2,230 matches
-
patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând:-Unde-i mama, ca să sufle?-Vine... vine în curând!Două boabe cristalineDin
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
mai tare ca nicicând femeile curgeau prin ninsoare tăcând, soarele era o rază de foc, femeile erau dansurile ninsorii în joc, și iarna râvnea la pulpe abstracte, divina sămânță încolțea iar în acte, tu Venus, femeie, Sfinx ademenitor, te-ai prelins în noapte, un demon, regină de Amor, privirea ta, pulsa în himere, dar nu uita nebuno, hipnoza, e un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci mi-e seacă făptura și anii-mi sunt reci, sunt rece
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
Poeme > Devotament > BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Binecuvântează, Doamne, România! Nu mai trec prin iarbă stelele din gânduri, Cănd răsare luna, lin, pește pământuri, Nu se mai prelinge harul, dintre nouri Inima jelește cu prelungi ecouri, Parcă nu-s pe dealuri turme, ca odata Suferă pădurea rasă, procustată, Muntele, pleșuvul însetat îmi pare, Stăncile, uscate, scrijelesc pe zare. Arde din înalturi soarele, ca focul, Pasărea-însetată nu-și găsește
BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375861_a_377190]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geam Lacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgean Stropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
Și nu băgăm de seamă că, în loc, Rămâne un deșert de disperare. (Romulus Vulpescu) Nici chiar deșertul n-o să ne aleagă Și pantele spre vârf sunt mai abrupte, Prea galbene sunt fețele, prea supte, Tristețea și durerea iar ne leagă. Prelins din rănile primite-n lupte, Peste grumaz tot sângele se-ncheagă, Iar inima nu poate să-nțeleagă De ce sunt podurile, toate, rupte. Atunci ne mai rămâne disperarea Și întunericul cel sumbru și meschin, Nu ne mai spală fețele chiar marea
SAREA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375884_a_377213]
-
numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
cât străluceau mai tare cu atât emoția punea mai mult stăpânire pe mine,uitasem de figurile învățate și nici măcar instinctele primare nu mă mai ascultau. La sfertul primei reprize, m-am trezit deja mușcând podeaua .Simțeam cum sângele mi se prelinge încet ,peste obraji. Un zgomot surd și înfundat de deznădejde cuprinsese deja sala . Asta-i „PANTERA ” care a ucis „Tigrul ” dintr-o lovitură ? „Tigrul ” a fost legat de mâini și de picioare ??? M-am ridicat cu greu ,nu-mi venea
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
Mai târziu, în amintirea lui Adrian Păunescu, Ștefan cântă "Rugă pentru părinți". Avea și nenea Duca două fete, mari deja și plecate pe la casele lor, cu copii mari, duși și ei pe la facultăți... își șterse cu dosul palmei lacrimile uriașe, prelinse până la marginea fularului. Concertul dură prea puțin, după părerea lui, deși frigul îl amorțise zdravăn. Noroc cu Primăria, care împărțea pahare cu ceai și câte o felie de cozonac. Întremat și ușor încălzit, nenea Duca porni înapoi spre casă, cu
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
mână: - Ia, poftiți la masă, harnicilor! Ah, pomana porcului! Porniră o întrecere de înfulecat cu fețele schimonosite de rânjete și unse de grăsimea scursă pe bărbii. Pâinea scoasă proaspăt din cuptor se îmbiba rapid cu sosul gros ce li se prelingea pe degete. Murăturile lui Buna erau divine și pocneau între dinți ca niște petarde în miniatură. De când nu mai mâncase în halul acesta? Răsuflă greu, cu degetele de la ambele mâini răsfirate pe burtă. Mâncase ca un porc și băuse ca
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi prostia-i la putere Mână-n mână cu hoția, Cu puține bariere, Apărându-și bogăția... Că flagelul s-a întins Fără un efort prea mare În tot locul s-a prelins Că au șpaga în dotare... Cam asta se urmărește Să se împartă posturile, Țara mea se prăbușește, Ei să-și facă rosturile... Mulți se jură pe icoane Că dă bine la naivi, Dar în minte au ciolane Că doar sunt
ŢARA NIMĂNUI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375179_a_376508]
-
urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului zăgazuri. La tot pasul se preling mari șiroaie, apa-și iese din matcă, dup-o asemenea ploaie. În fața acestei patimi crengile se-apleacă, iar vântul rece acum naturii îi e dădacă. Ploaia pe nesimțite-și pierde din putere, raze de soare-apar, părând efemere. Reușesc urgia s
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
un ziar, fii la curent cu politica și lasă-l pe barosan să facă ce vrea cu banii și timpul său. Mai plimbă-te prin piață, dar nu arunca vreun bănuț pe ceva. Nu te lăsa ispitit să ți se prelingă banii printre degete! Așa făcu, dar timpul trecea și barosanul nu mai ieșea din crâșmă. Terminase de citit toate anunțurile de la mica publicitate, de vânzări, anunțurile mortuare (Dumnezeu să-i ierte!), de felicitări, mă rog, mestecase tot ziarul...Ar mai
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță pe covorul alb afundându-mi tălpile în moliciunea-i
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
sărut prelung. Erau atât de apropiați și lipiți unul de celălalt, că-și simțeau inimile cum băteau năvalnic, amețitor! Pe Violeta o trecu un fior care îi răscoli întreg lăuntrul său, o transpirație spontană se produse și simți cum se prelingea de-a lungul picioarelor. Din această stare euforică, îi aduse la realitate tot Cuțu care începuse să mârâie, crezând că în această încleștare stăpânului său i se poate întâmpla ceva rău și trebuie avertizat. * După multe și prelungite săruturi, cei
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
său preferat și se pierde pe o alee în adâncul pădurii. Primele raze ale soarelui îl ajung din urmă pe cărarea șerpuitoare de lângă râul gălăgios. De după un pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos și se cațără până sub apele reconfortante care se revarsă de undeva de sus, plutesc câteva
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... O doresc ajunsă pe val. Brațul apără îndârjit comoara. Mă preling forțat în josul pilonilor. E doar părere... Cobor abil. Cava mâinii gingaș o poartă. Gata s-alunece, o prind. Speriată de-avânt, dă înapoi. Pasărea deslușește imboldu-mi. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Trimite spre mine glonțul încrederii. Profilul pescărușului mă incită
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
-Așteaptăăă! Viiin! Profilul pescărușului mă incită. Trimite spre mine glonțul încrederii. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Pasărea deslușește imboldu-mi. Speriată de-avânt, dă înapoi. Gata s-alunece, o prind. Cava mâinii gingaș o poartă. Cobor abil. E doar părere... Mă preling forțat în josul pilonilor. Brațul apără îndârjit comoara. O doresc ajunsă pe val. Picuri sărați i-ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
o rugă fără să știi rupi din cuvinte ca dintr-o halcă de carne crudă nu te interesează nimic în patul tău cineva a făcut dragoste îți tremură mâinile dar taci privești dintr-o bătaie de inimă durerea ți se prelinge în suflet ca un răstignit aștepți dimineața prin care încerci să evadezi Dumnezeu a ațipit dincolo de lumea ta e liniște ești singur și gol între viață și moarte se derulează o altă poveste în care durerea atingerii poate fi ură
DUREREA ATINGERII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372234_a_373563]
-
închipui că am prins piciorul Cuvântului, dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi, doar Lumina care se varsă din felinarele curcubeelor mă absoarbe în spirale amețitoare, iar trupul, languros, umezit de picăturile unei constelații diamantine se prelinge, clipocind a viață, peste aripa adormită a veacurilor. Referință Bibliografică: FUGARĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1652, Anul V, 10 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FUGARĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372306_a_373635]
-
și coborâtă în apă, începuse să se umple bine cu cărășei mărunți și câteva bucăți frumoase de crap. Băieții erau în culmea fericirii. Nu-și dezlipeau ochii de la oglinda strălucitoare a lacului, cu toate că, cu soarele în față, lacrimile li se prelingeau supărătoare pe obraji. Șterse cu mâneca hanoracului, ele lăsaseră pe obrajii dolofani, dâre maronii, așa încât, acum, copiii păreau camuflați de-a binelea. - Unchiule! - Liniște, porunci căpitanul, celui mai mic soldat. - Pot să încalc puțin legea de aur? E un caz
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
celor care au fost alături de mine, într-un fel sau altul, la lansarea cărților mele : Dar pentru tine” și ,,Prietenie”, Editura EMMA, Orăștie. Va prețuiesc. Un punct Un punct mă simt în seara asta mare, Ca lacrima de bucurie mă preling, Să mulțumesc, nu sunt în stare, Emoțiile, cu greu mi le înving. Regală seară de cuvinte, Ce oaspeții mei dragi le-nșiruiesc, Făclii curate, ce imi merg ‘nainte Și sufletul mi-l odihnesc. Mă-nclin cu nesfârșita prețuire, Că-mi dăruiți
DEDICAŢIE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376183_a_377512]
-
această cameră? Damian apăru în cadrul ușii, ținând în fiecare mână câte un pahar cu picior înalt. Nu te ridica, pari foarte obosită! Îi întinse unul dintre pahare și se așeză alături de ea. De pe cristalul aburit, o picătură de apă se prelinse ca o lacrimă pe fusta ei. Mădălina o urmări câteva momente cu privirea, după care își liniști setea cu o gură mare din lichidul rozaliu, înțepător. Avea un gust delicat, aromat, răcoritor, așa că bău și restul, întorcându-se ușor spre
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Baiadera de pe lac!... VI. AMINTIRI ȘI VISE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. M-AI RĂNIT Cum să îți spun că m-ai rănit Când ești convins că ai dreptate? Lacrima ce s-a prelins Nu ajunge așa departe... Cum să îți spun că m-a durut Când tu nu ști ce e durerea? Un cuvant e uneori Mai amar că fierea... Am crezut ca de la tine Voi primi doar mângâieri... Puteam să aștept la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOSFERATU - EPOPEEA GROAZEI Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Prin coclauri negre foarte - Prin caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte După gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere Printre umbre de moroi - Crucea neagră moarte cere Și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge Se aud rânind în noapte. Oare cine-i va înfrânge Peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iară La lumina învierii Ce
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]