2,388 matches
-
încruntat armoariile Franței, apoi le întoarse spatele. Știa că Napoleon își aduna armate peste armate. Știa că își mutase curtea la Dresda și că acolo etala un lux exorbitant. Se ambiționa să pună în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui, care se sacrificau, da, se sacrificau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului de câteva ori cu degetul. ― ți-a cam crescut nasul, bătrâne, și te întinzi la vorbă. ― Dar... pictore! Văd că iar ai îmbrăcat cămașa aia în care îți pozează prințul. Oare de ce? Pictorul se ridică în capul oaselor. ― Pentru că... mă inspiră. Ei, dacă nu mai spui nimic important, eu mă duc! ― Dar n-am terminat încă! Ajunsesem... Ah, da, la profit! La un moment dat am auzit-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amintesc că mi-ai scris ceva despre un atelier de pictură. Chiar ai pictat portretul prințului? ― Trebuie să mărturisesc că „ucenicul” meu a făcut-o. Luciano Vecchio este într-adevăr un maestru. De fapt, adevăratul maestru. ― Dar prințul ți-a pozat ție, presupun. Ha! Înțeleg, înțeleg! L’amour!... (O șoaptă ca un oftat înainte de a-și regăsi tonul imperial.) Dacă ajung cu bine la Paris, te voi ierta pentru misiunea ta ratată. Singura, din câte îmi amintesc... Deși n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-și luase numele de la trupa de grunge cu care Încerca să-și facă un nume. Producătorul arăta interesant, adică foarte atrăgător, vreau să zic, dar a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
matlasată, plus blugi verzi. Ce la modă era micul șmecher?! Părea foarte entuziasmat de ceva și era așa de drăguț, că maică-sa ar fi făcut avere dacă l-ar fi pus să joace În reclame. Parcă-i și vedeam poza pe o cutie de detergent, zâmbind fericit Într-un pulover de un alb impecabil, care i-ar fi scos În evidență tenul de ciocolată cu lapte. Am fost salvată de faptul că au intrat amândoi sub acoperișul refugiului din stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
survenit cel mai banal dintre evenimente: un bal mascat organizat de un Înalt funcționar belgian, unde dl Naus a avut ideea de a merge deghizat În mullah. Șușoteli, râsete, aplauze, lumea s-a Înghesuit În jurul ministrului, a fost felicitat, a pozat pentru o fotografie. Peste câteva zile, clișeul se distribuia, În sute de exemplare, În bazarul din Teheran. XXXIV Șirin mi-a trimis o copie a acelui document. O păstrez și acum, mi se Întâmplă Încă să-i arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poate fi privit ca un avantaj, ai dreptul să fii invidioasă, să urăști, să trădezi, chiar și să uiți pentru o clipă de slujba ta ipocrită, de fiecare dată când vei fi sinceră cu tine însăți, când nu vei mai poza în marea înțeleaptă, vei înțelege ceea ce îți spun acum, el mă privește și zâmbește, gata, frumoaso, acum hai să facem schimb de roluri, să vedem cum construiești o casă. Eu privesc praful care plutește între noi, peste puțin timp ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Cavaleristul la schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E în clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-am spus, dându-i fotografia înapoi. Reiko a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
este singura fată topless în seara asta. Nu e cea mai frumoasă - ba chiar e foarte departe de așa ceva - dar cu siguranță este în centrul atenției. Ceea ce bănuiesc că era tocmai scopul ei. Baby aruncă mingea în piscină, după care pozează pentru o clipă pe marginea bazinului. În mod normal, bărbații ar sări după minge și jocul ar reîncepe, dar, de data asta, sunt complet interziși de imaginea acestei femei care stă cu o mână în șold, în timp ce apa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pe scurt, Maitreyi m-a certat întrebîndu-mă unde vreau să ajung, căci neslăpinirea mea o compromite, că Mantu și Khokha au început să afle etc. Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea să moară. Pentru o indiană
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea a doua Ora ceaiului — ...un moment dificil... Țin minte că așa ați spus atunci, domnule Profesor : ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a căror rudenie cu ea sau între ele avea un caracter circumstanțial. După ce a părăsit școala, fusese chelneriță, apoi angajată ca vânzătoare la Bowcock, după care a intrat ca funcționară într-un birou de pariuri. Într-o zi, i-a pozat șefului ei dezbrăcată pentru niște fotografii. Să fi fost acesta începutul, să fi fost o predestinare, ar fi putut oare să se întâmple și altminteri? Era o poveste lungă, vechea poveste, pe care Diane prefera să nu și-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care am citit-o într-o revistă. Nu știu de ce, nu știu de ce mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat în viață, totul e numai harababură și întâmplare, și oribilitatea lumii. Ce importanță are? Am fost forțată să pozez goală. Și pe urmă, de câte ori rămâneam însărcinată, fiecare dintre ei mă părăsea. Păcat că n-am avut curajul să fac un copil! Tot ce am acum pe lume e George și el e nebun, ar trebui să fie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte personaje simandicoase, alături de care pozase la marginea terenului de călărie sau poate a hipodromului. Fiindcă n-aveam de unde să cunosc toate detaliile locurilor ce apăreau în pozele găsite în depozitul nostru de vechituri. Erau fel de fel de personaje acolo, plus multe altele care lipseau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din cot spre interior, adică invers decât firesc, spre șold, atât era de elastică. Îi spuse Getei: Maică-mea te-a remarcat în poză. Geta își miji ochii. În care poză? Cea de la absolvire. Cu toată clasa și cu profesorii... Mă rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar pe jos. Stai așa, pe-un șold... De fapt, mai mult așezată, cu picioarele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza, în timp ce mama... Ei bine, totul se petrecea fără ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l pe frunte și sprijinindu-l, în timp ce cade, pe un soldat ucis în luptă. E cu atât mai ciudată atenția Elenei îndreptată spre personajele de jos, poate spre Dragoș, cu cât poza surprinde o discuție provocată de Denisa, aflată în dreapta, gesticulând în stilul ei caracteristic, abundent, în timp ce toți se amuză. Toți, mai puțin Elena. Și, desigur, Dragoș care, în gândurile lui, în afară de Elena, nu mai are niciun loc liber. Alexandra Puține reuniuni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
baston, se înțelege. Ea se numește Geneviève de Fontenay. Ca fostă protagonistă în concursurile de „miss”, nu a părăsit pista și se ocupă în continuare de destinele acestei întreceri. Motivul invocat de bătrâna doamnă a fost: tânăra nouă „Miss Franța” pozase anterior în poziții cu conotații erotice și religioase. Tot ce se poate. în zilele noastre, totul e posibil. Chiar și imposibilul. Vezi România. Nu „Miss România”, vreau să spun, ci pe toate celelalte... Unii francezi zic că ar fi și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
și persoanele cu mai puține cunoștințe de tehnică fotografică pot obține imagini de bună calitate. Însă, oricât de complexe ar fi funcțiile de prelucrare automată, acestea vor avea 44 limitări, determinate în principal de natura subiectului ce urmează a fi pozat. Pentru orice posesor de cameră digitală, cunoașterea acestor limitări este foarte importantă, depășirea lor fiind posibilă numai dacă știm ce trebuie făcut în fiecare caz. Încadrarea corectă a subiectului, alături de focalizarea corectă a imaginii Țnumită la aparatele clasice și reglajul
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
ați revenit? F. Da. P. Atunci s-o luăm de la capăt. Numele... F. Calache. P. Lache cu un singur ce. Bonn. Lache și mai cum? F. Grin...Gin...Nu se vede! Grim... P. Dă să văd. Uite că are și poză și râde neno... Nenorocito! Asta-i poza mea! Și scrie clar că-s Calache Grigorie cu tuș negru și oficial! Oarbă să fi fost și tot vedeai legătura! F Nu, că-n poză erați cu mustață iar pe viu arătați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Lucrați antiguvernamental. Ași. Avem prețuri rigide. Pompele funebre sunt singurele societîți care mai beneficiază de sposorizări oficiale. La noi se îngroapă cel mai convenabil. Bine. Puteți începe acum ? Ce ? Funerariile, pardon, lucrarea. Portretul. Aveți vreo poză ? Mda. Poftim. Dar e poza dumitale ?! Și ce ? Nu te aranjează ? Ba. Dar era vorba de defunctul decedat... Era, dar având în vedere prețurile atrăgătoare și așa, ca probă, fă-mi experimental două portrete cu reducere că ai comandă en gros. Și ce să reduc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]