1,618 matches
-
nom. nașterea, născutul A SE PIERDE Ion s-a pierdut în pădure tranz.: Mama l-a pierdut pe Ion în pădure part. pierdut, -ă nom. pierderea, pierdutul A SE PRĂPĂDI Banii lui Ion s-au prăpădit în neant tranz.: Ion prăpădește banii part. prăpădit, ă nom. prăpădirea, prăpăditul A SE RAREFIA Aerul se rarefiază în cameră tranz.: Ventilatorul rarefiază aerul din cameră part. rarefiat, -ă nom. rarefierea, rarefiatul A SE RĂRI Cu cât te apropii de oraș, copacii de pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A SE PIERDE Ion s-a pierdut în pădure tranz.: Mama l-a pierdut pe Ion în pădure part. pierdut, -ă nom. pierderea, pierdutul A SE PRĂPĂDI Banii lui Ion s-au prăpădit în neant tranz.: Ion prăpădește banii part. prăpădit, ă nom. prăpădirea, prăpăditul A SE RAREFIA Aerul se rarefiază în cameră tranz.: Ventilatorul rarefiază aerul din cameră part. rarefiat, -ă nom. rarefierea, rarefiatul A SE RĂRI Cu cât te apropii de oraș, copacii de pe marginea drumului se răresc tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pierde, departe-n zarea-albastră / Și-opreștete la poarta cu tei, la casa mea / Și ia-mă și pe mine și du-mă pân¢ la ea. Dar uite... drum de fulger, o stea s-a și desprins / Și dincolo de punte s-a prăpădit, s-a stins... / Și celelalte stele zămbesc, nici nu le pasă, / Că una dintre ele s-a prăpădit deacasă...” (Mihai Horodnic, Fragment din „File de poveste”, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 2); „Cu tata alături, în carul cu boi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și du-mă pân¢ la ea. Dar uite... drum de fulger, o stea s-a și desprins / Și dincolo de punte s-a prăpădit, s-a stins... / Și celelalte stele zămbesc, nici nu le pasă, / Că una dintre ele s-a prăpădit deacasă...” (Mihai Horodnic, Fragment din „File de poveste”, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 2); „Cu tata alături, în carul cu boi / Ieșiam dimineața pe poartă la noi / Și drumul năvalnic, făcea cotituri / Până departe în zări de păduri / Și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
genții, noapte caldă pentru octombrie, m-am gîndit la bocanci, am luat pantofi, vedeam viață de om cînd eram pui de om, acum sînt pui de pui! flaneaua groasă prinde bine, caldă, lipsește femeia, tot bărbații lipsesc mai mult, stau prăpădiți printre lucruri cu civilizația asta! Bîrnova castanul cu frunze pleoștite lucioase la becul alb, toamna anotimpul în care vegetația se vestejește, 1958 savuros formativ Dicționarul limbii române moderne, Grajduri luminile pentru sate, instituția impiegatului în lanterna purtată de el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
asta a salvat trei vieți. Soția și cei doi copii, că el a murit la Canal. Mă cutremur. Omulețul ăsta chiar crede că i se cuvin de drept odoarele astea, care au semănat moarte. Mai trăiește cineva? Nu, s-au prăpădit de moarte bună. Cred că unul dintre copii a reușit să fugă din țară. Dar a murit într-un accident. De unde știți atîtea despre ei? Păi, mai aude omul de la unul, de la altul. Privesc tapiseria. O scenă religioasă, cu Maica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-te să vezi crucea de pe mormântul lui Barbu Lăutaru. Mă apropii și citesc: „Aici odihnește vestitul cântăreț cobzar starostele lăutarilor moldoveni Vasile Barbu Lăutaru 1780-1860.” Imi plec fruntea și parcă aud zumzetul cobzei acompaniind cântecul lăutarului: „Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc.” Vocea Spiritului domnesc împrăștie însă starea de reverie care m-a cuprins. - Să mergem în partea dinspre amiază a bisericii, ca să citim inscripția fixată în zid: „Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca-Voievod cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
împărtășește aceeași soartă, pe frontul din Moldova al aceleiași prime încleștări mondiale. Se ridică din sat o serie de notari din care reținem pe Nicolae Budac, Oana Gheorghe, Bucurenci Ioan, Giurcă Ilie, Matei Folea, Matei Dragoman. Gheorghe Tarcea avocat se prăpădește de asemenea, ca și cei doi intelectuali Neacșa, tot în primul război mondial, dar în Italia. Preotul Dragomir Trandafir piere și el în Rusia, unde plecase cu toată familia ca să scape de urgia persecuțiilor șovine, maghiare, ca și de cea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Onu Zambilei) profesor de chimie și inginer chimist, specialist în probleme de ape la Regia Apa Brașov. Tot din neamul budacilor se mai trag după mamă și bunică, cei trei băieți, valoroși intelectuali, ai Virginiei Codrea. Virginia care s-a prăpădit numai acum vreo 5 ani, era fiica Eufrosinei Budac, nepoată de la fiu de-a lui Coman Budac, plecată în America la începutul secolului XX, și care datorită vremurilor nu și-a pututo lua cu ea și pe fiică-sa Virginia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sârg, în camera de alături, o croitorească adusă tot de Tăutu scurta cu 1 cm. pantalonii lui Băieșu. Teribil de încântat, autorul cuplului renumit atunci, "Tanța și Costel" își admira cocoșește în oglindă creșterea cotidiană, în vreme ce confrații, după ușă, se prăpădeau de râs... În deceniu 6 al veacului trecut, cei care lucrau la revista "Cronica" erau renumiți pentru poantele (unele, de-a dreptul crude!) cu care-și păcăleau colegii de redacție și de breaslă. Suplimentul "Odată-n e anul nou!" publica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dar frumoasă - pentru că era a noastră - și așa au rămas în ea doi frați mai mici cu tăicuțu, care s-au împăcat foarte bine. Trecând anii așa de repede, mă mir, închinându-mă și întrebându-mă, cum mi s-a prăpădit aproape tot neamul, frații, sora, nepoții, și mă văd astăzi singură, cu un fiu și nepoți care nu m-au ascultat niciodată. Singură, încă de copil, m-am obișnuit frumos cu munca și cu singurătatea de care am avut mare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a spus înțelegeam și simțeam că bătrânul de lângă noi era un înțelept. Ne bucuram... Doamne! Câte ți-s date să "citești" și să afli mereu, cât trăiești!... Durerea mea este aceea că, în urmă cu 4 ani mi s-a prăpădit femeia. Era cardiacă genetic... Acum sunt ca o pasăre, cu o singură aripă. Fac eforturi să zbor cât mai pot. Dar nu mă las. Încerc să gândesc pozitiv. Încerc să fac ceea ce-mi place. Cât mi-o da Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fratele său "Coca", așa-i spuneau toți ai familiei căzuse în localitatea Văcărăjani, în Transnistria. Nici nu împlinise 21 de ani. Prietena sa, învățătoarea Margareta, cu care urma să se căsătorească, a suferit și ea un șoc cumplit. S-a prăpădit de un cancer galopant. Ca o modestă "compensație", totuși, după eliberarea temporară a Basarabiei (1941-1944), bunica de la Telenești mama mamei, Profira, "sfânta familiei", fiică de preot, învățătoare, care "a salvat căsnicia lipsită de noroc a fiicei sale, Varvara, mama lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Constantin Dimitriu etc., etc. A fost torturat, purtat ani în șir prin diverse lagăre și închisori, de unde, istovit fizic, numai piele și os, a scăpat ca printr-o minune în vreme ce alți colegi, precum Valeriu Gafencu, supranumit "sfântul închisorilor" s-a prăpădit de tuberculoză în 1952. Iar alți basarabeni, ca Eugen Coșeriu, Paul Goma au fugit din Basarabia. Dar și după ce-a ieșit din temnițele comuniste, nenorocul l-a urmărit ani în șir, ca propria-i umbră pe timp de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o să intrăm toți la bătut tuburi. Văd că nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gândului... și, m-am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit pe obraz, până sub bărbie. Cu câteva zile în urmă, am aflat la telefon, de la o soră de-a lui: „Vai di mini, domnule... Grigore s-o prăpădit... s-o prăpădit, domnule, an țărț..!”.. „L-o strâns Dumnezău, că tari bun mai era... l-o strâns..!”, murmură bătrâna lui soră, înecată în lacrimi. Îț’ mulțămăsc, domnule, pentru gândul cel bun... Să-ț’ dei Dumnezău sanatati..!”, îmi mulțumi ea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit pe obraz, până sub bărbie. Cu câteva zile în urmă, am aflat la telefon, de la o soră de-a lui: „Vai di mini, domnule... Grigore s-o prăpădit... s-o prăpădit, domnule, an țărț..!”.. „L-o strâns Dumnezău, că tari bun mai era... l-o strâns..!”, murmură bătrâna lui soră, înecată în lacrimi. Îț’ mulțămăsc, domnule, pentru gândul cel bun... Să-ț’ dei Dumnezău sanatati..!”, îmi mulțumi ea, când află pentru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bine Înzestrat decât proletarii din Apus, din Franța sau Anglia - oamenii așa ziși liberi, Însă lăsați la voia capilor de antrepriză sau a fabricanților, cari le storc puterile, dându-le de lucrat niște lucrări de dobitoace,nenorocite ființe cari se prăpădesc, se ofilesc și mor pe o rogojină, neavând nici apă spre a potoli setea, nici pâine pentru a-și Îndestula foamea. (Notă: a fost păstrată Întocmai ortografia originală fără a se interveni În text) POVESTE TRAGICĂ... Dincă era un tânăr
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și comportamentul faptic și verbal față de Chiriac, chiar În prezența soțului: „VETA (aleargă și se pune În dreptul ferestrii): Sunteți nebuni? Vreți să se rupă schelele cu voi? Chiriac, nu știi că schelele sunt părăsite de trei săptămâni? Vrei să te prăpădești? CHIRIAC: Lasă-ne, cocoană! (vrea s-o dea În lături, ea nu se lasă) JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Lasă-ne, cocoană! IPINGESCU (asemenea): Pardon! VETA (lui Chiriac): Iar te iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar? Ai uitat ce... JUPÂN
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu ceva... Și așa ne-am strecurat. Cine mai avea câte ceva... Cine nu avea resurse deja de acolo a Început să flămânzească... Au Început deja să moară oamenii? Da, Îi vedeai deja dărâmați, distruși, iar cel mai repede s-au prăpădit cei care aveau psihicul la pământ, care aveau moralul total scăzut, care nu mai credeau În nimic. Nici vorbă să ne mai Întoarcem, iar ei Înțeleseseră că nu există nici o scăpare... Și ăștia s-au prăpădit cel mai repede. Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai repede s-au prăpădit cei care aveau psihicul la pământ, care aveau moralul total scăzut, care nu mai credeau În nimic. Nici vorbă să ne mai Întoarcem, iar ei Înțeleseseră că nu există nici o scăpare... Și ăștia s-au prăpădit cel mai repede. Adică, totuși, voința te mai ținea puțin, dorința de viață... Deci la Început se murea mai mult din cauze psihice? Da, la Început. Pe urmă au apărut și cele fizice, că a Început tifosul, păduchii, nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că tata-i doctor a zis: „Veniți la noi, că vă dau o cameră, că eu sunt bolnavă și am nevoie de medic” - și, Într-adevăr, până la sfârșit, toți trei ani am stat acolo... Această femeie Între timp s-a prăpădit și a rămas numai fata... Și v-a dat o cameră? Da, o cămăruță unde am stat noi patru și mătușa și unchiul cu care am plecat o dată, cum am putut. Pe urmă ne-am mai făcut un pătuț... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo - dar tot timpul i-au impus: trebuia să meargă să vadă de curățenie, trebuia să controleze iazul..., adică tot timpul era băgat la diferite munci. Și, vă spun, noroc că avusese tifos, că, de altfel, toți medicii s-au prăpădit În munca asta pe care au avut-o. Era munca cea mai periculoasă, erau cei mai periclitați, erau băgați În păduchi, În tot ce vreți... Noi, când am venit În Murafa, erau vreo 6-8 medici - la plecare n-au mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
decât doi: tata și Încă unul... Toți muriseră? Toți au murit. Asta era munca cea mai grea, pentru că toți au intrat În contact cu păduchele ăsta de tifos, apoi celălalt tifos, de la iaz, unde era totul infectat, și s-au prăpădit... N-aveau cum să scape de aceste munci, să spună că nu-s medici? Nu, nu se putea. Pe de o parte era o șansă de supraviețuire, iar apoi se știa... Fiind un orășel mic, s-a știut că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a constatat că intelectualii suportau cel mai greu tifosul, din cauză că febra asta mare ataca inima, creierul, și aceștia erau probabil mai sensibili, prin eforturi mai mari depuse În decursul anilor... Era foarte greu... Erau medici tineri care s-au prăpădit foarte repede - nici nu ajungeau la criză, nici nu ajungeau la 4-5 zile de tifos: Începea să ajungă temperatura la 41 și mai mult, că tifosul ăla scotea febra din termometru, nici nu puteai să vezi mai mult... Și localnicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]