cifra
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
scrie... ești ca posedat... mi-aduc aminte... ziua duceam o viață obișnuită... luam masa la Athenèe Palace... scriam la Vlașini noaptea pînă pe la cinci dimineața... eram atît de puternic dominată de "Vlașinii" mei încît vorbeam la masă numai despre asta... povesteam că nu mai știu ce să mă fac... mă ciondăneam continuu cu personajele mele... pînă la teroare... mă obsedau... cu ele mă culcam în gînd, cu ele mă trezeam... Unii dintre comeseni credeau că vorbesc despre niște rude de-ale
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
I.P.:Probabil că asta rămîne ca o pecete a vieții mele... acesta este coridorul pe care am mers. Elementul principal al vieții mele a constat în pătrunderea cu orice preț în mediile literare selecte... Mi-a plăcut să descriu, să povestesc... numai așa simțeam că trăiesc. Textul meu comunică și starea în care a fost scris. Așa este. O.G.: Mereu vă întoarceți la Lovinescu... I.P.:Da, da... Și la copilăria mea care a fost fantastică... și ea m-a marcat
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
acordă premiul Asociației Scriitorilor din Brașov. 1977 - Apare romanul Roată gândului, roată pământului. 1979 - Se publică romanul Întoarcerea Vlașinilor, încununat cu premiul Academiei Române. 1981 - Apare romanul Frank and Smith Company. 1982 - Publică volumul de povestiri pentru copii Milena și Crina povestesc. 1985 - Vede lumina tiparului scrierea memorialistică Seva din adâncuri. 1986 - Își reunește nuvelele în volumul Eternele iubiri. 1995 - Apare romanul Remember. Pentru întreaga activitate literară, Ioana Postelnicu primește premiul Uniunii Scriitorilor Români și al Editurii Ion Vinea. 1999 - Apare romanul
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-a așezat rîzînd pe nisip și primi ciorchinele destul de mare să-l despoaie, să-l mănînce, bob cu bob, din mîna mea ce tremura... Pe urmă,... prietenul meu, poetul,... povestindu-i scena,.. .el îmi spusese serios că așa se împerecheau în vechime zeii și zeițele, sau semizeii și semi-zeițele, folosind în loc de sex (preciza) roadele pămîntului. * Telepatie cu Radu Tudoran. "Îmi făceam siesta, - spunea - îți vedeam profilul cînd vorbeai, o dată, cu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
s-ar înțelege el cu alte femei și ale cărui dorinți sînt foarte limitate. Aventura lui cea mai tare și de care își aducea aminte numai la chefuri prelungite, cînd bărbații, mai ales după o anumită vîrstă, încep să-și povestească aventurile din trecut... Era student și era într-o vară la muncă, la țară, cum se făcea pe vremuri. Satul avea duminica o horă în spatele unei cîrciumi, și la care horă veneau flăcăii din sat, sau tractoriștii, sau cei cu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
Dumneavoastră, domnule Călinescu, gândiți tot așa, că un dictator nu are nimic în plus față de un rege?" "- Desigur, Maiestate, un dictator n-are nimic în plus față de un rege", răspunde slugarnic Monoclul negru." Pe aceeași linie, capitolul XVI din Memorii, povestind fericita împrejurare a primirii premiului Fundațiilor regale, poartă titlul: "Poetul încununat de rege". Capitolul XVII - "Mutilarea României, căderea regelui, măceluri și cutremure de pământ" - cu ploaia sa de evenimente este doar de două ori mai voluminos decât precedentul. Bineînțeles, memorialistul
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a ieși din labirint: cu gîndul la Hegel și la felul cum descrie el dialectica spiritului, eseistul observă într-o anumită împrejurare cum, sub
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
La început mi-a fost frică de toți și de toate; de soțul meu, de sat, de poliție. Astăzi nu mai mi-e teamă de nimeni. Am propriul meu cont în bancă. Sînt conducătoarea grupului deponenților din satul meu. Le povestesc surorilor mele despre mișcarea noastră (Bashiranbibi - Asia de Sud). Eradicarea sărăciei, a bolilor, avînd drept revers al monedei mizeria morală, iată sensul mileniului care vine. Pretutindeni se lucrează intens pentru înfrîngerea SIDA-ei, a malariei, a tuberculozei, a poliomielitei etc. Banul își umanizează
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
prozaic Dacă am adopta limbajul celor care prezintă filme în ziare, am putea spune, despre romanul Barbarius al lui Constantin Țoiu, că este un "roman de artă". în cele 280 de pagini ale sale, nu există aproape nimic prozaic. Autorul povestește artistic fiecare episod, astfel încât până și stoarcerea unei lămâi deasupra unor felii de somon afumat se transformă într-un ceremonial. Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
de Zamfirița, care este o femeie matură, dar nu și-a epuizat încă resursele de feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
i-a recunoscut, probabil după îmbrăcăminte, spune Lucian, drept elini și s-a interesat cum au putut străbate distanța dintre pămînt și lună. Regele însuși era un pămîntean, Endymion, care a fost odinioară răpit și adus pe solul selenar. După ce povestește această istorie, regele zugrăvește situația prezentă: el se afla în război cu locuitorii Soarelui, care era și el locuit și condus de regele Phaeton! Motivul războiului? Un conflict de interese: Endymion hotărîse să-i colonizeze pe cei mai săraci dintre
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
tinerilor care ieșiseră în stradă. 5. "Aceștia am fost noi, cei mulți, și nu are nici un sens ca acum, après la guerre, să pozăm în eroi și să dăm lecții de civism și de patriotism." Dacă I. Funeriu ar fi povestit pur și simplu, fără nici un comentariu, toate aceste întâmplări, l-aș fi crezut, trăgând o linie sub toate calculele și temerile sale, un om în esență curajos. Dar el afirmă, dimpotrivă, că a dat dovadă de lașitate în situațiile respective
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
datorează intrarea sa în literatură îndemnurilor lui Eminescu, dar și scriitori mai puțin cunoscuți ca Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu, Miron Pompiliu, Dionisie Miron, Iuliu T. Mera. Grațian Jucan crede că anumite episoade epice din romanul Geniu pustiu i-au fost povestite lui Eminescu de către Ioniță Scipione Bădescu, iar Toma Nour, eroul principal la cărții, ar reține câteva din trăsăturile prietenului ardelean. Există și o direcție tematică pe care am putea s-o punem în legătură cu evocarea "sfintelor firi vizionare" din Epigonii. Chiar dacă
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]