2,626 matches
-
mai ales fărâma de lumină ce face diferența dintre cărbune și diamant, aceea de a aparține celorlalți. Scrisul nostru devenea, astfel, cam singura avere pe care o împărțeam cu tipograful, studentul, elevul, pensionarul, universitarul sau politrucul ce ne era în preajmă. În serile acelea „de redacție”, eram năpădiți de metafore precum o ploaie de stele, prea îndepărtată să ne poată lumina, prea rece să ne poată încălzi și prea nefirească pentru a fi adevărată. Atunci cred că s-au născut pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de rea încât și copiii, care cum creșteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după treizile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reușește să îndeplinească porunca soacrei, fataîncepu să plângă. Și pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă) Cerințe: 1. Scrieți o scrisoare unui prieten imaginar în care să-i povestiți tot ce-i mai frumos și interesant despre orașul Iași. 2. Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: măreț, generos, preajma, ziduri. 3. Scrieți enunțuri în care să folosiți corect termenii: agresiv, așezare, a decerna, iluștri, faimă. Ulița copilăriei Ionel Teodoreanu (fragmente) „Ulițile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meșteri care le
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei stăteau pe vine deasupra unei grămezi de materiale pândindu-le pe turistele străine. Exact În momentul În care Roxanne și Heidi se uitară spre ele, cea mai bătrână Începu să desfacă un sul de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
militară, i se făcuse frică la gândul că i se citea pe fața vinovată faptul că avea o misiune secretă și că o vor lua drept insurgent american. Nici gând să poată vorbi cu cineva cu toți nenorociții ăia În preajmă. Nu că cineva ar fi vorbit engleză, oricum. Îi șopti lui Wyatt că Îi era cam somn și că poate ar vrea să rămână la hotel și „să tragă un pui de somn bun Împreună“. „Am niște dropsuri cu taurină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să rămână izolați, ascunși Într-o lume secretă de a cărei existență nu știa nimeni, sperau ei. În ultimul an, podul fusese ridicat din două În două săptămâni, când aveau nevoie de provizii și simțeau că nu sunt soldați prin preajmă. Dacă soldații ar fi descoperit podul, tribul Karen ar fi alergat până la marginea fălcilor deschise În munte și s-ar fi aruncat. Mai bine așa decât să fie prinși, torturați și uciși. Și dacă nu apucau să se sinucidă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
încă mai aveam timp, m-am gândit să merg până la firmă pe jos. Durează cam cincisprezece minute. O stație de metrou. Deodată am zărit un angajat al stației prăbușit la pământ. Părea să sufere îngrozitor. Colegii lui se agitau prin preajmă, dar nu făceau nimic. „Ei! Ce ciudat!“ Cu toate că el se simțea așa de rău, cei din jur păreau destul de relaxați. M-am oprit câtva timp lângă ei și l-am privit. De obicei o iau repejor pe scări spre linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
explodat o bombă. Când m-am întors mă gândeam: „Ah, Japonia, ce țară sigură!“. A doua zi, când m-am dus la serviciu, a avut loc atacul (râde). Ce glumă! Oricum, în America de Sud sau sud-estul Asiei, moartea e mereu prin preajmă. Accidentele sunt lucruri firești. Nu ca în Japonia. Fie vorba între noi, în ziua imediat următoare atacului i-am cerut soției mele divorțul. În relația noastră de cuplu existau deja probleme, m-am gândit bine la ele cât am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oamenii căzuți la pământ din afara stației Tsukiji, încă nu aveam nimic și ziceam în sinea mea: «Săracii oamenii aceștia au avut ghinion.» Probabil că a fost un accident: un produs chimic s-a vărsat și câtorva oameni care erau prin preajmă li s-a făcut rău. Am ajuns la firmă pe la 9:15. La țanc pentru ședință. Abia după câtva timp am aflat că la acea întrunire am vorbit foarte repede. Eu am avut de gând să vorbesc normal, dar... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
totul depinde doar de mine. Sunt din nou propriul meu stăpân. Am câștigat jocul. S-a dus pe Apa Sâmbetei și visul urât și sentimentul ridicol al atașării. S-a dus și Filip. Dacă vrea să-mi mai stea prin preajmă, n-are decât să se facă din nou îngrijitor de cimitir, să tundă iarba, să strângă mucurile de țigări de pe mormântul meu..." "Oare ce mi-ar spune dacă prin absurd ar sta lângă mine, pe bancă, însoțindu-mă în aceste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu numai faptul, dar și exhibiția lui în toate detaliile, acum i se părea, din scrupul pentru trecut, că n-ar trebui să rămână calmă. Din când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i plăcea să plece nimeni de la el flămând. Să se aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele întregi, să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se opresc și rămân nemișcate pentru câtăva vreme. După prânz. La poarta cimitirului creștin, un mormânt mic înconjurat cu un gard alb, înalt. La un capăt, o cruce mare, sub ea un felinar. Pe lemn, scris numele unui copil. În preajmă, maci și melci. Vineri. Irina a izbutit să scape de privirile prietenilor și să vie la mine pentru o clipă. Era și timpul... Hamiri, măturîndu-mi camera, mă întreabă dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ocean. Ce va mai fi? Și acum să-mi continui romanul? Sau să-mi încep altul? Încă unele momente de durere ascuțită? Și altele de indiferență totală, când te îndoiești că a existat ceva? Și alteori numai reverii poetice în preajmă?... Gânduri care apar și dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosind, ca și înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate și de variație în decorul multiplu... Căci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitîndu-mă atent la aceste păsări, și e fatal să le observ, căci intru și ies mereu, și astfel în fiecare clipă dau peste ele. În agitația gâștelor din față am constatat îndeosebi o imensă bucurie de a avea apă în preajmă. Țipă, fac ocoluri, cufundă capul, marinari deplini, pentru care pământul nu contează. Câteodată mă amuz zvîrlindu-le fărâmituri de pâine, și apoi le privesc cum mă observă de la distanță, cum se apropie cu băgare de seamă, iar se depărtează și, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când iese, se trântește lângă noi, udă, cu câteva fire de nisip lipite de carne, care măresc aspectul ei senzual, cu soarele strălucind pe fiecare picătură, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
supără, argumentul ei pare tot mai neverosimil și la urmă avem scandal. În orice caz, atâtea îmi povestise Ioana despre Charles, încît îl priveam cu curiozitatea cu care privești la iarmaroc un fenomen, vreun animal sălbatic, și stăteam cu toții în preajmă, îngrijați să nu se întîmple cine știe ce nenorocire, cu toate că Charles povestea nevinovat, afabil, amestecând grațios, în tot timpul discuției, cuvinte franțuzești, ceea ce îl făcea să samene mai mult a artificial june de salon de provincie. Charles a adus cu el atmosfera
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tale uit complect tot ce-a fost urât. Ne-am regăsit, suntem siguri că ne înțelegem perfect. Suntem tineri, nu este prea târziu pentru a ne construi o nouă fericire. Marea, cea mai perfectă lucrare a naturii, ne este în preajmă, dîndu-ne mereu noi spectacole admirabile. Trebuie să voim să fim fericiți. Oare Viky este într-adevăr așa de bolnavă? Am întîrziat, toată Cavarna e în întuneric, numai de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul lui Viky, flori multe, toată Cavama a fost epuizată de flori și puse în valoare, pentru ca fiecare să fie văzută. La un capăt, loc pentru colive și lumânări, iar în preajmă, cât mai mulți musafiri. Să vie toți cei ce au cunoscut pe Viky. Și cunoștințele ei mai vagi sau ale doamnei Axente. Și chiar străinii. Toți n-au decât de câștigat văzând o fată așa de frumoasă, de care doamna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Viana în martie, și înfrîngerile se țin lanț deși țara e alături de el, deși trupele sale sunt curajoase, deși aproape nimeni nu-l trădează și nu-l părăsește. Dar, printr-o serie lungă de greșeli, cu nenorocul întotdeauna în preajmă, având nefericirea să izbucnească în Franța și Spania mișcări liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care răsturnase regimul democratic prin loviturile de la 28 mai, idolul armatei - nu găsește în zorii zilei de 9 iulie nici o singură companie gata să mai lupte și să moara pentru el. Zadarnic încearcă să electrizeze detașamentele care se aflau în preajmă, nimeni nu-1 ascultă. În ziua de 9 iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în insulele Azore, unde a rămas aproape un an. De abia la 10
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de carpeni, iar hunii ținură aproape. Deși copacii nu erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă aceștia se aflau mai la înălțime; totuși, călătoria cu caii pe o cărare atât de strâmtă, invadată, în mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la picioarele pintenului stâncos pe care îl luaseră ca reper. Un gâlgâit surd indica prezența unui izvor prin preajmă. Oprindu-și calul la liziera pădurii, marcomanul așteptă ca Balamber să vină din urmă și îi anunță că ajunseseră la destinație. Cu un ton șovăitor, adăugă: — Totuși, nu e nimeni aici. Ești sigur că ăsta e locul de întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber ținându-și calul la pas. Haina sa de berbec, fără mâneci, era pătată de sângele dușmanilor doborâți și negre de funingine. — Aici n-o să găsim nimic, anunță. Au luat tot ce puteau duce. — Și animalele?... — Odolgan a găsit prin preajmă numai o jumătate de duzină de oi și un cal bătrân și bolnav. Nimic altceva. Atunci nu mai are rost să rămânem aici. Adună oamenii. Plecăm. înainte de a executa ordinul, Khaba zăbovi o clipă. — Războinicii sunt în culmea furiei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]