1,456 matches
-
neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la naștere. Nu era nimic nemaipomenit, așa se murise totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept când, deodată, ca la un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet adânc, de parcă valuri uriașe s-ar fi prăvălit peste țărmuri, și dintre pomi apăru un puhoi de țărani, Înar mați cu ghioage, securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unul dintre scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea sângelui tovarășii lui se Înve seliră și, apuncând de roți, răsturnară căruța. Vederea celor două ființe omenești care se prăvăleau dintre paie le spori veselia și-i traseră afară. — Dați-le foc cu fân cu tot, strigă unul. Cum ideea li se păru foarte nostimă, câțiva se repeziră spre bucătării ca să aducă tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu va rezista nici să Înainteze, nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un morman negru, prăvălindu-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu voce Înceată pe slujitorul cu facla. Când se aplecară asupra mormanului, la lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff. Era În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând să-l mai poată salva, iar unul dintre ei, În toată zăpăceala aceea, ajunse la poartă și reteză cu sabia lanțul care ținea podul ridicat. Acesta se prăvăli cu un zgomot asurzitor și În câteva clipe drumul spre cetate fu deschis. — La poartă, la poartă, strigă Conrad. Înconjurat de ostașii săi, Își repezi calul pe cărarea abrup tă spre poartă. După el, se năpusti toată gloata pedestră care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe ghidon, dar suportam totul, mulțumit că măcar nu mai pedalez în sus. La Broșteni, ne-am abătut spre fosta "Școală de catiheți”, care-l avusese elev pe Ion Creangă, am lăsat în urmă stânca devenită celebră, după ce același o prăvălise peste casa Irinucăi. Din nou apăruse soarele, se schimbase și peisajul. Prin munte nu prea întâlnisem oameni, acum treceam prin sate, parcă prin locuri familiare. Deodată, în depărtare s-a ivit viaductul de la Poiana Largului și, surprizător Ceahlăul în dreapta. Mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să vibreze ca și cum ar fi fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu." (Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în timp ce mastodontul împingea cu o forță dublă față de cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui era maxim, noi ne-am retras brusc, ușa s-a deschis și asediatorul s-a prăvălit "victorios" la picioarele noastre. Ditamai namila stătea întinsă pe burtă în fața noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum încercam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în care ne aflam. Deodată, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din spate. Milițianul a venit și el în spatele mașinii. Familia Butu coboară. Executarea! Moș Butu a coborât primul. Însă operațiunea nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a îndepărtat de mine cu viteza luminii, asemenea unui porumbel înfiorat de groază, simțind în apropierea lui zborul vijelios al eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim În căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim ½ oră pe diferite străzi, ajungem la locuința ei care e În fața
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un ranch. Niște puncte mici, mișcătoare, ne atrag atenția. Sunt herghelii de cai. O fântână acționată de vânt se profilează firav la orizont. Singura vietate ce se apropie de noi e un fazan pe care Îl lovim cu radiatorul. Se prăvălește, Își revine și Își reia zborul. După două ore de drum, la o răscruce, vedem un grup de 5-6 mașini staționând. Un grup de femei și bărbați stau pe iarbă. Oprim și noi. Aflăm că sunt fermieri, veniți din depărtare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
incontinuu, dar și crește mereu; dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea, după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care antigravitațional mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai „aproape”, cel mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești și germane, este un demiurg, un făurar - ca și Hefaistos, cel care bătea la roșu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bineînțeles, eram întotdeauna încă-n viață (la propriu, dacă nu la figurat) însă atât de luat de la droguri că reprezentanții PR trebuiau să mă ducă în cârcă de la limuzină la postul de radio și la librăria unde urma să citesc, prăvălit pe un scaun, mormăind într-un microfon, în timp ce o funcționară a librăriei stătea foarte aproape și foarte nervoasă, gata să pocnească din degete în fața ochilor mei în cazul în care mi se rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și luând trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminică), a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare [...]. (Matei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dezlegare. IV. Meșter, Onu și Nicoară organizează răzășimea ca să se apere în toate părțile, pecând bătălia cea mare se dă la Valea Albă, dincolo de apa Moldovei. Cum în sat la Grijalovi au făcut cetate cu parcane și s-au apărat prăvălind știubee asupra năvălitorilor. În altă parte, la o ............, muierile au înconjurat un detașament întârziat de Turci (Turcu cu untu) și l-au vârât în iaz, mânându-l cu cocioarve aprinse; apoi au dat foc stuhului... V. Ștefan Meșter se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri mari (8 m.) au dărâmat case de adăpost, și clădiri ușoare pentru popasul drumeților. Stâlpii de beton pentru lampioane au fost răsuciți, dărâmați unii; s-au prăvălit stâncării, s-au surpat margini de șosea. Întâlnesc lucrători care repară șoseaua, bărbați, femei, fete. Unii blonzi ruși; alții bruni: aceștia sunt locuitori ai Abhaziei. Câteva femei mă întreabă cât e vremea. Le arăt ceasul; îmi răspund că nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajuns la Eforie și am coborât, mă puteam sprijini în ea cu spatele. A urmat o noapte în care s-au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă în prăpastia apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința că în dimineața aceasta 10 august vom avea o zi splendidă, pentru o excursie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce ieșiseră din pădure. Cum dintr-un raport din Buda reiese că au scăpat neatinse carele regale, înseamnă că acestea traversaseră codrul înainte de atacul moldovenilor. În Kronika polska se arată că moldovenii reușiseră să taie copaci, pe care i-a prăvălit asupra polonilor. În Cronica lituaniană se scrie că polonii au ajuns lângă Codrii Cosminului după al patrulea popas. În pădurea de fag, „foarte deasă, de două mile foarte mari, având două drumuri rele, cu foarte mari făgașuri, muntoase, stâncoase și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lângă Codrii Cosminului după al patrulea popas. În pădurea de fag, „foarte deasă, de două mile foarte mari, având două drumuri rele, cu foarte mari făgașuri, muntoase, stâncoase și foarte înguste”, moldovenii au tăiat cu ferăstraiele copacii și i-au prăvălit peste poloni, blocând drumul. Se menționează faptul că „însuși Ștefan, Voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreți”. Aflând regele că oastea rămasă în urmă se află într-o situație dificilă, a trimis în ajutorul ei cavaleria regală. A
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sită protector. Și mergem mai departe În jurul Sfântului Mormânt și... ce să vezi!? Bolovanul. Este un bolovan imens de mare, cam 1,60 m Înalt și vreo 3 m gros. Se spune că el ar fi cel care a fost prăvălit la ușa Mormântului. Ar trebui câțiva oameni zdraveni ca să-l urnească din loc. Dar la Dumnezeu nu-i nimic greu ca să le miște din loc. Îngerul care a fost trimis a prăvălit piatra de la ușa Mormântului. Privești cu uimire la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că el ar fi cel care a fost prăvălit la ușa Mormântului. Ar trebui câțiva oameni zdraveni ca să-l urnească din loc. Dar la Dumnezeu nu-i nimic greu ca să le miște din loc. Îngerul care a fost trimis a prăvălit piatra de la ușa Mormântului. Privești cu uimire la această piatră, că multe taine are ea. Acolo, În apropiere, vezi locul unde s-a aflat capul lui Adam. De pe Golgota, la vreo 7 m În jos, este un loc Încadrat Într-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]