27,702 matches
-
nu-mi mai aduc aminte data), povestind despre spiritul spartan al revoluției chinezești. Am fost și eu acolo în iunie 1985, dar încă nu am scris nici o notă privitoare la călătoria aceea. Știu cît de sensibili sînt chinezii... De aceea, prefer să reproduc vorbele celor de mai sus. Așa mi-e firea. Totdeauna mă surprind cu asemenea delicateți... Ideea amîndurora că, la chinezi, burghezia este mai periculoasă decît burghezia din capitalism ca o clasă veche în mersul dialecticii istorice... Apropo, folosind
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
părerile în public. Ele sunt convingeri intime și care sunt într-un fel subînțelese pentru mine. Ca să fiu sincer, abia dacă-i percep pe ceilalți. Eu nu trăiesc, după cum știi, în lumea literară, nu citesc decât foarte rar reviste literare, prefer să iau contact cu autorii prin ceea ce scriu ei, așa încât să pot ajunge la idealul după care un om îmi poate fi extrem de antipatic, dar în același timp să-i citesc cu mare plăcere o carte. Este însă pentru mine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
Gheorghe Grigurcu 1. Poezia lui Paul Vinicius stă sub semnul sociabilității. Aceasta înseamnă că poetul evită a rămîne singur cu sine, preferînd contactul strîns cu oamenii, cu faptele, cu obiectele, care dau versurilor sale o densitate materială intrinsecă. Dacă la unii poeți înregistrăm o îngustare a cîmpului liric, fie printr-o opțiune obsesională, fie prin abstractizare, aci, dimpotrivă, ne întîmpină lărgimea, cuprinderea
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul/ din spatele grilajului de spovedanie// nici cerșetorul de pe trepte/ nici crabul de tinichea/ odată cu amurgul/ încet strecurîndu-se afară/ dintre oasele craniului" (vitraliu). Ființelor le sînt preferate obiectele (e de asemenea un mod de autoprotejare, de supraviețuire pragmatică): "trei baghete de lemn/ așezate oblic pe o hîrtie albă/ înseamnă la fel de bine/ un fragment de muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
sau Funar) se bucură de popularitatea exagerată de azi exact în măsura în care corespund tiparului adânc implantat în subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le preferă tâlharii la drumul mare, pentru că măcar se află pe aceeași lungime de undă cu ei! Obișnuiți să-și completeze veniturile din furtișaguri, ciordind cu seninătate din curtea fabricii, din magazia de rechizite sau, pur și simplu, din grajdul împrejmuitor al
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
se plaseze dintru început în grupul de behalfers autohtoni (denominativ ironic pentru regizorii care-și construiesc discursul de tip documentar cramponîndu-se de postura lor de vorbitori în numele/ on behalf of celor considerați ca lipsiți de acces la discursul public), Iepan preferă o poziție - cred - mai subtilă: mimarea unei atitudini îndelung exersate de produsele de tip documentar ale regimului trecut: absența relației personale între cei care filmează și cei filmați, înregistrarea unui "real" consistent "ficționalizat" în prealabil. Rezultă din acest demers un
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
dintre sensul "tradițional" și cel recent și specializat e utilizată în scop umoristic în cazul în care cartierul, ca metonimie a existenței mizere și marginale, a periferiei, este explicitat oximoronic prin referirea la o zonă rezidențială, la cartierul de lux preferat de nomenclatură: "Și Petre Roman este băiat de cartier - Primăverii, firește" ("Academia Cațavencu" 15, 1999, 6). Se știe că muzica actuală (rap, hip-hop) a contribuit în mod decisiv la răspîndirea emblemei cartierului; e suficient să amintim o serie de titluri
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
cartier este înregistrată cu o certă distanțare ironică ("arta zisă "de cartier", așa cum se și intitulează "albumul" unei trupe precum B.U.G. Mafia" - "România liberă", 2788, 1999, 17). De cartier e și limbajul, în ipostaza sa argotică și familiară, preferată de tineri: se vorbește deci de "parabole asezonate cu expresii "de cartier"". ("Evenimentul zilei" = EZ, 2 iunie 2000, Int.). Chiar unele expresii argotice mai vechi, de exemplu a-i pica fața, sînt reatribuite "cartierului": "văzînd asta, ei, femeie simțitoare pînă
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
să refuze hegemonia PNȚCD. Alegerile locale au dovedit că sigla CDR nu mai ajunge pentru a cîștiga voturi și că sperietoarea ieșirii din Convenție, pe care se bizuiau țărăniștii, nu mai funcționează. Chiar apare serios o întrebare - ce e de preferat: participarea pe listele, tot mai puțin convingătoare, ale Convenției, la alegerile generale sau, mai curînd, un joc separat. După înfrîngerea din alegerile locale, PNȚCD a lansat oferta de reconstituire a Convenției, iar președintele acestui partid nu mai pomenește de pragul
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
asociind mijloacele tradiționale de transport (car, căruță, trăsură etc.) cu unul modern și - cel puțin inițial - tipic citadin. Izbitoare este însă mai ales absurditatea imaginii, de pur și autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care conține boii: din rațiuni de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales pentru că sporește eficiența comică a imaginii, mișcarea lentă și efortul carului
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
în cameră, scrie o scrisoare femeii iubite și se sinucide. Autoarea scenariului, tînăra Jeanne Labrune, este, ea însăși, regizoare. Dar, fiind vorba de un buget mare (peste 30 de milioane de dolari), producătorii n-au vrut să riște, și au preferat un regizor cu experiența marilor montări (Roland Joffé, premiat la Cannes, în'86, cu Palme d'or, pentru Misiunea). Păcat! Poate că, într-o regie mai "provincială", filmul ar fi pierdut din anvergura plastic-decorativă, dar ar fi cîștigat în profunzime
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
modul cel mai direct, agresiv, visceral chiar", mărturisește sărbătoritul. Ca să-l consoleze, "de la înălțimea vîrstei sale", Livius Ciocârlie îl asigură că se poate și mai rău!). Textele aniversare au în ton ceva din sobrietatea subiectului lor: efuziunii afective i se preferă, cu cărțile pe masă, relevarea meritelor de critic și teoretician literar. Ceea ce a decupat însă Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeți printr-o convorbire cu titlul Criticul și umbra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
rațiuni de oportunitate. Adevărul este că sunt anumite realități aici care-mi plac și sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbușit, dacă nu distrus, printr-un regim de dictatură"). Și sînt se poate înregimenta activ mișcării naționaliste legionare, preferînd, de aceea, să părăsească definitiv țara, plecînd cu o bursă de studii în Franța. S-a întîmplat, așadar, ca autorul unei cărți fundamental favorabile extremei drepte românești să nu fie și un militant al ei încadrat politic. Dar pînă atunci
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
când fragmentele din jurnalul lui Cristian Bădiliță au fost renegate de către însuși autorul lor, că am făcut bine citându-le. A ignora o realitate nu înseamnă că aceasta nu există. Or, din păcate, rândurile d-lui Bădiliță există! E de preferat să le dăm o replică acum, decât să le lăsăm să treacă netulburate, riscând să devină adevărurile indubitabile de mâine. Chiar dacă ele au provocat o firească suferință celor apropiați lui Gheorghe Ursu, iată că în cele din urmă ne aflăm
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
acesta pur și simplu nu place. Anularea "frontierelor" culturale nu e pe placul grosului populației clujene ce obișnuia să frecventeze Teatrul Maghiar de Stat. Acest public se va înghesui oricînd la programul muzical al Operei din aceeași clădire, de fapt preferă opereta, gen Maritza Grofne, sau Janosz Vitezs etc. Tompa stînjenește o parte a publicului, genul abonaților fideli oficierii identității, fiindcă-i ironizează și minimalizează nostalgiile, îi violentează scrobita cumințenie provincială ori la fel de provincialele grandomanii etc. Rezultatul e un colectiv exemplar
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
ruptură. Ce imagine aveți, așadar, despre Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei sale, după tot ceea ce ați cunoscut despre el în România?... Trebuie să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre futuriști și despre multe altele. Cum priviți în urma sau în fața Dv. aceste șantiere, cum apreciați ceea ce ați făcut, cum priviți critica de artă contemporană, statutul criticului, aflat în fața unui
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mai mult de 100 de texte -; s-ar putea s-o închei în cîțiva ani (Deocamdată, am încheiat un "deceniu" al acestei cărți - în 1989 apărea Abece-Dor, în 1999 - Yin Time.). N-are rost să trăiești cu ecoul, de aceea prefer repetiției tăcerea. Dacă vrei, critica și proza sunt "proviziile" mele literare pentru perioada cînd nu voi mai scrie poezie. M.V.: Credeți că ultima dv. carte va fi scrisă cu mult înainte de moarte? E.G.P.: Ultima carte o scriu (aproape) în fiecare
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
vânzări, de răpiri și curse, de încăierări și tâlharii, de tot ceea ce înseamnă român de acțiune, al cărui farmec rezidă în temeritatea epica a locului comun. Originalitatea cu orice preț nu face parte din rețetă lui Adrian Grigore. I se preferă eficientă și autenticitatea relatării albe, previzibile, convenționale. Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și limbajul concettist, aproape livresc, al slugarnicilor levantini ce nu pregeta să folosească formule ditirambice. Autorul nu evita recontextualizarea unor expresii și comparații
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
concurs, cei mai numeroși, prin propunere, alții - merituoși cu toții. Este drept, dintre aceștia, unii, cu diplome de studii occidentale - nu se mai întorc în țară. Tot "în numele nenorocului"!, - mai ales cei din domeniul științelor exacte, al științelor naturii, al medicinii, preferă posturi în Canada, în Australia - puțini, foarte puțini, și în Franța - în situații materiale superioare celor din țară. Dar, iată, sînt unii care se întorc în România! Aceștia au dificultăți de reintegrare, se izbesc de nebănuite, nespuse, subterane rezistențe autohtone
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
noastră. Călătorul nu citește cărți pe drum și fiindcă nu citește nici acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în oțetul lui") preferă, în călătorie, revistele. Explicația e simplă: iuțeala deplasării moderne îți dă sentimentul provizoriului; abia te-ai îmbarcat, și ai și ajuns la destinație; cele cîteva ore necesare ca să traversezi oceanul nu reprezintă, psihologic, o durată consistentă, deoarece ai mereu în
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
nopțile nopți. Calendarul nu era tulburat de nimic. în plus, pe vapor, deplasarea e mult mai greu sesizabilă. Ritmul vaporului e clasic prin regularitate. în avion, timpul se comprimă sau se dilată. E ca și cum l-ai răsfoi. De aceea sînt preferate revistele: care se răsfoiesc, nu se citesc. Pe vapor, te poți cufunda în lectura unui bun roman vechi. Timpul vaporului are, ca și timpul vechilor romane, răbdare. O răbdare pe care timpul avionului a pierdut-o. Călătoriile moderne mai au
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
financiare (totuși, diriguitorii lor ar trebui să știe că onorariul unui colaborator este o chestiune de self-respect pentru acesta). Editurile îl plătesc, de obicei, în exemplare de autor sau onorariul este de asemenea natură (la limita decenței) încît autorul însuși preferă să fie plătit în cărți. Dacă nu cumva tot el își achită cartea ori găsește sponsori pentru ea. Ce este trist este că scriitorul român nu mai poate nici măcar să cumpere cărțile altora. Dacă este vorba de autori români, el
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
viziunii, sensuri criptice în câmpul relatării, concizie. După primirea, din mai multe direcții, a sugestiilor promite să le examineze sistematic. Oferta m-a incitat să caut scriitori moderni, cu apariții sugestive valoric, în grad maxim deschise cititorilor străini. L-am preferat, în primă instanță, pe Alexandru Ecovoiu, tradus în germană, premiat la München, pe cale de a puncta și piața franceză cu o versiune de foarte bună calitate. Stațiunea denotă, ca și cealaltă proză, Saludos, că există un Ecovoiu gata să deseneze
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
va începe "marea curățenie", se va face lumină și în acest caz - ca și în cele de corupție, ca și în afacerea "teroriștilor" din decembrie, ca în sute și mii de alte cazuri. Nici vorbă de așa ceva. Dl. Constantinescu a preferat să prezideze trecerea lină, fără nici un fel de zdruncinături, de la un sistem cleptocratic și asasin la un alt sistem - mai puțin asasin, dar la fel de cleptocratic. De la clica de partid la clica de familie (vezi cazuri din imediata sa vecinătate, vezi
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]