5,068 matches
-
la părerile oamenilor și că alegătorii au de unde alege, însă consideră că indiferent cine câștigă alegerile lucrurile merg la fel, cu sentimente ceva mai pozitive față de orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor urban de dimensiuni mici
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
alege, însă consideră că indiferent cine câștigă alegerile lucrurile merg la fel, cu sentimente ceva mai pozitive față de orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor urban de dimensiuni mici sau medii, din Muntenia, nu din Transilvania sau
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
pozitive față de orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor urban de dimensiuni mici sau medii, din Muntenia, nu din Transilvania sau Moldova, care nu pot aprecia în ce direcție merge țara, fiind mai puțin interesați de politică
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
categorii de alegător, susține aceste concluzii, relevând și câteva aspecte noi. Pe baza paternurilor urmate de varianțele explicate de diferitele modele testate rezultă câteva concluzii importante. O primă concluzie arată că modelul în discuție distinge în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție ceva mai mare
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
o contribuție ceva mai mare o are și alienarea politică, iar în cazul non-votanților, integrarea socială. Votul „partizan” este, în principal, rezultatul încrederii în partide, dar și al interesului, informării și cunoștințelor politice sau al evaluărilor votului. Votul de tip „pragmatic” este cel mai greu de caracterizat, apartenența la acest tip fiind, în principal, rezultatul unor caracteristici care nu apar în modelul explicativ. Un scurt comentariu mai trebuie adăugat cu privire la sensul relațiilor de influență (cauzale) din modelele anterioare. Dacă în cazul
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
participare la vot fiind cea care să ducă la informare și, implicit, la cunoaștere. Votul pentru partide Modelele cauzale discutate anterior au urmărit identificarea factorilor determinanți ai apartenenței la un anumit tip de alegător (non-votant, votant „afon”, votant „partizan”, votant „pragmatic”). În cele de urmează ne interesează evaluarea acelorași determinanți, dar și a altora în relația lor cu votul acordat anumitor partide. Altfel spus, vrem să vedem dacă există sau nu diferențe între electoratele diferitelor partide și dacă diferența pot fi
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
nucleu puternic, cel al partizanilor (din totalul partizanilor Alianței, doar 5% sunt propriu-zis partizani ai acesteia, restul fiind partizani ai unuia dintre partidele componente: PD 4% și PNL 3%). Votanții D.A. sunt într-o măsură mult mai mare de tip pragmatic, adică dintre cei care aleg să voteze în funcție de context, de oferta pe care o percep a fi cea mai bună la un moment dat. Această trăsătură a unei părți a electoratului a favorizat Alianța (și candidatul acesteia pentru președinte) cu
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
a non-votanților sau a indecișilor non-votanți (cei fără încredere într-un partid), ci una în zona indecișilor probabil votanți (cei cu o oarecare încredere într-un partid și mai ales cu încredere în mai multe partide) sau cea a votanților pragmatici. Câmpul actual al alegătorilor din mediul urban descris anterior poate fi ilustrat grafic astfel: Figura SEQ Figura \* ARABIC 10. Spațiul alegătorilor din România Urbană Sursa: „România Urbană”, FSD (septembrie 2005) Câteva concluzii Pe parcursul acestui capitol am urmărit construirea unor tipologii
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
urmărit construirea unor tipologii de alegători, respectiv de votanți și modalități de a le relaționa, în încercarea de a răspunde la câteva întrebări importante în ceea ce privește spațiul opțiunilor politice din România urbană: „cine sunt non-votanții sistematici?”, „cine sunt votanții partizani respectiv pragmatici?”, „care sunt caracteristicile care îi determină pe electori să aleagă un anumit partid?”, „cum poate fi structurat spațiul opțiunilor politice?”. La ora actuală, în România urbană, în funcție de încrederea în partide, alegătorii se împart în patru categorii mari: ignoranți (7%), fără
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
în patru categorii mari: ignoranți (7%), fără încredere (10%), cu încredere scăzută (25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă trei tipuri mari de alegători: „pragmatic cu încredere mare” (27
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă trei tipuri mari de alegători: „pragmatic cu încredere mare” (27%), „partizan cu încredere mare” (24%) și „pragmatic cu încredere scăzută” (14%), categorii din care se recrutează și cea mai mare parte a votanților cu ocazia diferitelor alegeri. Apartenența la aceste tipuri este, în principal, rezultatul încrederii
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă trei tipuri mari de alegători: „pragmatic cu încredere mare” (27%), „partizan cu încredere mare” (24%) și „pragmatic cu încredere scăzută” (14%), categorii din care se recrutează și cea mai mare parte a votanților cu ocazia diferitelor alegeri. Apartenența la aceste tipuri este, în principal, rezultatul încrederii în partide, al interesului pentru politică, informării și cunoștințelor politice, al
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
RELEASE șdatasetț. Ann Arbor, MI: University of Michigan, Center for Political Studies, 4 august 2003. *** World Values Survey (WVS) și European Values Survey (EVS) (1999 / 2000), CD-ROM. Index Afiliere religioasă Alegători tipuri de determinanți ai apartenenței la tipurile de „partizani” „pragmatici” non-votanți „ignoranți” Capital relațional social uman Corupție Comunism Credincios orientat mai mult spre rugăciune obișnuit de duminică minimalist Credință religioasă Criminalitate reală percepută consecințe Criticism social Cultură rurală politică Deprivare relativă Dezirabilitate socială Dezordine socială Dezvoltare a localității socială Educație
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
de spațiu privat Satisfacție față de viață față de locuință/locuire Secularizare Sentiment de insecuritate în locuință în zona rezidențială Socializare modele de de gen Spațiu urban Stereotipuri despre locuri Stratificare socială Străin Străinătate Teamă de infracțiuni Toleranță Urbanizare Venit Victimizare Vot pragmatic partizan teorii despre relația dintre încredere și predictori ai intenției de Zone rezidențiale caracteristici ale etichetarea percepția Pentru setul de date din 2005 KMO = 0,702, factorul explicând 33% din variația variabilelor, saturațiile factorilor fiind peste ±0,500. Pentru setul
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
anumit sens, votanți raționali. Prin opoziție însă, această etichetare ar putea duce la ideea că votanții partizani ar fi unii iraționali (ceea ce nu e cazul, din anumite perspective teoretice). Prin urmare, am preferat să denumim acest tip de votant „votant pragmatic”, preluând denumirea propusă de Andrei Gheorghiță în cadrul unei discuții pe marginea acestui material. Ponderea partizanilor este relativ mai apropiată de cea înregistrată în alte democrații foste comuniste, deși inferioară (doar Polonia are o pondere similară), însă la aproape jumătate din
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Dar... Dar...”. Discursul pletelor lungi se oprea aici: trebuia să îl completez singur. Cu acel dar, ele voiau să spună, în mod clar, două lucruri: 1. „Inefabilul nostru se dovedește a fi tot mai mult unul de tip irațional și pragmatic: autoritatea pe care o atribuim în mod tacit acțiunii are un caracter subcultural așadar, în esență, de dreapta” și 2. „Noi am fost adoptați și de instigatorii fasciști, care se amestecă cu revoluționarii verbali (verbalismul poate duce însă și la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu mai vede utilitatea Bisericii, instituție ce a ajuns să aparțină acum, în ansamblu, acelei lumi umaniste din trecut care constituie un impediment în calea noii revoluții industriale. Într-adevăr, noua putere burgheză cere de la consumatori un spirit în întregime pragmatic și hedonist: universul tehnic și materialist este cel în care ciclul de producție și consum se poate desfășura conform naturii proprii. Nu mai este loc pentru religie și mai ales pentru Biserică. Lupta represivă pe care noul capitalism o poartă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fapt ce ar duce la dizolvarea „naturală” a Bisericii. Pare nebunesc, repet, dar cazul jeanșilor „Jesus” este o dovadă a acestei stări de fapt. Cei care i-au produs și i-au lansat pe piață folosind ca slogan la nivel pragmatic una dintre cele zece porunci demonstrează - probabil cu o oarecare absență a sentimentului de vinovăție; altfel spus, cu inconștiența celui care nu-și mai pune anumite probleme - că se situează deja dincolo de limitele în care se încadrează forma noastră de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tinde să șteargă literalmente trecutul, cu „părinții”, cu religiile, cu ideologiile și cu formele sale de viață (reduse astăzi la o simplă supraviețuire). Această revoluție de dreapta, care a distrus înainte de orice dreapta însăși, s-a produs în mod activ, pragmatic. Printr-o acumulare progresivă de noutăți (aproape toate datorate punerii în practică a științei): și a început de la revoluționarea tăcută a infrastructurilor. Desigur, în toți acești ani, nu a-ncetat lupta de clasă, care continuă încă. Așa se explică, de fapt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan și nefericit. Dacă lumpenproletarii s-au îmburghezit, burghezii s-au lumpenproletarizat. Cultura pe care ei o produc, având un caracter tehnologic și strict pragmatic, îl împiedică să se dezvolte pe vechiul „om” ce încă trăiește înăuntrul lor. În toată această stare de fapt, responsabilitatea televiziunii este enormă. Desigur, nu ca „mijloc tehnic”, ci ca instrument al puterii înseși. Ea nu este numai un loc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o uriașă victorie laică. Cel puțin teoretic, pentru că nimeni nu garantează că individul care aplică ștampila pe buletinul de vot fișă știe, în momentul în care trebuie să decidă, în ce lucruri crede cu adevărat. Ceea ce se trăiește la nivel pragmatic este întotdeauna cu mult mai avansat decât ceea ce a trăit la nivel conștient. În plus, masa femeilor poate să se mai afle încă sub dominația vechiului pragmatism ecleziastic (la nivel practic, nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de autori puși laolaltă într-un mod cu totul irelevant. Din aceste sentințe nu se poate extrage nici un citat. N-ar fi posibilă nici măcar o exegeză a lor. Par că s-au născut din ele însele. În concluzie, interpretarea pur pragmatică (lipsită de Caritate) a acțiunilor omenești derivă din această absență a culturii sau, cel puțin, din această cultură formală și practică. La rândul său, o astfel de absență a culturii devine o ofensă la adresa demnității omenești, atunci când ea se manifestă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a putut să exprime numai acea dreaptă frustă, ridicolă, feroce care este fascismul. În acest sens, neofascismul parlamentar este continuarea fidelă a celui tradițional. Numai că, între timp, orice formă de continuitate istorică a fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un fel de epoché ce a transformat radical modelul italian în doar câțiva ani. Acest salt „calitativ” se referă așadar atât la fasciști, cât și la antifasciști: într-adevăr, este vorba despre trecerea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încă din 1969. Fascismul masacrelor este deci unul nominal, lipsit de o ideologie proprie (distrusă fiind de calitatea vieții reale a acestor fasciști) și, în plus, e artificial: el este dorit de Puterea care, după ce a lichidat tot din interese pragmatice fascismul tradițional și Biserica (clerico-fascismul, care era, efectiv, o realitate culturală italiană), a hotărât apoi să mențină în viață anumite forțe care să țină piept - conform unei strategii mafiote și Comisariatului pentru Ordinea Publică - asaltului comunist. Adevărații responsabili pentru masacrele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]