31,092 matches
-
nu pe două hărți!" ( Spovedanie). Poetul, structural neadaptat, herald al neîmplinirii, captează aci rezonanța, unei neadaptări epocale, a unei neîmpliniri etnice: "Mereu e-n drum poetul peregrin, / întoarcerea acasă i-e singurul alin, / dar cînd ajunge-acasă, el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
ochii cărora strălucește însă perpetua promisiune de libertate a mării. Aceste calități care au făcut din Pavel Chihaia unul dintre prozatorii foarte importanți ai literaturii române postbelice sunt prezente și în Hotarul de nisip. Cel puțin începutul romanului vizează un prag al perfecțiunii literare. Amplul tablou al cetățenilor de origine greacă stând la cozi pentru a pune la punct ultimele formalități în vederea emigrării se află în topul celor mai bune pagini de proză scrise vreodată în limba română. Pavel Chihaia știe
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
figurinelor neolotice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă ale pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
atât de fericit ca în clipa când m-am trezit din acest vis minunat. - De ce? - Găsisem soluția, Dumnezeu mi-a arătat formula muntelui la care visam. Va fi un munte realizat din "pietrele de pe inimă" ale celor care vor trece pragul Auschwitzului. Un munte din pietre de pe inimă, te gândești, este o chestie, nu-i așa? - Și, l-ai construit? Este un vis superb, un vis cu adevărat mare. A tăcut iarăși, a tăcut mult și am avut impresia că se
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
complicate, demonstrațiile nu au însă aerul gratuit, nobil de sportivitate, asemeni unei colonii, cei de acolo își execută dansul bolnăvicios, cu o fervoare maniacala. O legatura pasagera se înfiripa între cîțiva și tînărul care stă și privește, aventură continuă în pragul nopții, fără nimic deșucheat. O plimbare cu marfarul, fugă după tren, săritură din mers, lecția de echilibristica, apariția unui paznic care neinspirat vrea să-i dea jos, o lovitură de apărare din partea lui Alex, și bărbatul căzut între linii este
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile-ntoarse pe dos ca să nu fac zgomot, am plecat suspinând de-acasă. Peisajul se contractă, țara-ntreagă se face cât o vatră, fruntea se izbește de praguri ascunse: intru în piatră. Intru în piatră și mă găsesc netăiată, neșlefuită, nedeprinsă cu cele minerale, hrănindu-mă cu semințe de catedrale: nu sunt în stare să sufăr așa cum trebuie, nu sunt în stare, sentimentul e arhaic într-o inimă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
1990 nici nu se putea pune problema, să fie reintegrat în sistemul de valori căruia îi aparține indiscutabil. Dar și acum, ca și în anii care au trecut atît de alert de la dispariția sa biologică, memoria noastră pare neputincioasă, în prag de disoluție, și totul rămîne ca la început. Adică indiferent și surd. O singură tresărire a avut loc, totuși, prin anii '90 -'91, cînd se discuta primirea sa în Academie și chiar i se pregătea o vizită acasă. Atașatul nostru
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
Închisă" însemnînd că teoria "se închisese" asupra domeniului ei de referință (particulele elementare), epuizîndu-l. Că așadar predicțiile îi fuseseră confirmate de experiență și nu mai rămăseseră goluri inexplicabile în interiorul ei. Într-un cuvînt, teoria devenise o cunoaștere definitivă, atingînd un prag dincolo de care nu mai erau de așteptat răsturnări de perspectivă. La fel ca mecanica lui Newton, ca electrodinamica lui Maxwell sau ca termodinamica modernă, fizica atomică "înghețase": reprezenta un cîștig stabil, adică o descriere adevărată a unei anumite părți din
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
fi din plastic. Din păcate, tocmai genul acesta de evenimente nu le exploatează Shyamalan, evenimente menite a reflecta realist psihoza generalizată care însă transpare grotesc și neinspirat din privirea permanent exoftalmic-rătăcită a lui Zooey Deschanel închipuind o nevastă nevrotică în pragul unei crize de nervi sau a unui atac de panică. M. Night Shyamalan a reușit să iasă din anonimat cu The Sixth Sense (Al șaselea simț, 1999), urmat de Unbreakable (Indestructibilul, 2000), Signs (Semne, 2002), The Village (Satul, 2004) și
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
O excelentă inițiativă și o excelentă oportunitate de a atrage atenția asupra artei românești. Autorii evenimentului, din nou, Mircea Dan Duță și echipa sa de la ICR Praga: Veronica Miclea, foarte tinerii referenți, Viviana Chetraru și Cătălin Chiran. Cine a trecut pragul ospitalierului institut român în acea noapte a putut asista la vernisajul unei expoziții de artă vizuală avându-l ca autor pe Vasile Rață, a putut asculta poezie cehă (un recital sensibil a susținut tânăra poetă Marcela Patkova), dar și maghiară
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
Nicolae Herlea - carisma umanismului vocal Stephan POEN Vocea este cel mai frumos dar făcut omului de către natură prin divina binecuvântare iar Nicolae Herlea rămâne unul dintre cei mai dăruiți fii ai națiunii noastre. În prag de seară, în ajun de primăvară, această voce s-a sublimat într-o rază de lumină ale cărei unde a purtat în eternitate spiritul celui care intrase de mult în marea carte a istoriei. Trista veste a pornit cu repeziciune
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
căruia se încheie nenumibile alianțe contra firii și se pun la cale potlogării de zeci și sute de milioane de euro. Dacă la începutul anilor '90 demarcația dintre ticăloșie și onorabilitate era limpede trasată, astăzi lucrurile s-au amestecat până în pragul nebuniei. Înțelegerile transpartinice și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
rând de celălalt. Fără a recurge la zeflemea, dar deplasând câte un accent ironic acolo unde se cuvine, el generează un registru al diferenței absolut necesar supraviețuirii narative. Folosindu-se de aparenta restricție a paginii de revistă, Răzvan Petrescu împinge pragul și mai jos, propunându-și să creeze viață în două sau - cu generozitate - în trei rânduri tipografice. Fiindcă, indiferent de dimensiunile microcapitolelor din Foxtrot XX, mostrele de scriitură artistă se dovedesc la fel de înguste și - eventual - de aglomerate. Fie că este
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
lui Eliade ideea eroului menit a muta generația interbelică din făgașul mediocrității democratice: "Poate, în ceasul acesta, într-un colț de țară, se naște cel care va trebui să scrie cartea noastră. El va scrie cartea căutată de adolescenții în pragul experiențelor; lipsiți de călăuză, adolescenții naufragiază. Va fi o carte măcinată de dureri și totuși senină. Va fi o carte eroică, scrisă pentru cei mulți și cei puțini. Va fi cartea cu care sufletul tînăr și neliniștit poate privi fără
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
Securității? Să fi fost autismul dragostei atât de plenar încât să fi rămas surd la crimele comise în jurul și în interiorul familiei? Nici una, nici alta. Varianta pe care o deduc din analiza acestei cărți impregnate de bun-gust e, cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără emfază - să-și transforme pledoaria de înaltă clasă într-o inutilă și mundană luptă de clasă
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
mi se părea că intram în iad, un iad în care toată lumea, ispășindu-și păcatele, oricare ar fi fost ele, cu imperfecțiunile hărăzite... - atunci, în acea zi, auzindu-i glasul amabil de amfitrioană, mă trezisem la cuvintele rostite tare în pragul ușii deschise: - Vasăzică,... ai violat-o! și a trebuit să asmuțe pe tine pe Rex (câinele lup) brava, frumos... Râdea... Deborah o cunoștea bine pe G. După ce spuse ce spusese, mă luase la dans din pragul ușii deschise, și făcând
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
cuvintele rostite tare în pragul ușii deschise: - Vasăzică,... ai violat-o! și a trebuit să asmuțe pe tine pe Rex (câinele lup) brava, frumos... Râdea... Deborah o cunoștea bine pe G. După ce spuse ce spusese, mă luase la dans din pragul ușii deschise, și făcând cu mine câțiva pași legănați, - adăogase: pe G., dacă n-o... pe loc, dar știi, pe loc, pe loc!, te... ea pe tine, cunosc - și mă învârti așa încă două minute bune, simțindu-i răsuflarea precipitată
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial sîngele și... următorul! Sentimentul de suspendare, de survol a neantului, o mînă cu un rozariu mai tremură ușor înainte de a fi complet înghițită de pămînt, aceasta este totul. Adus în pragul camerei de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge. Cu o tăietură impecabilă, crudă, finalul neiertător poartă amprenta marelui regizor care pare să regăsească sobrietatea aproape analitică a unei priviri
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
în punctele de difuzare a presei din București. Sînt în paginile ei multe articole de calitate, scrise cu bun-gust și vervă, pe care publicul cultivat din capitală ar fi meritat să le citească. E drept, nu lipsesc excepțiile belicoase depășind pragul de toleranță psihică a cititorului: de pildă, înverșunarea cu care Laszlo Alexandru continuă foiletonul polemic împotriva cărții lui Sorin Lavric (Noica și mișcarea legionară, Humanitas, 2007), în cele două numere ale lunii aprilie. Dar cum e vorba, totuși, de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
poziția a treia s-ar părea că se află tendința acaparatoare, de arhivă, holistică a criticii literare. Se discută, deja, ansambluri. Cea mai tolerantă cu nuanțele și cea mai strictă când vine vorba de verdict. Cea mai apropiată, adică, de pragul canonizării. Nefiind cronologică, succesiunea acestor grile de lectură nu e nici previzibilă, nici stabilă. Dosarul de receptare include, în dreptul acelorași critici, situări diferite, într-o ordine mai curând dictată de un anume hazard statistic. De aceea nici nu voi transforma
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
sensibili la imagine, vom fi tentați să credităm tempoul dirijoral, percepând iluzoriu că tempoul sonor este mai lent decât cel gestual, chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei răriri sau dilatări temporale expresive (interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag de cenzură) derivă din faptul că partidul conducător se consideră, exclusivit, unicul deținător al adevărului. Până la un punct, regimul comunist e de acord, în principiu, cu anumiți scriitori (Marin Preda, Al. Ivasiuc, C. }oiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu și
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
distant. Mircea Nicolau l-a vizitat odată pe Noica în apartamentul lui din str. Ornamentului nr. 4, rugîndu-l să-i spună părerea despre un eseu filosofic pe care îl scrisese. Noica nu l-a primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Și m-am simțit, și eu, deodată, foarte bătrân... * 17 octombrie 1957. Am suferit cu Frédéric și cu doamna Arnoux la sfârșitul Educației sentimentale. Ce ciudat, era ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]